Tranzacţie bancară

Din banca de organe
Nestingheriţi au scos
Puţinele ciolane
Ce mai erau de ros.

epigramă de Mitică Ion din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel cu ciolane

E pomană cu ciolane
Şi dulăii salivează,
Hămesiţi ies din şoproane
Şi se luptă, nu cedează,

Se-ncolţesc şi sângerează
Nu se-aşează în coloane
La pomană cu ciolane
Că dulăii salivează.

Gurile lor grosolane
Oase-ntregi îngurgitează,
Se afundă în cotloane
Şi în linişte visează

O pomană cu ciolane.

rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice călătorie pe mare era plină de riscuri, pentru că puţinele hărţi de navigaţie existente erau atât de puţin limpezi încât aproape că nu erau de folos. Şi nu era absolut nici un mijloc de a stabili longitudinea.

James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ficat

Ficatul

Organ luat ades în lănci,
Ce uneori ne dă frisoane;
Când termini ratele la bănci,
Îl vinzi la banca de organe.

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciolane să fie!

Când osu-autohton s-a-mpuţinat
Adulmecă în zări un alt miros,
Ei toţi, de-atâţia ani s-au antrenat
Să prind-un os din U. E. pentru ros.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jenă financiară

Îmi suflă vântul iar prin buzunare,
Cu ratele la casă sunt în pom,
Să mai obţin o nouă amânare
E tot mai greu, căci banca nu e... om.

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciolane... pe alese

S-au bătut ca nişte fiare
Pe ciolanele din ţară,
Miza-acuma-i şi mai mare:
Vin ciolanele de-afară.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Ziua Naţională, stăpânirea a dat cârnaţi cu fasole

Evenimentul aşteptat
Ne-a dat fasole şi cârnat...
Erau şi câţiva mititei,
Ciolane nu, că le-au ros ei.

epigramă de Nicolae Gonţ-Topor din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personajul Mitică a dobândit în timp o alură mitică.

David Boia (5 septembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mistică de bulevard: atunci când Mitică crede că are o aură mitică.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Dar creier aveau aceste bizare creaturi?
Dick: Nu, nu aveau nici creier, deşi erau fiinţe raţionale, însă sistemul lor de gândire era cu totul altfel, foarte diferit, nu se asemăna deloc cu al nostru, nu aveau deci nici sistem nervos. Nici măcar oase nu aveau, deci erau lipsiţi de sistemul osos, de cel muscular, ca şi de inimă, vene, sânge şi tot ceea ce noi cunoaştem drept fiind sistemul circulator. De altfel, aveau nişte organe interne foarte ciudate şi simple, care erau şi ele total diferite de ale noastre. În plus, fiind transparenţi, erau vizibile.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce forţă tragicomică trebuie să aibă un popor ca să dea o conotaţie mitică unui Mitică!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiune mitică. De la mit, de la mită, de la Mitică?

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recuperator

dacă nu poţi să plăteşti maşina
banca o re(cu)perează
dacă nu plăteşti ratele la casă
banca îţi ia casa
dar dacă nu poţi să-ţi plăteşti ficatul
sau
inima? atunci ce faci
atunci vin recuperatorii de organe şi
rămâi fără ficatul care nici nu a fost al tău
niciodată nu ai fost proprietarul lui
sau
inimă, artificială şi ea - o lume
ştiinţifico - fantastică
mai bine n-ar fi fost - trec
la culoarea albastră
ochii văd oamenii care plâng
se roagă să le las viaţa artificială
pe care nu o pot plăti
cât valorează o inimă ne
adevărat este întotdeauna somnul
de veci (?!) v-am povestit
a intrat să facă cafea sărutând
buzele mele cu buzele ei naturale

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca Mondială

Fiind problema noastră sumbră
Şi apelând la ajutoare,
Ne-a scos din conul cel de umră,
Dar ne-a lăsat cu..."ochii-n soare"!

epigramă de Ioan V. Maftei-Buhăieşti din Surâsul epigramei (2011)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui fost

Cu apucături de câine,
Pe la uşile din dos,
După ce–a fost "scos din pâine"
Mai cerşeşte câte-un os.

epigramă de Mitică Ion din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa că îşi văzură nestingheriţi de noua lor ocupaţie, deşi nu prea erau îmbrăcaţi ca pentru o petrecere, ci în uniformele acelea albastre, sobre. Regretau că în rezervele cu iniţialele numelor lor nu aveau încă haine particulare, dar în lipsa acelora, mergea şi aşa. Ce conta în ce erau îmbrăcaţi? Principal era că arătau bine! Poate doar comandantul misiunii avea acolo, în rezerva lui, ceva haine particulare, anume cele purtate în acea dimineaţă, dar n-ar fi îmbrăcat din nou rupturile acelea; prefera uniforma, arăta mult mai bine, mai îngrijită!

citat din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetorile

Privighetorile sunt cele care ne-au scos ochii,
nu lupii, nu răufăcătorii.
Ne-au scos ochii cei care ne-au iubit mai mult,
cei care ştiu să cânte, să ne cânte,
să ne descânte,
ne-au scos ochii, crezând că sunt seminţe,
prietenele noastre, strălucitoarele noastre prietene,
cele care ne-au iubit mai mult,
stelele cu pliscuri de lumină,
şi au făcut-o totdeauna ciripind
că ne fac bine.
Erau de-ale noastre.
Cu ele puteam discuta despre treptele culorilor,
despre piscurile sunetelor,
despre vaidenoi şi despre Ossana eternităţii.
Ne-au iubit şi sărutându-ne
ne-au scos ochii.

Orbi acum, – să ne dăm mâinile,
trecând clătinându-ne podul tenebrelor

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunul simţ stă numai în banca lui, trebuind să facă loc şi altora, iar tupeul stă de obicei în banca altora, rămânând singur în ea.

aforism de Ştefan Mîrzac din Natura din om, Bun simţ , tupeu (2018)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca Mondială

Banca Mondială

Garantat, superbă zână,
Îmbrăcată-n haină nouă,
Ce dă banii cu o mână
Şi să-i ia cu amândouă.

definiţie epigramatică de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acordul prezumat (în noua lege a donării de organe)

Proiectu-i de mare vervă,
Nimeni nu ştie ce ne paşte.
Vom fi piese de rezervă
Înainte de-a ne naşte.

epigramă de Cornel Stelian Popa
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!