Jenă financiară

Îmi suflă vântul iar prin buzunare,
Cu ratele la casă sunt în pom,
Să mai obţin o nouă amânare
E tot mai greu, căci banca nu e... om.

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbare pe chei -
vântul rece îmi suflă
şi prin buzunare

haiku de Ion Untaru din Când greierii tac (2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorule

Suflă vântul,
iarba tace,
dorul mândrei,
nu-mi dă pace.
Suflă vântul,
iarba ţipă,
dorul mândrei
mă risipă.
Dorule,
de ce mă chinui,
când pe tine,
eu te mângâi?
Dorule,
de ce n-ai milă,
şi mă macini
şi ţi-e silă?
Dorule,
amăgitor,
nu mă judeca
uşor;
judecă-mă
puţin mai greu,
că te vede
Dumnezeu!

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metodă de tratament...

Criza m-a pus pe picioare,
Mai ceva ca medicina,
N-am dat ratele lunare,
Şi banca... mi-a luat maşina.

epigramă de Paul Constantin (12 iulie 2010)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

ficat

Ficatul

Organ luat ades în lănci,
Ce uneori ne dă frisoane;
Când termini ratele la bănci,
Îl vinzi la banca de organe.

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino

suflă vântul a pustiu de toamnă în inima-mi amăgită
cad fulgi imaginari pe sufletul gâdirii mele, troene

suflă vijelios anii împotriva-mi din faţa vieţii mele
cad clipele-mi secerate-n podul căuş al palmei, numărate

suflă nădejdea-n mine ca-n ceaţa de dincolo de lunga iarnă
cad paşi tăi de sus pe geana ochiului-n tresărire lungă

suflă atingerea ta prin porii vieţi-n catifelata ta piele
cad braţele mele din amintire în abandon, clipe-n fericire

suflă în mine credinţa că vei mai fi odată în drumul vieţii
cad barierele timpului secerate de o iubire dăruită ţie

suflă aşteptarea aici, venind de acolo din lungi drumuri
cad eu în palmele împreunate-n rugăciune, aşteptând venire

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recuperator

dacă nu poţi să plăteşti maşina
banca o re(cu)perează
dacă nu plăteşti ratele la casă
banca îţi ia casa
dar dacă nu poţi să-ţi plăteşti ficatul
sau
inima? atunci ce faci
atunci vin recuperatorii de organe şi
rămâi fără ficatul care nici nu a fost al tău
niciodată nu ai fost proprietarul lui
sau
inimă, artificială şi ea - o lume
ştiinţifico - fantastică
mai bine n-ar fi fost - trec
la culoarea albastră
ochii văd oamenii care plâng
se roagă să le las viaţa artificială
pe care nu o pot plăti
cât valorează o inimă ne
adevărat este întotdeauna somnul
de veci (?!) v-am povestit
a intrat să facă cafea sărutând
buzele mele cu buzele ei naturale

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger suspendat în vise

Îmi suflă vântul prin vene,
Pneumatic, nebunatic;
Sunt un înger fără pene,
Singuratic, enigmatic...

Îmi curge apa din sânge
Prin privire, hidraulic;
Sunt un înger care plânge
De-o murire, somnambulic...

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul furtunii

Prin vişini vuieşte vântul,
E turbat, suflă întruna,
S-a întunecat pământul,
Se dezlănţuie furtuna.

Rupe pomilor veşmântul,
Tună, fulgeră nebuna,
Prin vişini vuieşte vântul,
Se dezlănţuie furtuna.

Nori de grindină se-adună,
Tristeţea-mi umbreşte gândul,
Răpăie ţigla, răsună,
Cade un copac, rupându-l,
Prin vişini vuieşte vântul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapoviţa

suflă vântul, suflă şi suflă
toarnă ploaia, toarnă şi toarnă

şi răsuflă a greu şi răsuflă
ploaia asta ce trece în iarnă

arde soarele, arde şi arde
trece valul, trece şi trece

şi se rup ale inimii coarde
şi ninsoarea-i mai rece, mai rece

mor speranţe, speranţe, speranţe
vreme vine şi vine şi vine

albul iernii cu mii de nuanţe-i
tot mai lung între tine şi mine...

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca Mondială

Banca Mondială

Garantat, superbă zână,
Îmbrăcată-n haină nouă,
Ce dă banii cu o mână
Şi să-i ia cu amândouă.

definiţie epigramatică de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetele cuminţi obţin lucrurile mai târziu, dar le obţin, dacă sunt perseverente, evident.

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amânare

Cireşele, tronând în piaţă,
Cu preţul uriaş mă-ngheaţă.
Cum n-am mulţi bani în buzunare,
Mă-ntorc când trag lozul cel mare.

epigramă de Mihaela Banu (25 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şuieră vântul
Prin buzunare goale
Şi ponosite.

haiku de Mihail Mataringa (7 martie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o fată necăjită

prin colb de drum asfaltul greu
muşcă cu fierbinţeală din pasul meu
atârnată şi dureros în mâna dreaptă
duc o parte din necăjita mea viaţă

stânga tresare şi duce greoi
o parte din destinul cel mi la-ţi dat voi
n-am casă, n-am bani, am doar 12 ani
ce-i târâi cu mine aşteptând alţii noi

ziare vând şi-mi-s murdară rău de tot
căci nu sunt robinete cu apă peste tot
seara cu groza-o-n-tâmpin şi încet eu plâng
căci sunt o fată ce nu poate să ducă tot

poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracula: Eu sunt oceanul, eu sunt corabia, eu sunt vântul care suflă în pânze!

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Lo-yang, ascultând un flaut în noaptea de primăvară

În ce casă scoate flautul de jad aceste note triste,
care plutind cu vântul de primăvară umple întregul Lo-yang?
În seara asta, dacă vom auzi iarăşi vântul strecurându-se prin sălcii,
ne va putea oare cineva ajuta să ne ostoim dorul de casă?

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima ta găseşti poezia

Prin ochi sunt reflectate
pe foaie aruncate
cuvinte fără sens
arse de sentimentul dens.
Ce poţi să scrii
când totul pare inutil?
Notiţe orişiunde,
versuri ca şi fluturi speriaţi
de vântul ce suflă prin munţii Carpaţi
precum simţirea ce târâie poeţii
din orice timp şi-n orice loc
căci ea e arborele vieţii, este sacrul foc.
Palpabilă, îndrăzneala găseşte
în cele din urmă calea,
mâna începe să scrie,
abandonată fumegă ţigarea
şi afli a ta poezie
izvorâtă din inima ta purpurie.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nouă, nobililor din Transilvania, nu ne place ideea că rămăşiţele noastre s-ar putea amesteca cu cele ale plebei. La vârsta mea, nu mai caut nici plăcerile, nici bucuriile vieţii, nici strălucirea voluptoasă a soarelui sau licărul tremurului de ape care îi fascinează pe tineri. Nu mai sunt tânăr şi inima mea, după ani mulţi de plâns morţii, nu mai este înclinată către veselie. În plus, şi zidurile castelului meu s-au prăbuşit; e năpădit de umbre, iar vântul suflă rece prin ferestre şi printre creneluri. Îmi plac întunecimea şi umbra, de cele mai multe ori prefer să stau singur cu gândurile mele atunci când nu sunt obligat să ies în lume.

citat celebru din romanul Dracula de Bram Stoker (1897), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă haina ţi-e croită din vise, n-are nici o importanţă faptul că prin buzunare iţi bate vântul.

citat din Camelia Starcescu
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

De actualitate

Azi vinul clocoteşte în pahare
Şi vântul şuieră prin buzunare,
Dar toată lumea este fericită
Că-i fraierită!

epigramă de Viorica Bejenaru din Cenaclul "Verva" Galaţi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!