Derjavin

Aşa-i! Nimic nu-i mai presus
De a poetului menire!
El are adevăr de spus
Şi-un scop: folosu-n omenire!
De ură-n suflet clocotind,
Necinstea, jugul îl mânie,
Sclav, liber sufleteşte fiind,
El nu poate trăi-n robie.
El ţine drept un sfânt izvod,
La Rău, să se împotrivească.
Spre tron, sau stând pe eşafod,
Cu faţa mândră să privească.
Nici teama nu îl îngrozeşte,
Iar moartea-nfruntă cu dispreţ
Şi-n inimi tinere trezeşte
Avânt, cu versu-i îndrăzneţ.

poezie de Kondrati Feodorovici Rîleev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici în singurătatea mea am citit al nouălea volum din Istoria Rusă... Ivan cel Groaznic! Karamzin! Nu ştiu de ce să mă mir mai mult: de tirania lui Ivan sau de talentul acestui Tacit al nostru.

citat din Kondrati Feodorovici Rîleev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa-i femeia...

Aşa-i femeia, tace şi înghite,
Bătăi, umilinţe sau vorbe prost rostite,
Se fereşte de bârfă ca dracul de tămâie,
Alege iar călăul şi palma ce-o "mângâie".

Aşa-i femeia, îndură multe, ştii?
Ar mânca şi pietre pentru ai săi copii,
Se lasă jignită, şi-n picioare călcată,
C-aceştia să aibă alăturea un tată.

Aşa-i femeia, iartă, apoi zâmbeşte,
Printre vânătăi, pe toţi îi păcăleşte,
Pare împlinită, îşi îngrijeşte casa,
Călăului, cu drag, îi pune zilnic masa.

Aşa-i femeia, supusă şi tăcută,
Sub jugul neputinţei; victimă absolută,
Unde să se ducă? Şi cine s-o mai ia,
Cu atâţia prunci, flămânzi pe lângă ea?

Aşa-i femeia, iisusă pe Golgota,
Are piroane-n suflet, şi sângerândă-aorta,
Dar nimeni nu o crede, mai ales bărbatul.
Căci fiind urmaşa Evei are în ea păcatul...

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul studenţilor

Cântăm libertatea şi numele sfânt
Al ţării străvechi şi-al acestui pământ!
Iubirii de neam, ce de-a pururi ne-a fost
O pavăză-n lupte şi-n pace-adăpost
Cântămu-i supremul ei cântec.

Cu vesele glasuri de tinere firi,
Cuprinşi de-amintirea străbunei măriri,
Spre soare ni-e gândul şi mergem spre el,
Lumina ni-e ţintă şi binele ţel
Trăiască-ne ţara şi neamul!

Cu dreapta-nălţată spre Tatăl de sus
Jurat-am tot ce strămoşii ne-au spus:
Unire-ntre fraţi, şi pe Domn să-l iubim
Şi-altarul de jertf-al naţiunii să fim
Şi sufletul neamului nostru.

Iar dacă protivnicii numelui tău
Cu oşti ar veni ca să-ţi facă vrun rău,
Ridică-te mândră şi nu te-ngrija,
Căci inima noastră e inima ta;
Tu-ncrede-te-n fiii tăi, mamă.

lar dac-ar pieri de pe-ntregul pământ
Iubirea de neam şi-al credinţei avânt:
Azilul lor vecinic găsindu-l în noi
Le-am creşte, ca iar să le dăm înapoi
Mai tari şi mai trainice lumii.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, ce va înţelege căutătorul, care este Adevărul ce NU poate fi ţinut prizonier în carapacea, închisoarea cuvintelor? Adevăr care fireşte nu poate fi decât infinit si indescriptibil şi fireşte liber de închisoarea cuvintelor a conceptelor? Oamenii aceştia gen Laurenţiu sau Cosmin tot mai caută Adevărul în ce au spus diferite fiinţe realizate şi tocmai de aceea încă nu l-au găsit, dacă doar pentru o secundă l-ar fi căutat în propria lor inimă ar fi realizat că ei sunt Adevărul, că Adevărul e chiar aici, chiar Acum, veşnic fresh, liber de cuvintele oricui şi fiind infinit liber de orice descriere. Adevărul e atât de simplu încât nici un gând sau minte nu-l poate prinde sau descrie! Nu poate fi monopolul unei religii darmite unei tehnici. Nu există nici o cale pentru adevăr pentru că adevărul este veşnic Aici! "A-FI" neasociat cu gândul este simplitatea sau inima libertăţii.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşucheata Jane vorbeşte cu episcopul

Am întâlnit episcopul pe drum
Şi multe-am spus, şi eu şi el.
"Acei sâni sunt deja căzuţi şi fleşcăiţi,
Iar acele vine vor seca, fir cu firicel;
Locul tău e în paradisul celest
Şi nu în nu ştiu ce bordel."

"Virtutea şi păcatul sunt rude bune,
Iar fără necinste n-ar fi cinste,"-am strigat.
"Prietenele mi-au murit demult, dar acest adevăr
Nu poate fi negat, nici în mormânt şi nici în pat,
Adevărul e desprins din mlaştinile trupului
Şi de mândria unei inimi calde apărat.

O femeie poate fi mândră şi neînduplecată
Dacă iubeşte, iubirii ascultând chemarea;
Dar Iubirea oare nu şi-a înălţat conac
În locul unde se află pişătoarea?
Pentru că nimic nu poate fi unic sau întreg
Neîmpărţit, cum nectarul îşi împarte floarea."

poezie de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 86

Să fie versul lui ca pânza-n vânt
Ce vine către tine ca spre pradă
Cel care-a domolit al meu avânt
Făcând ca mintea mea să nu dea roadă?
Oare-al său duh, de duhuri inspirat
Să scrie minunat, m-a prăpădit?
Nu, că nici el, nici cei ce l-au urmat
Nu-s vinovaţi c-am versul buimăcit.
Nici el, nici acel duh prietenos
Ce-l amăgeşte noaptea că-i isteţ
Nu m-au făcut să tac neputincios;
În faţa lor rămas-am îndrăzneţ.

Dar când în versul lui te-ai cuibărit,
Abia atunci al meu s-a moleşit.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic, nici chiar speranţa

Nimic, nici chiar speranţa în suflet nu mai cântă
Când mut e viitorul şi aripa ţi-e frântă...
Departe laşi în urmă al visurilor rai...
Şi lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie,
E rece ca îngheţul din inima pustie
De florile din mai!
Nimic, nici chiar speranţa în ochi nu licăreşte
Când ziua după ziuă bolnavă se târăşte...
Şi poate ca să fie de aur cerul plin,
Şi poate s-aibă stele albastra adâncime,
Verdeaţă nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime
Şi râul alb, — suspin!
Nimic, nici chiar speranţa în groapă după tine
Atunci nu mai voieşte să vie, — şi nu vine!...
Şi poate ca să fie orice după mormânt:
Dreptate omenească făcută unui nume,
O viaţă viitoare, şi-n tainica ei lume
Noi aripi, — nou avânt!

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul III

Tot poate zeul. Dar am întrebat
cum te strecori prin corzi de liră
tu, cuget dezbinat? Răscruci se-nşiră
şi-n inimi, temple, zeul n-a durat.

Un cântec învăţat nu-i râvnă dreaptă
nici dibuiri, nici sârg greu răsplătit;
fiinţa noastră-i cântecul rostit
ce lesne-i pentru zei. Dar când îndreaptă

pământ şi stele zeii către noi?
Iubirea, tinere, nu e fiinţă
chiar vorbe de rosteşti cu glas şuvoi.

Învaţă cântecul să-l uiţi de nefiinţă.
Alt suflu-i cântul; iar în jur, părere,
nimic... Zeiescul suflu; adiere.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yoda: Teama este o cale spre Partea Întunecată. Teama duce spre mânie. Mânia duce spre ură. Ura duce spre suferinţă. Eu simt multă teamă în tine.

replică din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul I: Ameninţarea fantomei
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dramă într-un act

stăpâneşte-ţi piatră tânguirile
nu-i nimic mai plictisitor
decât o piatră mutilată
de nu una care plânge

nu există cameră
să nu priceapă verbul în care respirăm
ţi-auzi scrâşnetul
huruitul şi teama

nu e loc pentru capricii

până şi sângele strivit îşi spală ochii
şi nu are bucuria frigului şi încremenirii

stăpâneşte-ţi piatră tânguirile
până când vei învăţa zidul
propriul eşafod
şi-un înţeles

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i da poetului crezare...

Nu-i da poetului crezare,
Copilă, nu-i al tău el, nu-i!
Şi mai cumplit ca de vâlvoare
Păzeşte-te de focul lui!

În darn cu inima plăpândă
Simţirea cerci să i-o pătrunzi!
Fierbinte patimă arzândă
Sub gingaş văl n-ai să ascunzi.

Poetul e stăpân pe toate
Şi nu-i stăpân pe sine doar:
Cununa lui aprinsă poate
Să-ţi ardă pletele cu jar.

În lume mulţi i se închină
Sau îl defaimă duşmănos:
El intră-n inimi ca albina,
Nu ca un şarpe veninos.

Candoarea ta el n-o umbreşte,
Dar fără voia-i uneori
Suflarea vie ţi-o răpeşte,
Sau te înalţă până-n nori.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a avea în chip durabil drept la dragostea tinerei tale soţii, este necesar să nu te subestimezi în faţa ei; trebuie de asemenea ca intimitatea conjugală să nu ştirbească cu nimic drăgălăşenia şi respectul pe care i le-ai arătat mai înainte de a o conduce în faţa altarului; de asemenea, să nu te comporţi prosteşte, asemenea unui sclav, incapabil de a o corija; nici să te porţi ca un despot dojenind-o cu asprime.

citat din Silvio Pellico
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu-i totul

Dragostea nu-i totul: nu-i carne şi nici măcar nu-i băutură,
Nici siestă nu-i, nu-i nici ţiglă care să te apere de ploaie;
Şi nici buştean nu-i, de care să te-agaţi să scapi de viitură,
Când coborând cu el, când cu el urcând pe creastă de puhoaie;
Dragostea nu poate împinge aerul într-un plămân bolnav,
Nici curăţa sângele, nici vindeca fractura unor coaste
Şi, totuşi, mii de oameni i-ar dărui lui Satan sufletul sclav
Pe loc, în schimbul unei infime promisiuni de dragoste.
S-ar putea ca-un ultim ceas de cumpănă, nevoilor datoare,
Ţintuită la pământ de dureri sau ţipând după-ajutoare,
Sau poate fiindcă nu văd o altă ieşire salvatoare,
Să-mi vând iubirea pentru-o zi de pace şi-un strop de alinare,
Sau să negociez amintirea-acestei nopţi pentru mâncare.
S-ar prea putea. Deşi, nu cred ca-aş putea. Aşa să fie oare?

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea este stimulată de simţuri, pe care le ia drept punct de plecare - căci nu are altceva pe ce să se bizuie sau de unde să îşi ia avânt spre adevăr -, apoi se întoarce la sine.

Seneca în Dialoguri
Adăugat de Adina
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Multe nu vreau de la această viaţă:
Doar un mănunchi de taine să dezleg
Şi-un purtător de Dumnezeu întreg
Să fiu din amurgire-n dimineaţă.

Precum Ignatie, sfânt mucenic,
Ce şi ucis fiind, nu se pierduse,
Să cred că Totu-mi eşti, că-Ţi sunt nimic
Şi-n inimă să Te am scris, Iisuse!

poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i mai plăcut ca vinul

Nimic nu-i mai ca vinul
Pe partea noastră de mormânt -
Bând, cel sărman îşi uită chinul,
Cel brav spre slavă-şi ia avânt.

poezie de Charles Dibdin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot

Plecând dinspre el, în el, spre el, ca un tot
Intrarea e mereu una, prin privirea de foc
Explorează o lume ascunsă, dar parte din sine
O singularitate, în ritm cu universul ce-i aparţine

Controlul, raţiunea, le lasă deoparte
Căci în această lume, ele sunt deşarte
Niciunul, nici alta nu-i sunt utile
În întâlnirea asta, în prezenta dimensiune

Doar curiozitatea indiferentă îi e de folos
Căci nu caută nimic, doar admiră acest loc
Şi ce-ar putea să-şi dorească mai mult
Nu-i nimic de dorit, totul e-n el şi el e în tot

Nimic nu-l opreşte, n-are sus, n-are jos
Materie nu-i, e doar energie difuză
Mişcare continuă, infinit, atracţie lucidă
Şi dragoste simte în toate, profundă, divină

Nici timpul, nici forma aici nu se-ncheagă
Sunt doar noţiuni primitive, de uitat inc-o dată
E liber de toate, de toţi şi în tot
În a sa natură explorator, călător fără scop

poezie de George Alfort
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai nimic

Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogăţii, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viaţă,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfaţă,
nici haina cea măreaţă,
dar tot ce ai e sfânt!

Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.

Tu n-ai nimic sub soare
şi toţi te râd mereu.
A lor e-a vieţii floare
şi cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemărginire

Pe lanul tău, prea plin de iarnă rece,
Păşesc atâtea păsări cu păreri.
Nimic din ce a fost nu se petrece,
Nimic nu are semn de primăveri.

Din glasul tău, prea plin de-ngăduinţă,
Rămâne tonul multelor ninsori
Nimic din primăvară nu-i căinţă,
Nimic nu am din ultimii tăi nori.

Pe cerul tău, prea gol de-nvăluire,
Miracolul albastru nu-i apus
Avem un zbor înalt scris în menire
Şi o ninsoare albă avem de spus.

poezie de Mihaela Gudană (12 februarie 2018)
Adăugat de mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

să fii sclav şi să stai
încovoiat în faţa stăpânului
capul plecat
sabia îl taie ori
cum îţi imaginezi că scapi (?!)
sau nici nu vrei să fii liber
pune o verigă şi un lanţ
în plus nu contează

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!