Gura femeii

Şapte ani să-mi dea natura
Eu femeia tot n-o ştiu,
Tace când închide gura,
Sau o face mai târziu.

epigramă de Gheorghe Mitroaică din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

îndoială

Şapte vieţi să-mi dea natura
Tot n-aş şti dacă femeia
Tace când închide gura
Sau cu mult după aceea?!

epigramă de Gheorghe Mitroaică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi în lumină

Alerg pe acest cal de piatră
cu viteza
melcului din ochiul meu răsucit!
Vai! Ce mi se închide ochiul în ochi
şi gura în gură
şi piciorul în mers
şi frigul în căldură....
Eu nu ştiu
de ce Pământul
este o pânză de fierăstrău!
Eu nu ştiu
de ce între bine şi bine
există
o punte
aducătoare de rău!
Pe undeva
se aud
şapte baterii
de tun
cum trag în cele şapte minuni ale lumii
şapte păcate
din care
tu
nu
ai
zâmbit!!!
Umbra noastră aduce
un mormânt
în lumină
la care punem cruce
noi doi
printr-o singură vină!

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala

Anii care-ţi dau cultură,
Rost în viaţă şi măsură,
Dacă fac o bună casă
Cu cei şapte ani de-acasă.

epigramă de Gheorghe Mitroaică din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa-i femeia

Că dă mereu din coate
Şi gura nu-i mai tace,
Dar bine de-ai socoate,
Ea mult mai multe face!

epigramă de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Fără gust, miros, culoare;
Grea, regală, vie, tare;
Face ochiuri când te prinde,
Dar e chioară când se vinde...

epigramă de Gheorghe Mitroaică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala

Anii care-ţi dau cultură,
Rost în viaţă şi măsură,
Dacă fac o bună casă
Cu cei şapte ani de-acasă.

epigramă de Gheorghe Mitroaică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu ne duce pe noi în ispită

femeia tace şi toarce sângele cald
din care ţese cămaşă bărbatului plecat la vânătoare de zei
inima lui doarme în borcanul cu dulceaţa de cireşe amare
femeia tace şi-şi acoperă trupul cu ierburi sălbatice
să-i fie pielea lină sub talpa stăpână
în sânul copt musteşte însă dulce păcatul
femeia tace şi macină osul de şarpe
să pună otravă pe rană
când mâna lui aspră coboară din cerul barbar
un tunet străpunge tăcerea
o nălucă din umbră se-arată
ea-şi face iute o cruce
priveşte în spate cu teamă
lumina e stinsă
uşa deschisă
luna încinsă
nimeni la poartă
doar ploaia
în noaptea cu o mie de ochi sclipind straniu
ghemuită pe prag îşi aşteaptă sortitul
femeia cântă sângele tace
fusul tot mai înalt

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura nu a prevăzut să ne putem închide urechile, dar cu gura a făcut o treabă admirabilă.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscul

Cântă găina, cocoşul tace;
Însă, la oameni, invers se face:
Dacă femeia, cumva, nu tace,
Biet cocoşelul... atuncea zace!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia guralivă

De la maimuţă încoace
Gura dânsei nu mai tace.

distih de David Boia (7 februarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei guralive

Toţi cei din jur, cu viu temei,
Lăsat-au gropile pustii
Şi s-au făcut deja stafii
Spre a scăpa de... gura ei!

epigramă de Gheorghe Mitroaică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii din apus

De vrei să pleci, te du! Nu mă opun.
Luminii, să rămână, cum aş putea să-i spun?
Un suflet să se-ntoarcă? Degeaba l-aş ruga:
Nu ştie ce e plânsul, îşi vede calea sa.

Îl ştiu, îl simt şi-l înţeleg când tace:
Nu-i place, cu iubirea, să se joace

Cum aş putea, când Soarele apune,
Din roua dimineţii, să-i pot spune:
"Întoarce-te cât nu eşti prea departe!
E doar o noapte care ne desparte"?

Cum aş putea? E, oare, prea târziu
Să-mi luminezi apusul? Eu... nu ştiu!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul face şi tace, altul tace şi place, al treilea tace şi tace...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş face cuib....

Mi-aş face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.

Din pielea ta,
Mi-aş face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.

Din al tău glas,
Ce stă să geamă,
Mi-aş face cântec,
Să m-adoarmă.

Din ochii tăi,
Fereastră-aş face,
Privind prin tine,
Totul tace...

Iar palma ta,
Căuş să-mi fie,
Sleit de sete,
Să mă-nvie.

Din al tău sân,
Mi-aş face leac,
Mă simt etern,
Când ţi-l dezbrac....

Şi buza ta,
Precum rubinul,
Aş face-o vin,
S-o sorb ca... vinul.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş face cuib...

Mi-aş face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.

Din pielea ta,
Mi-aş face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.

Din al tău glas,
Ce stă să geamă,
Mi-aş face cântec,
Să m-adoarmă.

Din ochii tăi,
Fereastră-aş face,
Privind prin tine,
Totul tace...

Iar palma ta,
Căuş să-mi fie,
Sleit de sete,
Să mă-nvie.

Din al tău sân,
Mi-aş face leac,
Mă simt etern,
Când ţi-l dezbrac....

Şi buza ta,
Precum rubinul,
Aş face-o vin,
S-o sorb ca... vinul.

poezie de Andreea Vaduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

"TACE SI FACE" pare mai puţin pozitiv când începi să te gândeşti: "Ce FACE şi de ce TACE"?

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul tace când pe plac i se face; umple-i gura cu bani şi devine cel mai mare dintre fani!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Închide uşa, te rog" sau închide uşa, te rog!

Gheaţă crăpată pe fulgi
Mătreaţă din nor nespălat
Încordare de aer în pungi
Pocnire-n canalul drogat.
Capacul din postul de uşă
Picură acum apă pe bani
Se spală pe mâini în ligheane rugina
Iar gerul trozneşte prin oase,
De ani.
Doar vara anină speranţe deşarte
Surghiunită albeaţa roşeşte-n obraji
Pe scara'negrită coboară dibace
În urma ei apa se schimbă în ace
Se leagănă trist strângându-se-n braţe
Şi speră, şi cântă şi tace
Copilu-n canal.
Iar uşa'i deschisă,
Şi-n lume nu-i pace
Dar lumea aleargă
Zâmbind se preface
Şi tace, şi tace.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Femeia

Am primit învăţătura
De la cei cu multă minte,
Că femeia e "natura"
Adevărului ce minte.

definiţie epigramatică de Gheorghe Griscenco din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecini şi... vecini

Toţi din bloc le ştiu de frică,
Când consumă băutura,
Căci te bat, la o adică,
El cu pumnii, ea cu gura.

epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din ziarul "Viaţa Buzăului" (19 august 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!