Luceafărul

E-al bolţii înstelate căpitan,
Căci, stins cu greu de-al razelor noian,
Când valuri de lumină îl inundă,
E ultimul ce-n ele se scufundă...

epigramă de Gheorghe Mitroaică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

soacră

Soacra

Una ce-n orice, din fire,
Se pricepe în neştire...

distih de Gheorghe Mitroaică
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

epigramă

Epigrama

Un cvartet de valuri care
Nu creează rău de mare,
Ci o stare mai şocantă:
Rău de... poantă!

definiţie epigramatică de Gheorghe Mitroaică din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizită

Să nu te miri că marea-i fără valuri,
Şi nici că ape peste ape se aştern,
Căci ieri stelar, cânta dorinţa peste maluri
Azi zboară stins, doar gândul versu-i stern.

Să nu te miri de locul ce e altul,
Că simpla vie e uscată-n rod,
Căci rodul ei e-al mării ce lucrează,
Şi lucrătura ei e bietul glod.

Bine-ai venit in casa lumii mele,
Învelitoare caldă de cuvinte-ţi dau îndată,
Şi apă sacră să speli de dor, de gânduri aceea pată,
Şi-apoi te odihneşti în har şi vise noi.

În dimineţi cu rouă şi cu miere,
În seri cu luni desprinse de pe cer,
În zile bune şi în zile rele,
Găteli stelare o să ai la noi.

Să nu te miri că marea fură valuri,
Şi nici că ape peste ape se aştern.
Căci ieri stelar, cânta speranţa peste maluri
Iar azi îmi cântă doar nimicul grav, cu glasul tern.

În somn, o clipă am zărit lumină,
În temniţa, în ciobul meu de lut,
Dar timpul a cernut pe la fereşti rugină,
Iar sufletul-mi, în timp, deşert s-a prefăcut

poezie de Codruţa Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun căpitan nu-şi abandonează vasul care nu se scufundă.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vezi...

De vezi că-i vară, seara-i calmă
Şi-asculţi al mării veşnic chin
Cu valuri ce la mal se sfarmă
Din ce în ce mai lin şi lin,

Pătruns de-a lunii limpezime
‘Naintea ochilor ţi-apar,
Păstrând o ‘naltă profunzime,
Doi ochi ce dragi ţie îţi par!

Mişcat de-această duioşie
Ce-n suflet ochii au lăsat
Aştept cu-o mare bucurie
Spre a mărturisi curat.

Noaptea să-i spun iubitei mele
Că-n ochii-i limpezi se ascund
Noianul razelor de stele
Ce-n univers se-ntrepătrund.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (18 mai 2021)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Previziune (Lui Traian Băsescu)

Prevăd, domnu' căpitan,
Că-n aproape niciun an
Tot plutind pe-a vieţii undă
Titanicul ţi se scufundă.

epigramă de Vasile Iuşan din La români iară şi iară apar vânzători de ţară (2012)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Fără gust, miros, culoare;
Grea, regală, vie, tare;
Face ochiuri când te prinde,
Dar e chioară când se vinde...

epigramă de Gheorghe Mitroaică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare

S-a întâmplat atunci, acolo
Iubita mea, tu să răsari,
Era într-o zi când s-a-ntâmplat să vi,
Ca o rază de lumină şi de soare,
Era într-o zi când s-a-ntâmplat să fi,
Scumpul meu luceafăr, veşnic între stele.

De ziua ta, iubita mea, îţi dăruiesc,
Fericirea ce-n cuvinte nu pot să-ţi spun,
De ziua ta, iubita mea, îţi dăruiesc,
Cuvântul bun şi cald şi sincer
Şi te doresc, înger ce-n suflet îmi trăieşti.

Şi eşti parfumul meu de vis
Şi adierea caldă ce-n mine port
Şi mai presus de tot şi toate,
A mea iubirea adevărată.

Să te sărut aş vrea mereu,
Dar ştiu că eu... şi ştiu că-i greu,
Dar cred că ai să mă ierţi,
Căci inima îmi eşti pe veci.

Sperantă-mi eşti şi paradis
Si doar tu poţi să mă-ncălzeşti,
Căci iarnă îmi e în fiecare zi,
Când alăturea nu-mi eşti.

Nebunesc mă doare-n suflet
Şi n-aş vrea ca să te pierd,
Căci te iubesc,
Adevărat şi fără alinare.

Şi te-ai născut atunci, acolo,
Ai răsărit cu primii ghiocei
Şi-aş fi putut să jur că am simţit,
... o adiere.

De-aş fi ştiut,
Ce iubire minunată o să apară,
Cerul supus l-aş fi privit
Şi i-aş fi mulţumit,
Că te-ai născut.

poezie de Dan Coblis din Nuanţe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zgârcită-a risipi

Zgârcită, de când sunt, a-i risipi trecutului lumina,
O neclintire-a firii încearcă trup a-mi cimenta
Şi calc desculţ pe amintirea caldă ca ţărâna,
Spre o furtună nouă, pretinsă-a mă gusta...

Fragilă, bob de rouă, apuc de mâini speranţa,
Când murmură în sânge explozii noi de vis,
Căci iarăşi zi de vară îmi toarce dimineaţa
Din caierul ispitei pe fus de dor încins...

Şi, Doamne, mă dai clipelor spre torturare,
Căderea asfinţitului o rupi de-al meu destin,
Ce mult aş vrea acum să fiu născută floare,
Să trec numai o dată de-al focului festin...

Cerneala-n mov îmbracă condeiului sfiala,
Cuvântul îmi zâmbeşte-a graţie plenară,
Cu macul roşu-şi unge obrazul călimara,
Pân' creierul cloceşte decizia finală...

Greu "nu" se năpusteşte pe buzele crispate...
Tristeţea-mi bea oglinda în verde colorată,
Îşi sigilează inima protestul... visând prioritate,
Dar ce să fac... sunt firi, ce trec furtuni o dată...

... e un miraj izvorul ce în pustiu se-arată,
Un rod al însetării cu ce eşti încercată,
Dar Geana de lumină, ce-n cale ţi-l arată,
E semn, că regăsirea ţi-e binecuvântată...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Arzând în neantul fără de-nceput
Lumină sacră ce moarte n-a văzut
Ce-n infinit se-ntinde făurind
Din albă negură, fiinţă dăruind.

Tainic zămislita-n inimii o rază
Ce din prunc în moarte, speranţă ea creează
Încoronând cu a stralucirii sale fiinţa
Ce-n om îşi puse iar credinţa.

Încercat-au fitile frânte-a o defini
Rătăciţi de raţiunea simplă de-a o trăi
Căci a sa coroană greu apasă
Pe capetele ce plecate nu se lasă.

Primar instinct de-a vieţui
A altor trai spre-a birui
Prelungind doar a sa viaţă
Zdrobind sălbatic ce-n contra i se-nalţă.

Dar a timpului stăpână
Din stravechi sălăşuie
În inimi pline de lumină
Ce din pururi dăinuie.

Definindu-şi starea, ca un unic crez:
Există-n cel ce fiinţa-şi reneagă
Trăind pentru cel ce realizează
Că focul sacru nu-l trădează.

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre poezie

Poezia vine-în valuri.
Nu vine toată odată.
E ca apa între maluri
Când vine învolburată.

Precum apa în cascadă,
Cuvintele te inundă.
Pe hârtie-încep să cadă
Şi-n poezie abundă.

În cădere dau lumină
Celui care le citeşte.
Îi face viaţa senină,
Inima îi răcoreşte.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor mâini

Chiar de nu aduc foloase,
Poţi să juri că-s preţioase,
Când constaţi că ai pe ele
Mai mult aur decât piele.

epigramă de Gheorghe Mitroaică din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

s-a sfărâmat,
pulberi de vise se preling,
îmbrăţişând ultimul arpegiu al Baladei
zece
încui poarta
cheia deschide uşa speranţei
un car scârţâie greu în abis
ritmuri sacadate de inimi
salcia plânge, aşteptând
valuri, valuri de cifre şi stele
şoaptele tăcerii
îmbrăţişează clipa uitării.

poezie de Camelia Tripon
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru

Carbonizate flori, noian de negru...
Sicrie negre, arse, de metal,
Veştminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru...

Vibrau scântei de vis... noian de negru,
Carbonizat, amorul fumega-
Parfum de pene arse, şi ploua...
Negru, numai noian de negru...

poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura femeii

Şapte ani să-mi dea natura
Eu femeia tot n-o ştiu,
Tace când închide gura,
Sau o face mai târziu.

epigramă de Gheorghe Mitroaică din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triumf editorial

Curg în valuri autorii,
Cărţi inundă Uniunea,
Oare pentru când minunea
Să vedem şi scriitorii?!

epigramă de Ana Marinoiu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

îndoială

Şapte vieţi să-mi dea natura
Tot n-aş şti dacă femeia
Tace când închide gura
Sau cu mult după aceea?!

epigramă de Gheorghe Mitroaică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleiadele

când taie dimineaţa subţiri felii din noapte
şi cioburi de lumină ne sângerează pleoapa
fereastra oblonită cu tufele de laur
devine loc în care ne ameţeşte apa

când dorul ne scufundă în metagalaxie
şi radiantul estic peste obraz ne trece
cad valuri meteorii în mii de dioceze
în luna cea mai caldă din anul cel mai rece

când se aprinde gheaţa în inima cometei
şi arde-ntreaga brumă a anilor trecuţi
rămâne inocenţa şi ea ne va pătrunde
multiplicând fiorul atunci când mă săruţi

când plânge simetria cu sevă colinară
şi picură pe trepte cu zgomote de bronz
atunci când totul curge şi totul se disipă
pleiadele respiră în galben alb şi roz

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Mircea Pavelescu şi Păstorel, primul căpitan de marină şi al doilea căpitan de artilerie

Când se-mbată fiecare
Gura-şi vrea să le-o astup
Unul zice că e mare
Celălalt că este Krupp.

epigramă de Octav Dessila din revista "Epigrama", nr. 38
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mocănească

Mărunt ca ploile de toamnă
Mi-e sufletul. Şi vântul bate
Noian de frunze scuturate
Mi-s amintirile, măi doamnă.

Mai ud, mai greu ca niciodată
Mi-e trupul. Vântul s-a oprit,
Noian de codru desfrunzit
Mi-s amintirile, măi fată.

poezie de Marius Robu (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!