Într-o zi, cu un motiv anume (bun sau rău, nu contează), hotărâm să renunțăm la un vis. O vreme, cât ține îndârjirea, îi ducem dorul, apoi începem să uităm. ...
Într-o zi, cu un motiv anume (bun sau rău, nu contează), hotărâm să renunțăm la un vis. O vreme, cât ține îndârjirea, îi ducem dorul, apoi începem să uităm. Uităm motivul pentru care l-am îndepărtat de noi, dar uităm și importanța lui de odinioară. În locul unde-l găzduiam, în inimă, s-a format o coajă tare, pe care o simțim câteodată, fără să ne mai amintim ce se ascunde sub ea. E doar o altă coajă tare, printre atâtea altele, o altă lespede fără nume, printre celelalte, sub care o parte din suflet s-a refugiat, ca o șopârlă cu coada retezată. Ne obișnuim să trăim în acest peisaj sufletesc, pe care înălțăm și îngropăm continuu pasiuni, iubiri și visuri.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.