Albastre zări
E deajuns să privesc...
depărtarea-mi pare
mai aproape
și liniștea mă-nsoțește
pretutindeni
mai puternică decât mine
păstrează lumina și iubirea
albastre zări din priviri
albastre,
îmi bat la poarta primăverii
aud zbuciumul valurilor
și cântecul pribeag
ca o rugă la visul
unei umbre...
în care te-ai închis
nimic nu se oprește
încet, încet se aprind
stelele ascunse sub pași
din care înfloresc veșnicii.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.