Lui Traian Băsescu, fost primar general al Capitalei, duşman al câinilor fără stăpân

În nefericita noastră Danemarcă
Un primar destoinic iute se remarcă
Şi de-aceea poate liniştit să spuie:
Mai danez ca mine nimeni astăzi nu e!

calambur epigramatic de Ştefan Cazimir din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meci mai...danez

Plimbă mingea pe gazon
Danemarca şi remarcă
Lumea de pe stadion,
Supărată: Da ne marcă!

epigramă de Gheorghe Burghelea din Amprenta (20 martie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catedra noastră...

Catedra noastră are, cum se ştie,
Un şef ce-şi face treaba cu temei,
Da-i c-un picior afară din şefie,
Şi, în curând, cu celelalte trei.

epigramă de Ştefan Cazimir din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericita de mine, de ce nu se poate vindeca dragostea cu buruieni de leac!

Ovidius în Heroides, V
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgul de zăpadă

Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr
S-a oprit în palma unul,
Iute, iute, închid pumnul Desfac pumnul,
Unde-i fulgul?
Am în mână-un strop de rouă,
Sau un bob de apă, plouă?
S-a topit în mâna mea

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui candidat

De ce atâtea bărbi, amice,
Ne tragi mereu o ştim prea bine:
Ca nimeni să nu poată zice
Că doar mustăţile-s de tine.

epigramă de Ştefan Cazimir din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu mă poate cunoaşte

Nimeni nu mă poate cunoaşte
mai bine ca tine.

Ochii tăi în care dormim
Amândoi
Au făurit luminilor mele-omeneşti
O soartă mai bună decât nopţilor lunii.

Ochii tăi în care călătoresc
Au dat gesturilor făcute de drumuri
Un sens desprins de pământ.

În ochii tăi - cei ce ne-arată
Nesfârşita noastră singurătate
Nu mai sunt ce credeam că sunt.

Nimeni nu te poate cunoaşte
Mai bine ca mine.

poezie celebră de Paul Eluard din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propria fericire nu ţi-o poate lua nimeni. Dacă eşti fericit cu adevărat, nimeni nu te poate face nefericit.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome XII
Adăugat de Cinepa Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remarcă europeană

Că-s certuri lungi, parlamentare,
Străinii-şi spun uimiţi şi cu temei:
Românii nu au de mâncare,
De-aceea se mănâncă între ei!

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, astăzi, nu numai că nu ne iertăm unii pe alţii, dar nu-L iertăm nici pe Dumnezeu, noi, creştinii de astăzi, ne supărăm pe Domnul atunci când în viaţa noastră nu se împlinesc cele de cerem. De aici se poate vedea cât de mare este căderea noastră astăzi, că nu putem să-L iertăm nici pe Dumnezeu.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum l-ai înţeles mata, l-am înţeles toţi. Nu vorbesc numai de mine. Mă gândesc la ai mei. Niciodată, dar absolut niciodată, nu i s-a făcut nici cea mai vagă aluzie la vreo datorie pe care ar fi avut-o faţă de mine. Nu vezi mata că nu şi-a aranjat "oficial" nici interesele lui? S-a mulţumit să-mi spuie mie ce trebuie să fac, ca să fiu pe urmă întrebată de ai lui: – "Ai ceva scris la mână? Dacă nu, cine-o să te creadă?" M-au crezut toţi, afară de ai lui. Dar, ei aveau drepturi, pe care mi le-au aruncat în obraz mie, şi i le-a aruncat în obraz lui, când nu mai era.

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şi alte lucruri esenţiale pentru un tânăr. Sunt lucruri care îl privesc mai direct decât dragostea. Majoritatea oamenilor de astăzi sunt umiliţi de societate, sunt jucaţi de evenimente. Aproape nimeni dintre noi nu mai poate creşte în voie, nu-şi mai poate împlini destinul lui... Ideile care circulă astăzi fără a mai întâmpina vreo rezistenţă, sentimentele-tipar, mari şi sterpe, care ne copleşesc – atentatul acesta la fiinţa noastră e mult mai grav.

Mircea Eliade în Huliganii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar în bănci

Doar stând în bănci şi studiind mereu,
Ca dascăli şi-au făcut un viitor;
De-aceea astăzi, când le este greu,
Guvernu-i pune iar... în banca lor.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2010)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanism

1
Sunt furios pe tine dar mai ales pe mine
Că m-ai făcut prea lesne să-mi distilez în grai
Învălmăşirea tandră şi crudă, ce mă ţine,
Diminuându-mi forţa canalelor de nai.

2
Sunt bucuros că astăzi a nins întâi şi-ntâi,
Că azi întâia oară sunt drept precum o spadă,
Că îmi mângâie fruntea întâiul tău călcâi,
Că-s negru în pustia candidă de zăpadă,
Şi este totul aspru şi disperat primar,
Adică în furtună de patimă ţesut,
Şi se alcătuieşte pe nervii mei de jar
Uluitor de-albastru întâiul tău sărut.
Ce încâlcire tristă în mine ai produs
Şi câtă deznădejde şi câtă bucurie,
În acest vin de toamnă, şi tonic şi confuz,
În aiurarea stearpă cum te arăţi tu mie.
Eu vreau o clipă numai viaţa să-mi consum
În sărutări sterile mânjindu-ţi-o, mănuşa.
Ca niciodată, poate, drapelul meu postum
Să nu-şi descânteieze în asfinţit cenuşa.
Dar vie-apoi urâtul, deluviile vie,
Şi descleşteze-şi noaptea deasupra-mi fălci de fum,
Să nu mai ştie nimeni smintita bucurie
Pe care-o sorb cu cana spartă-acum.

3
Oh, nu, nu e aceasta. Eroare-i peste tot.
Sunt munţii în eclipsă, de-aceea nu văd soare.
Rachiurile-ntr-înşii se poticnesc în bot,
Dar umanismu-i doare şi dragostea îi doare.
Îndură-te de toate acestea, Demiurge!
Placidă în clepsidră nimicnicia curge,
Pe când eu stau de faţă teribil şi onest
Topindu-mă în masa poemului acest.

poezie celebră de Nicolae Labiş (31 octombrie 1956)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul nu poate trece liniştit din cauza noastră.

aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remarcă

Nu ştiu de ce, dar pare-mi-se,
În lume deseori constaţi
Că pentru legile nescrise
Nu prea există avocaţi!

epigramă de Paul Dumitrescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai bune fotografii pe care le avem se găsesc în minţile noastre. Sunt acolo, undeva, pur şi simplu... şi reprezintă arhiva noastră personală. Nimeni nu o poate atinge... nimeni nu o poate vedea.

citat din Massimo Conti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul destoinic, puternic

Omul destoinic, puternic,
face, după câte ştiu,
lumină din întuneric
şi grădină din pustiu.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu trăieşte cu adevărat dacă nu cade sub o formă sau alta de seducţie. De fapt, oamenii rămân cel mai adesea acolo unde specia îi aşază: (în «bancul de heringi», de care vorbea un filozof danez), acolo unde se trăieşte după regula tuturor. Acolo ne instalăm cu toţii din clipa în care venim pe lume şi tot acolo rămânem, cei mai mulţi dintre noi, până la sfârşit. Cel mai adesea nimeni nu vine să ne se-ducă, să ne ia de mână, să ne scoată pe drumul mare al vieţii şi «să ne ducă de o parte», de acea parte în care ni se dă şansa să ne regăsim cu viaţa noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont propriu.

citat din Gabriel Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un primar de şapte stele (fostului primar al Craiovei, Antonie Solomon)

Un primar de şapte stele,
Să auzi şi să nu crezi,
Dar când mă uitai la ele,
Erau numai stele verzi.

epigramă de Aurel Cehan (mai 2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce eşti pentru mine

(dedicaţie pentru Vica Iovan)

Vezi?! Poate pentru unii eşti o floare,
Dar pentru mine eşti şi cer şi câmp,
Mă umpli cu lumini strălucitoare
În sufletu-ţi, când poposesc şi plâng.

Când eşti un "X" pentru acei din juru-ţi
Ce nu te-au cunoscut cu-adevărat,
Eşti pentru mine dragostea divină
Şi lumea ei cea fără de păcat.

Acum, când universu-ţi aparţine,
Vica, nu pot decât să-ţi mulţumesc.
De-aceea tu eşti totul pentru mine,
De-aceea, ca pe-un înger te privesc.

Ţi-aş oferi din timpul meu puţin,
M-aş face pute între zi şi noapte...
Tu eşti paharul de lumină plin
Şi-mi eşti clipă de clipă, mai aproape.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!