Glia strămoșească
Zboară absolvenții stol
Către alte zări senine
Și-a rămas pământul gol
Ca să crape... de rușine.
epigramă de Marian Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Zări senine
aduni frunzele toamnei
în evantai de amintiri
parfumul suav
împrăștie clipe sublime
ești fericit că
toamnă după toamnă
ai ani cărunți
dar zări senine
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea
Sus pe deal și-a înălțat
Primul cimitir privat;
Guvernării-i mulțumește
Că... afacerea-nflorește!
epigramă de Marian Popescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dascălul către student
Zise înțeleptul domn,
Cu distinsa-i frunte dalbă:
"Nu-nveți într-un an de somn
Ce-nveți într-o noapte albă..."
epigramă de Marian Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul vieții
Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieții, bate.
Trec secundele spre stele
ca un stol de rîndunele.
Zboară vremea către slavă
și cu roadă și cu pleavă.
Zboară clipa către Rai.
Tu, prietene, ce-i dai?
Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieții, bate.
Zboară clipele albastre
către Domnul vieții noastre.
Tu, acel ce mergi pe Cale,
ce dai tu secundei tale?
Tu, ce știi ce-a dat Isus,
ce-i trimiți acolo sus?
Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieții, bate.
Vremea trece. Holda-i coaptă.
Domnu-i gata și ne-așteaptă.
Domnu-i gata și ne roagă
să-L vestim în lumea-ntreagă,
să dăm iureș secerînd,
ca să vie mai curînd!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
Minciuna a rămas în sală
Și adevărul scos cu "fală",
Căci gol-goluț cum a venit,
Era prea... ne-acoperit.
paradox epigramatic de Marian Popescu din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Toleranță
E firesc, nu-i o bravadă
Să pupi fata între blocuri,
Mulți ne-am sărutat pe stradă
Și-ntr-atâtea... alte locuri.
epigramă de Marian Popescu din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Soția
Din otravă să-i mai toarne
Că e iubăreață foc,
Vrând să-i pună alte coarne,
Nu a mai găsit un loc.
epigramă de Marian Popescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sens
În goana vieții și-a iubirii,
Din dragoste mereu ucisă,
Dădui de strada Fericirii
-Și-un semn: "Oprirea interzisă".
epigramă de Marian Popescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fascinație
Fericire fii cuminte
hai și dă cu biciu-n mine
or să crape iar cuvinte
păi așa e foarte bine
Hai și dă cu biciu-n mine
că mi-s bun de sac de box
să nu-ți fie zău rușine
am și suflet de inox
Foarte bun ca sac de box
și-or să crape iar cuvinte
ca să-ți facă ție loc
fericire fii cuminte
Hai și dă cu biciul bine
scântei să iasă și rubine
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 mai 2012)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre alte zări frumoase
Mă întreb dacă stelele sunt aprinse
pentru fiecare din noi,
pentru a fi lumină
și să ne găsească într-o zi
cei de pe alte planete.
Apoi să zburăm deasupra tuturor
pe-un nor ce lin ne va purta,
spre alte zări frumoase,
iar cerul ar fi mai albastru,
mai pur și plin de culoare.
poezie de Eugenia Calancea (9 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Militarii N.A.T.O.
Pun pe România "bază",
De nevoie sunt aduși,
Plajă fac, se antrenează,
Tot cu fața... către ruși!
epigramă de Marian Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Recesământul pensionarilor
Sculați, voi oropsiți ai vieții,
Flămânzi și goi și duși de nas,
Că vin, în pragul dimineții,
Să vadă câți ați mai rămas
epigramă de Marian Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt cel ce iubește pământul
Cât mi-e de rușine că plâng,
cât mi-e de rușine,
cât mi-e de rușine de ploaia
ce mă îneacă în mine.
Cernit de gratii de plâns
ce pot face
cu jalea ce mă clatină
încolo, încoace.
Nu pot trece printre lacrimi
ca un înotător.
Sunt cel ce se dă la fund
necerând ajutor.
Sunt cel ce iubește pământul
acoperit de ape,
sunt cel ce se leagănă la fund
cu tine în brațe, aproape.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu din Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt cel ce iubește pământul
Cât mi-e de rușine că plâng,
cât mi-e de rușine,
cât mi-e de rușine de ploaia
ce mă îneacă în mine.
Cernit de gratii de plâns
ce pot face
cu jalea ce mă clatină
încolo, încoace.
Nu pot trece printre lacrimi
ca un înotător.
Sunt cel ce se dă la fund
necerând ajutor.
Sunt cel ce iubește pământul
acoperit de ape,
sunt cel ce se leagănă la fund
cu tine în brațe, aproape.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul: Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucovină, dulce fată
Bucovină, dulce fată,
Tu, copilă-a țării mele,
Cât mai ești înstrăinată
Mi te-apasă lanțuri grele.
Trasă pe a vremii roată,
Lacrimi grele-ai strâns în barbă.
Înlemnind, chemata gloată,
A rămas de-a pururi oarbă.
Cât e bolta înstelată,
Gândul către tine zboară.
Parcă fost-ai blestemată,
Toți râvnind a ta comoară.
Cât e cerul și pământul
Ți-oi purta în zări cuvântul,
Că inima n-are pace,
Nu mai rabdă, nici nu tace.
Sfânta noastră Bucovină
Smulsă-adânc din rădăcină,
Sufletul mi-e prins sub brume
Când rostesc falnicu-ți nume,
Stă chircit printre suspine,
Ochiu-mi plânge pentru tine;
Cel-lalt ochi spre tine cată,
Că ai fost altora dată,
Tu, cea mai frumoasă fată.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulți ani!
Vine Anul Nou, o, vine
Un copil purtat în brațe
De Anul Vechi cu zări senine
Sau cu munți pătrunși de gloanțe.
Vine Anul Nou și vine
Timpu-i scurt pe roata mare
Să ia focul din suspine,
Să dea rod la orice floare.
Chiar și ție chip feeric,
Dulce măr, fulg de scânteie
Lumini vin din întuneric
Să-ți dea formă de femeie.
Ochiul meu te vede rouă,
Ochiul meu te vede zare
Împlinirea pură, nouă
Pe a Domnului cărare.
La Mulți Ani soră, iubire,
La Mulți Ani vânjoși bărbați,
Țara-i, vis de împlinire,
De la mare la Carpați.
La Mulți Ani, Domnul ne fie
Și speranță și virtute,
Pâine albă, rod de glie,
Semn pe căi necunoscute!
Trece Anul Vechi și vine
Anul Nou purtat în brațe
Către zările senine,
Către munți uitați de gloanțe!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cupe de rouă
În fiecare zi
cupe de rouă ridică pământul
închin către cer...
Gingășia din flori
îmbrăcată-n culori,
mulțumește soarelui
binecuvântarea de a nu lăsa în jur
un Pământ tern!
În fiecare dimineață ne,, naștem "
cu ochii privind către zări,
rămânem puri,
deschiși către viață
dacă vedem minunea din rouă
ca darul divin ce limpezește adâncuri
de suflet,
acolo unde ziua si noaptea lasa în urmă...
suspin!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
În așteptarea rozei
În așteptarea unor zile mai senine,
prin vise-mi scormone
gândirea,
uitării să-i aducă risipirea
acum în anotimpul senectuții,
să-mi amintesc
ce-a fost în tinerețea mea iubirea.
Aștept ca din aceiași oază
să-mi adăp conștiițna,
inspirația să-mi curgă,
să țâșnească așa cum odinioară
a țâșnit poemul, destul de-ntârziat,
dar totuși proaspăt.
A mai îmbătrânit și muza
pe care deseori în versuri
am cântat-o și-a rămas ș-acum
cu mine, aceiaș jovială și proaspătă
ca roza-nrourată-n diminețile
senine ale sufletului meu.
poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe strugurii copți
asediul viespilor-
o zi cu soare.
*
Alee cu plopi-
lungi umbre proiectează
lumina lunii.
*
Lăsând cuibul gol-
pasărea în zbor înalt
către alte zări.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Călifarul nu știe geografie
Toamna e din nou stăpână
Păsările-ncep să plece.
Lor le este tare frică
De-anotimpul alb și rece...
Berze, dropii, rândunele,
Toate-și iau la revedere
Părăsind ca-n orice toamnă
Cuiburile sezoniere.
Stoluri, stoluri, zboară iute
Către țările mai calde
Unde nu există iarnă,
Unde soarele te arde.
Toate știu, se pare, drumul
Învățat dintodeauna
Dar să vezi acum trăznaie,
Dintre toate, este una...
Care n-a ținut aproape
De-al său stol. E cam nărod...
Călifarul nostru, iată,
A ajuns la Polul Nord.
Toată lumea îl întreabă:
-Măi băiete, ce să fie?
-Mi-e rușine... vara asta
Am lipsit la geografie!
-N-am văzut de când e lumea
Pasăre așa năroadă.
De-acum pleci să-ți cauți stolul
Cu un GPS la coadă!
poezie de Petre Crăciun din Primul zbor. Poezii pentru copii
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!