Timpul pe care un angajat îl petrece în poziţia lui sau drumul pe care l-a parcurs se răsplătesc? Câteodată, cei din conducere par a-i răsplăti pe cei care petrec ore nesfârşite la locul de muncă, fără a ţine seama de rezultatele pe care le au.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot timpul şi tot locul

Locul meu e locul în care mă rog,
Locul meu e locul în care iubesc,
Timpul meu e timpul când am dialog
Tainic cu iubirea, timpul cât trăiesc.

Locul tău şi timpul sunt unde şi când,
Scumpa mea, tot timpul, stai: la mine-n gând!

04.01.2022

poezie de Marius Robu (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram născută pentru operă, deşi nu am înţeles de la început asta. Mi-am dat seama pe parcurs care e drumul meu, prin succesele pe care le-am avut, prin importanţa pe care mi-au acordat-o directorii de teatre care mă solicitau să cânt peste tot în lume. Nu am plecat însă din România cu gândul să devin o divă sau o celebritate.

citat din Marina Krilovici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu m-am culcat cu vreo femeie fără s-o plătesc, şi pe puţinele care nu erau de meserie le-am convins prin argumente ori cu de-a sila să primească bani chiar de-ar fi să-i arunce la gunoi. Cam pe la douăzeci de ani, am început să ţin un catastif cu numele, vârsta, locul şi câteva însemnări privitoare la împrejurările şi la felul în care se petrece totul. Până la cincizeci de ani, ajunsesem la cinci sute paisprezece femei cu care o făcusem cel puţin o dată. Am încetat să mai notez când trupul nu mai răzbea cu atâtea şi puteam ţine socoteala fără catastif.

Gabriel Garcia Marquez în Povestea târfelor mele triste
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără întoarcere

Călătoria noastră se opreşte
sub acest cireş în care fructele
nu ajung niciodată la coacere,
drumul e cu atât mai neted,
mai fără oprelişte,
cu cât este fără întoarcere...
câteodată cireşul lasă locul dudului,
nucului, salciei sau măslinului,
ceea ce se mai poate numi
jocul destinului...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este o viaţă foarte ciudată. Îmi place compania actorilor, dar îmi dau seama cât de valoros este timpul pe care să-l petrec cu prietenii mei, care lucrează pe teren, sau sunt constructori, sau cântă, sau lucrează la birouri, sau conduc magazine.

citat din Andrea Riseborough
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi, cu un motiv anume (bun sau rău, nu contează), hotărâm să renunţăm la un vis. O vreme, cât ţine îndârjirea, îi ducem dorul, apoi începem să uităm. Uităm motivul pentru care l-am îndepărtat de noi, dar uităm şi importanţa lui de odinioară. În locul unde-l găzduiam, în inimă, s-a format o coajă tare, pe care o simţim câteodată, fără să ne mai amintim ce se ascunde sub ea. E doar o altă coajă tare, printre atâtea altele, o altă lespede fără nume, printre celelalte, sub care o parte din suflet s-a refugiat, ca o şopârlă cu coada retezată. Ne obişnuim să trăim în acest peisaj sufletesc, pe care înălţăm şi îngropăm continuu pasiuni, iubiri şi visuri.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiul esenţial al panopticului este credinţa locatarilor că sunt supravegheaţi permanent şi că nicio îndepărtare de la rutină, oricât de mică şi de trivială, nu va trece neobservată. Pentru a ţine trează această opinie, supraveghetorii trebuiau să-şi petreacă cea mai mare parte a timpului la posturile lor de observaţie, precum părinţii, care nu pot pleca de acasă mult timp fără să se teamă de poznele copiilor. Modelul panoptic al puterii a legat subordonaţii de locul în care erau, locul în care puteau fi observaţi şi pedepsiţi instantaneu pentru orice încălcare a rutinei. Dar a legat şi supraveghetorii de locul în care se aflau, locul din care trebuiau să supravegheze şi să pedepsească.

Zygmunt Bauman în Comunitatea, Reînrădăcinarea dezrădăcinaţilor
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care e lucrul pe care îl primeşti fără să mulţumeşti, de care te bucuri fără să ştii cum, pe care îl dai altora când nu ştii unde ai ajuns şi pe care îl pierzi fără să-ţi dai seama?

Voltaire în Naivul, Capitolul XXI (Ghicitorile)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că oamenii sunt legaţi de locurile în care aleg să trăiască prin fire care, de multe ori, le rămân lor înşile ascunse. Despre Sibiu pot să spun că este locul din care am pornit şi, în acelaşi timp, locul la care am revenit: nu din comoditate, ci pentru că, trăindu-mi aici copilăria şi adolescenţa, mi-am dat seama că Sibiul este oraşul cu care am cele mai multe afinităţi.

Klaus Iohannis în Pas cu pas, capitolul I (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte înainte! Drumul pe care l-ai parcurs, l-ai parcurs. S-a terminat, nu-l căra după tine. Nu te împovăra cu trecutul, nu este necesar.

Osho în Destin, libertate şi suflet. Care este semnificaţia vieţii?
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să creez locuri de muncă mi se pare o aventură care aduce împliniri sufleteşti pe termen lung. Produc fericire în familiile oamenilor pe care i-am angajat, creionez zâmbete pe chipurile copiilor lor şi aduc speranţă în ochii lor!

Michelle Rosenberg în Secretomanul Şarmant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un semn este ceva care ţine locul a ceva pentru cineva, în anumite privinţe sau în virtutea anumitor însuşiri. El se adresează cuiva, creând în mintea acestuia un semn echivalent, sau poate un semn mai dezvoltat. Semnul acesta pe care-l creează îl numesc interpretantul primului semn. Semnul ţine locul a ceva, anume al obiectului său. El ţine locul acestui obiect nu în toate privinţele, ci cu referire la un fel de idee, pe care am numit-o uneori fundamentul representamentului.

citat din Charles S. Peirce (1897)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul. Timpul prieten, timpul duşman. Timpul care sedimentează trăirile adevărate. Timpul care repară, aducând cu sine uitarea... Timpul care iartă, timpul care nu iartă. Timpul care ucide...

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi consider eroi pe cei care îşi petrec timpul în biblioteci. Ei îşi însuşesc cunoştinţe şi apoi riscurile pe care şi le asumă sunt calculate pe baza curajului de care au avut nevoie ca să obţină atâtea informaţii.

citat din William Hurt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una dintre nebuniile noastre a fost să încercăm a ghici dedesubtul tuturor lucrurilor pe care socotim că le vedem şi pe care nu le vedem, tot ce se petrece în sânul familiilor, unde domnesc ura, invidia, mânia, dispreţul, în locul acelei spoieli de simţăminte frumoase cu care ni se scot ochii şi care se dau drept adevăruri.

Madame de Sevigne în Scrisori
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată, în timpul hoinărelilor mele prin Central Park, priveam zgârie-norii ce-l încadrau şi mă gândeam cu o furie rece la toate orchestrele minunate ale Americii care nu ştiau nimic despre muzica mea; mă gândeam la criticii care nu făceau altceva decât să înşire mereu platitudini imbecile de genul: "Beethoven este un mare compozitor" şi care lătrau violent la orice noutate; mă gândeam la impresarii care organizau turnee nesfârşite cu un singur program, ce se repeta exasperant de câte cincizeci-şaizeci de ori. Venisem aici prea devreme: copilul nu era destul de matur pentru a înţelege muzica nouă.

Serghei Prokofiev în Memorii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit deschis

Sfârşitul petrece sfârşitul,
Inima îşi pune inima sub cap,
Doarme profund în clipele grele,
În ea nici visele nu-ncap.

Sfârşitul e-o pecete rece
Pe-un os de viaţă desenat,
Într-o Sahară de nisipuri
Unde doar vânturile bat.

Şi vântul îşi petrece vântul,
Sahara în nisipul ei,
Pe mine doar sărutul care
Apune în stinse scântei.

Sfârşitul petrece sfârşitul,
Nu te gândi că-s liniştit,
În nesfârşite astre scapăr,
De ele sunt împătimit.

Voi pune inima sub capu-mi,
O piatră grea cu iz de vis
Să pot să dorm o veşnicie
Sfârşitu-mi care s-a deschis.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este important să înţelegi că actualul statut al contului tău bancar, al vânzărilor tale, al stării tale de sănătate, al vieţii tale sociale, al poziţiei tale la locul de muncă, etc., nu reprezintă altceva decât manifestarea fizică a gândurilor pe care le-ai cultivat în trecut. Dacă îţi doreşti cu sinceritate să schimbi şi să îmbunătăţeşti rezultatele pe care le obţii în planul fizic, este imperios necesar să îţi schimbi felul de a gândi, şi asta chiar acum.

Bob Proctor în Te-ai născut bogat
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Levitaţia peste lucruri obişnuite

o cădere fără limite
este ca o îndoire a genunchilor
care nu se face din genunchi
este braţul care
arcuit
ţine de sete
şi ţine în loc drumul cu tot
ce e de mers mai departe

tu vei trece uşor cu degetul peste obraz
pe urma unei lacrimi care nu mai există
este aici o tristeţe
care nu vrea să meargă mai departe
o arcuire elastică a sentimentelor
peste un trup care încă pluteşte

când închid ochii
se aude cum în această viaţă
se ridică scaunele pe mese
şi totuşi nimeni nu mai are unde să plece

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt, nimeni nu doreşte ca locul de muncă să-i ocupe timpul. Vrem o misiune care să ne inspire.

citat din Daniel Pinchbeck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!