Aici în singurătatea mea am citit al nouălea volum din Istoria Rusă... Ivan cel Groaznic! Karamzin! Nu ştiu de ce să mă mir mai mult: de tirania lui Ivan sau de talentul acestui Tacit al nostru.

citat din Kondrati Feodorovici Rîleev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Nicolae Ivan

Nu privoacă dramă,
Ca om este paşnic,
Doar în epigramă
E Ivan cel groaznic.

epigramă de Ion Brâncuşi din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Derjavin

Aşa-i! Nimic nu-i mai presus
De a poetului menire!
El are adevăr de spus
Şi-un scop: folosu-n omenire!
De ură-n suflet clocotind,
Necinstea, jugul îl mânie,
Sclav, liber sufleteşte fiind,
El nu poate trăi-n robie.
El ţine drept un sfânt izvod,
La Rău, să se împotrivească.
Spre tron, sau stând pe eşafod,
Cu faţa mândră să privească.
Nici teama nu îl îngrozeşte,
Iar moartea-nfruntă cu dispreţ
Şi-n inimi tinere trezeşte
Avânt, cu versu-i îndrăzneţ.

poezie de Kondrati Feodorovici Rîleev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt supusul nimănui, doar al lui Hristos, fiul lui Dumnezeu.

citat din Ivan cel Groaznic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu atunci, văzând până unde merge îndrăzneala lui Ivan, a început a se cam lua şi el pe gânduri de năzdrăvăniile lui! Şi aşa, a zis Dumnezeu să se desfacă sicriul acolo unde era şi să iasă Moartea la liman ca să-şi răzbune şi ea acum pe Ivan. Şi îndată s-a făcut aşa, şi când nici nu visa Ivan că are să mai dea vrodată ochii cu Moartea, numai iaca ce se trezeşte cu dânsa faţă-n faţă.

Ion Creangă în Ivan Turbincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci, îndată i se aduc cele cerute, şi Tălpoiul face iute o darabană; şi apoi, furişându-se de Ivan, iese cu dânsa afară şi începe a bate ca de război; brr... br... Ivan, atunci, îşi vine în simţire şi într-un buc iese afară cu puşca la umăr, să vadă ce este. Talpa-iadului, atunci, face ţuşti! înlăuntru, şi dracii, tronc! închid poarta după Ivan, şi, punănd zăvoarele bine, bucuria lor că au scăpat de turbincă. Bate el Ivan în poartă cât poate, se răcăduieşte el cu puşca, dar au prins ei acum dracii la minte.

Ion Creangă în Ivan Turbincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se uită dracii unii la alţii şi, văzând că nu-i chip de stat împotriva lui Ivan, încep a-i aduce, care dincotro, rachiu, tutun, lăutari şi tot ce-i poftea lui Ivan sufletul. Umblau dracii în toate părţile, iute ca prâsnelul, şi-i intrau lui Ivan în voie cu toate cele, căci se temeau de turbincă ca de nu ştiu ce, poate mai rău decât de sfânta cruce. De la o vreme se chefăluieşte Ivan cum se cade, şi unde nu începe a chiui prin iad şi a juca Horodinca şi Cazacinca, luând şi pe draci şi pe drăcoaice la joc, cu nepus în masă; şi în vârtejul cela, răsturna tărăbi şi toate cele în toate părţile, de-ţi venea să te strici de râs de iznoavele lui Ivan. Acum, ce să facă dracii, ca să-l urnească de-acolo? Gândesc ei, se sucesc ei, se frământă ei cu mintea fel şi chip, dar nici unuia nu-i vine în cap ce să facă. Talpa-iadului însă, mai ajunsă de cap decât toţi dracii...

Ion Creangă în Ivan Turbincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ivan: O, nu. Arăţi ca şi cum ai fi văzut o fantomă.
Trevor Reznik: Ciudat că spui asta. Băieţii de la serviciu nici măcar nu cred că tu exişti.
Ivan: De-aia nu primesc niciodată mărire de salariu.

replici din filmul artistic Maşinistul, scenariu de Scott Kosar
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eşti atât de drept şi de pios... de ce nu-ţi îngădui să accepţi suferinţă din partea mea, stăpânul tău, şi astfel să moşteneşti coroana vieţii?

citat din Ivan cel Groaznic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi întâlnit Ion Vodă cel Cumplit cu Ivan cel Groaznic...

aforism de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anna, văduva lui Ivan (se întâlneşte cu Sonja la biserică): Te rogi pentru Ivan?
Sonja: Da. L-am iubit pe soţul tău, după cum ştii.
Anna: Aş vrea să-ţi dau nişte lucruri care i-au aparţinut.
Sonja: Ce drăguţ.
Anna: Eu am păstrat sabia şi ceasul lui de aur... Ţie îţi dau mustaţa lui.
Sonja: O s-o păstrez ca pe o comoară.
Anna: Şi nişte aţă. Ivan colecţiona aţe.
Sonja: Ştiu. E unul din motivele pentru care l-am iubit.
Anna: Înţeleg perfect, şi eu l-am iubit din acelaşi motiv.
Sonja: Mai ai ceva pentru mine?
Anna: M-am gândit să împărţim scrisorile lui. Vrei paginile pare sau pe cele impare?

replici din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rusiei (pamflet)

Despre voi se duse buhul.
Spune glia-mi şi văzduhul,
De la munte pân' la mare:
Noi am dat Ştefan cel Mare
Şi-Alexandru zis cel Bun,
Un alt minunat străbun;
Voi, din neamul cel pricaznic,
Voi aţi dat Ivan cel Groaznic.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu m-am dezis de apartenenţa mea şi nu mi-am renegat credinţa strămoşească. Am fost mândru de predecesorii mei de origine rusă, cazaci, pescari, ţărani, meseriaşi sau cărturari, ce au avut tăria să înfrunte prigoana ţaristă şi vicisitudinile unui exil în numele dreptei credinţe.

citat clasic din Ivan Evseev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzând Ivan că porţile iadului sunt ferecate în toate părţile şi că dracii n-au gând să-i deschidă, se lehămeteşte el acum şi de lăutari, şi de tabacioc, şi de votchi, şi de tot, şi porneşte iar la rai să slujească pe Dumnezeu. Şi cum ajunge la poarta raiului, din afară, se şi pune acolo de strajă şi stă neadormit zi şi noapte, tot întruna, fără să se clintească din loc. Şi nu mult după aceasta, numai iaca ce vine şi Moartea şi vrea numaidecât să intre la Dumnezeu, ca să primească porunci. Ivan atunci îi pune şpaga în piept.

Ion Creangă în Ivan Turbincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultător: Este adevărat că cetăţeanului Ivan i s-a dat o maşină?
Radio Erevan: Da, este adevărat, dar nu este vorba de cetăţeanul Ivan, ci de cetăţeanca Ludmila, nu este maşină, ci este bicicletă şi nu i s-a dat, ci i s-a confiscat.

replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Şi rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Şi slujind el câteva soroace de-a rândul, acuma era bătrân. Şi mai-marii lui, văzându-l că şi-a făcut datoria de ostaş, l-au slobozit din oaste, cu arme cu tot, să se ducă unde-a vrea, dându-i şi două carboave de cheltuială. Ivan atunci mulţumi mai-marilor săi şi apoi, luându-şi rămas bun de la tovarăşii lui de oaste, cu care mai trase câte-o duşcă, două de rachiu, porneşte la drum cântând. Şi cum mergea Ivan, şovăind când la o margine de drum, când la alta, fără să ştie unde se duce, puţin mai înaintea lui mergeau din întâmplare, pe-o cărare lăuntrică, Dumnezeu şi cu Sfântul Petre, vorbind ei ştiu ce. Sfântul Petre, auzind pe cineva cântând din urmă, se uită înapoi şi, când colo, vede un ostaş mătăhăind pe drum în toate părţile.

Ion Creangă în Ivan Turbincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la vremea asta, se adunase împrejurul lui Ivan tot satul, ca să vadă de patima dracilor. Căci lucru de mirare era acesta, nu şagă! Atunci Ivan dezleagă turbinca în faţa tuturor, numai cât poate să încapă mâna, şi luând câte pe un drăcuşor de corniţe, mi ţi-l ardea cu palcele, de-i crăpa pielea. Şi după ce-l răfuia bine, îi da drumul, cu tocmeală, să nu mai vie pe acolo, altă dată.

Ion Creangă în Ivan Turbincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgoliu patriotic

Gândea Ivan: -A cui e vina -
Mă simt complet dezamăgit! -
Că virusu'-i adus din China
Şi nu-i de-al nostru... mosCOVI(D)T?

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Şi-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuşi Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Şi eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veşniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-şi găsească alinare-n lutul
Acestui colţ de Rai şi Românie
Mai singur decât însăşi Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motanul Ivan

Eu sunt motanul Ivan
Cel mai mare şarlatan,
Cât este ziua de mare
Dormitez, stând în cotloane.

Mă deranjează lumina
Zgomotul de la vecina
Aoleu! Fir-ar să fie
Cred că am castrofobie.

Şoarecii îmi fac cu mâna,
Cred că vor să mă salute
Sunt atâta de isteţ
Ei imi trec pe la mustăţi...

Dar acum, cu pandemia
S-a agravat lenevia;
Să nu-mi dea stăpâna vină,
Spun că sunt în carantină...

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boierul acela avea o pereche de case, mai de-o parte, în care se zice că locuia necuratul. Şi tocmai acolo porunci să culce şi pe Ivan! Ivan însă habar n-avea de asta. El, cum a intrat în odaia unde l-a dus omul boierului, şi-a pus armele în rânduială, s-a închinat după obicei şi apoi s-a tologit aşa, îmbrăcat cum era, pe un divan moale ca bumbacul, punându-şi turbinca cu cele două carboave sub căpătâi şi aşternându-se pe somn; căci de-abia îl ţineau picioarele de trudit ce era. Dar poate, bietul, să se odihnească? Căci cum a stins lumânarea, odată se trezeşte că-i smunceşte cineva perna de sub cap şi i-o aruncă cât colo! Ivan atunci, punând mâna pe sabie, se scoală repede, aprinde lumânarea şi începe a căuta prin casă, în toate părţile, dar nu găseşte pe nimene.

Ion Creangă în Ivan Turbincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!