Omul destoinic, puternic
Omul destoinic, puternic,
face, după câte știu,
lumină din întuneric
și grădină din pustiu.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Despre întuneric și lumină
Când moare noaptea în zori,
din întuneric naște lumină.
Când sădim în nisip flori,
din pustiu facem grădină.
Când pe cer soarele moare,
cu el moare și lumina.
Întunericul apare,
un pustiu este grădina.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu face minuni
Doar Dumnezeu face oricând
din întuneric lumină.
Din liniște stârnește vânt,
din pustiu face grădină.
Schimbă ura-n bunătate,
din boală-ți dă sănătate.
Din tristețe, bucurie,
din urât, o feerie.
Acolo unde nu-i apă,
Dumnezeu scutură nor.
Întreg pământul adapă
făcând dintr-un nor, izvor.
În pustiul fără margini,
din nisipul ars de soare,
Dumnezeu pune imagini
cu grădini înfloritoare.
Dumnezeu atotputernic,
pentru oameni, a creat,
Lumină din întuneric
și viață lumii a dat.
Pentru tot ce a creat,
pentru că azi existăm,
Celui ce ne-a luminat,
Imn de Slavă-i înălțăm.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul face,omul trage
Omul face și desface,
Se duce și se întoarce.
Culege și iar culege,
Cu nimic nu se alege.
Ce face azi, mâine strică.
Face și băuturică.
O pune în poloboace,
Apoi bea, turtă se face.
Bea până criță se face.
Câte șapte zile zace.
Asta știe, asta face.
Omul face, omul trage.
poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama-i trandafir alb în grădină
Mamă - trandafir alb în grădină,
copiii îți sunt petale.
Să-i crești mamă, în lumină!
Ei sunt prelungirea vieții tale.
Dă-le parfum, lasă-i să zboare,
petale albe pe cerul azuriu.
Vor reveni ca razele de soare
când sufletu-ți va fi pustiu.
Cu căldură și lumină,
dulce te vor săruta.
Fața îți va fi senină,
cu drag te vor îmbrățișa.
Te vor împodobi, mamă-grădină,
cu aură strălucitoare.
Viața îți va curge lină,
precum apa din izvoare.
poezie de Dumitru Delcă (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Guvernanții
Ei se laudă că fac
Din întuneric lumină.
Că iau pielea de pe drac
S-o aștearnă în grădină.
Dar, prin tot ceea ce fac
Debitează doar minciuni.
Nu iau pielea de pe drac,
Iau pielea de pe români.
poezie de Dumitru Delcă (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină
Bogăția de lumină
Inundă-întreaga grădină.
distih de Dumitru Delcă (10 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea rece, geroasă ( în variantă scurtă )
În noaptea rece, geroasă
când somnul era boier,
Luna cobora în casă
părăsind albastrul cer.
Stelele i-au urmat calea
căzând una câte una.
Întunecată e valea,
omul nu-și mai vede umbra.
Pe tot drumul presărat
cu făpturi nedefinite,
Un om, sufletul și-a dat
și a plecat la cele sfinte.
Dumnezeu l-a așezat
în frumoasa Lui grădină.
De păcate l-a iertat
și i-a dăruit lumină.
poezie de Dumitru Delcă
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca și pomul din grădină
omul are rădăcină.
Pomul crește unde-l pui,
omul doar în țara lui.
catren de Dumitru Delcă (octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău plin de lumină
și privirea-ți minunată,
fac să-înflorească-n grădină
toate florile deodată.
catren de Dumitru Delcă (mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele îți va zâmbi
Omule,
fiecare încercare te face mai puternic.
Te înalță, ajungi mare, te ferește de întuneric.
Pe cei dragi tu să-i iubești, dulce să-i îmbrățișezi.
Arătând că-i prețuiești, sufletul tu îți păstrezi.
La rândul tău primești iubire, primești stimă și respect,
În viață trăiești mai bine și totul va fi perfect.
Soarele îți va zâmbi mai puternic, ca oricând.
Mâine iar tu vei iubi, răul din trecut uitând.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin faptele tale, aduni mărgăritare
Râul nu se întoarce din propriul drum.
Nu se adapă din propria-i apă.
Curge în zare ca un fum
și singur albia își sapă.
El din munți a izvorât
pentru omul amărât.
Setea câmpului adapă,
nu lasă focul să ardă.
Dă răcoare plantelor
și viețuitoarelor.
La fel pomul din livadă.
Nu consumă fructul lui.
Îl lasă din crengi să cadă
pentru hrana omului.
Soarele ce strălucește
întreg pământul încălzește.
La toate le dă lumină,
din pustiu face grădină.
Florile nu dau parfum
pentru celelalte flori.
Îl dau omului cel bun
care lucră câmpu-n zori.
Deci,
când prin faptele tale
faci pe altul fericit,
aduni doar mărgăritare.
Nu degeaba ai trăit.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai credință, ești puternic
Când ai în suflet bunătate
și să ajuți, tu ai voință,
Te bucuri de sănătate,
ai în suflet și credință.
Bunătatea crește-n pom,
Lumina din întuneric.
Ai bunătate, ești om,
Ai credință, ești puternic.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate la câte omul visează, prin muncă se realizează.
Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea rece, geroasă
În noaptea rece, geroasă,
Când somnul era stăpân,
Un om se-întorcea acasă
Înfruntând vântul păgân.
Avea tovarăși doar luna
Și puzderia de stele,
Vântul ce bătea întruna,
Prevestindu-i clipe grele.
Prin întuneric de smoală,
Cu făpturi nedefinite,
Omul cade, iar se scoală,
Vrea să meargă înainte.
În pădurea care-i mută
Omul rătăcește drumul.
Picioarele nu-l ajută.
Adăpost îi e gorunul.
Pe frunze, la rădăcină,
Obosit, el se așează.
Așteaptă ziua să vină,
Când soarele luminează.
Un somn dulce l-a cuprins.
Din el, nu s-a mai sculat.
Dumnezeu mâna i-a-întins,
De păcate l-a iertat.
L-a-înălțat apoi la cer,
În frumoasa lui grădină,
Unde nu e vânt, nici ger,
Unde totul e lumină.
poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Țăranul român
În răcoarea dimineții,
Țăranul român
Dă binețe vieții
Și are gândul bun.
Pe față el se spală
Cu ploaia de lumină,
Care a dat năvală
Pe câmp și în grădină.
Bobițele de rouă
Setea îi adapă.
Se-așterne o zi nouă,
Munca stă să-ceapă.
În arșiță și-n vânt
Trudește ziua toată,
Să scoată din pământ
Recoltă mai bogată.
Apoi, pe seară,
Când luna îmbrățișează soarele,
Când glia își culcă ogoarele,
Obosit, părăsește răzoarele
Ca să-și odihnească mădularele.
El știe că noaptea e cel mai bun sfetnic,
Când ploaia de lumină se pierde-n întuneric.
poezie de Dumitru Delcă (12 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să am întotdeauna...
Vreau să am întotdeauna
conștiința de acuma.
Nimănui să nu fac rău.
Să păstrez cugetul meu.
Cât trăiesc în astă lume
să port cu cinste un nume.
Tuturor să dau lumină
din a cărților grădină.
Să le spun doar adevărul
despre ce zidește cerul.
Despre pământ despre om,
despre izvor, despre pom.
Pământul, omul și pomul,
toate-s create de Domnul.
poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel
Mi-e dor de banca din Grădină,
De visul verde, ce s-a dus...
De ochii tăi plini de lumină
Și... poate de-un sărut în plus!
Mi-e dor de timpul ce s-a scurs
De tot ce-ar fi frumos să vină
Mi-e dor de banca din Grădină,
De visul verde, ce s-a dus...
Mi-e dor de chipul de regină
De toate câte nu s-au spus
De toți ce n-au avut vreo vină
Că mai adus atât de sus...
Mi-e dor de banca din Grădină!
rondel de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am descoperit pe mine
Descoperindu-te pe tine
prea frumoasă Angelina,
M-am descoperit pe mine,
am descoperit lumina.
Din vălul de întuneric
în care m-am rătăcit,
Am evadat. Sunt puternic,
de tine mă simt iubit.
Îmbrăcată în hermină
ca un soare strălucești.
Cu aura-ți de lumină
pe mine mă-învăluiești.
Suntem două briliante
pe cerul vieții sublim,
Sau chiar două diamante
care veșnic strălucesc.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
De știut
Din cer senin, nu cade ploaie.
Fără vânt, pomi nu se-îndoaie.
Fără soare, nu-i lumină.
Fără flori, nu faci grădină.
Fără aripi, nu se zboară.
Fără apă, nu ai moară.
poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața, oricum ar fi trăită, nu este decât un crâmpei de lumină. Pentru fiecare om, atât e viața: un crâmpei de lumină. Înaintea acestui crâmpei de lumină: oceane de întuneric. După ce se va isprăvi acest crâmpei de lumină: oceane de întuneric, oceane de întuneric și nimic altceva.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza

Comentează! | Votează! | Copiază!