Unui fost posibil poet

Am ştiut pe unul Tase
Ce făcea-n doi peri catrenul,
Deşí avea atâtea clase
Ca trenul.

epigramă de Vasile Iuşan din Lume multă, oameni puţini (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clasele

Pe când trenu-avea trei clase,
Doar miliţianu-n sat
Era om mai învăţat,
El avea (cu trenul) şase.
Dar veni o lege nouă,
Pentru ca şeful de post
Să nu fie cel mai prost,
... i-au lăsat trenului două.

poligramă de Nicolae Dărăbanţ
Adăugat de Nicolae Dărăbanţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socialismul avea trei clase: clasa muncitoare, prăşitoare şi gânditoare. Corifeii lui români, maximum patru clase.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proces

Vecina ei o insultase
Spunând că n-are patru clase;
La tribunal s-a stins pricina:
Avea trei clase şi vecina!

epigramă de Traian Marcu din Antologia epigramei româneşti (G. Navarra)
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subsemnatul

Sunt de viţă ceferist,
Doresc s-ajung epigramist.
După cum scriu eu catrenul,
Tot aşa conduc şi... trenul.

epigramă de Zeno Dulca din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui nehotărât

N-a citit atent catrenul,
Viaţa-i dură, nu îl cruţă,
Indecis, a pierdut trenul
Şi rămas-a de căruţă.

epigramă de Valentin David (18 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi pentru că fiecare om ar vrea să-l comande pe celălalt şi pentru că animalul ar avea locul în societatea umană imediat după ultimii şi cei mai neînsemnaţi cetăţeni ai statului, care se lasă comandaţi de toate celelalte clase, de aceea fiecare membru al acestei clase posedă un animal, pentru a avea totuşi pe cineva, pe care să-l comande.

citat celebru din Denis Diderot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mărţişor! (1 Martie)

Atâtea fiinţe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.

Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.

Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.

Atâtea lucruri finuţe,
Atâtea mărţişoare drăguţe.
Atâtea doamne şi domnişoare,
Azi! Un mărţişor pentru fiecare!

poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

Trenul acesta
m-a uitat pe peron
un fluierat
şi-a plecat
hăbăuc
de unul singur
nu are nevoie de conductor
şi la staţia următoare
se va lipsi
şi de mecanic.

poezie de Daniel Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea ca o carte

Alerga trenul sub lună,
Timpul îmi părea că aleargă după noi
Şi eu priveam pe geam cum trec unul câte unul
Copacii falnici, dar de frunze goi.

Priveam stânci, munţi, dealuri
Şi mă miram atât de mult,
Cât e de frumos pământul,
Şi nu mă săturam să mă mai uit.

Trenul alerga tot mai departe,
Inima îmi bătea mereu.
Şi lumea îmi părea ca o carte,
Scrisă de însuşi Dumnezeu.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneza cu acrostih

Sătul de zâmbetele caste ale Evei,
Adam se plimba gânditor printre meri.
Raiul îi părea cam fad
Pe alocuri şi cam decorativ.
E vremea pentru puţină decadenţă! - îşi zise -
Dar Eva nu ştia decât să tricoteze.
Remarcând aceste îndeletniciri domestice,
Adam începu să tricoteze şi el
Gând nou:
Adam pe faţă, Eva pe dos,
Nimic nu e mai educativ decât
Un ochi bine strâns în andrele.
Meditând la condiţia creatoare şi
Ieşită din norme a tricotatului
Domesticit în ochiuri rimelate,
Adam se aşeză gânditor, sprijinit de un măr,
Işi făcu planul şi-l desfăcu,
Unul pe faţă, unul pe dos.
Nimerindu-se din cine ştie ce hazard
Mai aproape de sine cu o veşnicie:
Auzi - zise adresându-se şarpelui -
Rogu-te, am auzit că merele ar avea efecte terapeutice?

acrostih de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goana

O vale apune iar alta dispare în goana nebună a trenului meu.
Mă uit pe fereastră, mă cufund în visare.
Trenul goneşte! Doar el, nu şi eu!
Dar trenul opreşte.
Se suspendă o clipă în goana nebună în care-a pornit.
Iar scurta secundă tot moare şi-nvie,
Oprirea-i se scurge pe veşnicul drum.
O roata n-i viaţa, şi-o mişcare eternă,
Un crâmpei, cugetare transformată în scrum.
Mai iute ca trenul îmi zboară şi gîndul
Şi cuprinde-ntr-o clipă viitor şi trecut.
Un artist ce pe loc îmi pictează o lume.
O lume ce este, sau o lume ce veşnic
el nicicând n-a ştiut.
O lume apune iar alta dispare în goana nebună a gîndului meu.
Mă uit pe fereastră, mă trezesc din visare.
Trenul opreşte! Doar el, nu şi eu!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La geografie n-am ştiut să spun flora versantului nord-estic al Munţilor Apuseni. N-am ştiut nici afluenţii Crişului Alb. Am luat patru. Vecinii mei ştiau atâtea numiri de râuri şi munţi... Scriu toate astea în caiet ca să nu uit toată absurditatea Bacalaureatului. Voi dovedi cu atâtea pilde că trec cei norocoşi, cei favorizaţi, cei tâmpi. Eu n-am văzut selecţia despre care ni se vorbeşte. Dacă mă întreba la naturale, insectele, la franceză romantismul, iar la geografie originile geologice ale munţilor, luam cea mai mare notă.

Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop (1924)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist vulgar

Citind, îşi saltă-n slăvi jobenul,
Convins c-ajunge în Parnas
Şi, mândru, a-ncheiat catrenul
C-un grohăit în loc de glas.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea

nu am ştiut că nu mă citiţi
nu am ştiut că nu mă cunoaşteţi
nu am ştiut
că nu mă iubiţi era de la sine
înţeles şi nu am ştiut
despre durere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai ştiut...

C-am stat pe la ferestre -
În nopţile pierdute-n aşteptări,
Îţi ridicam statuile ecvestre
Şi îmi părea că vii din albe zări.

Tu n-ai ştiut că ochii pot să doară
De atâta neînchis şi atâtea lacrimi,
Nu ai crezut în gânduri ce omoară,
În năluciri de noapte şi în patimi.

Tu n-ai ştiut că poţi ucide vise
Cu jocul tău abil de fin actor,
Speranţele în mine putrezise
De atâta aşteptare şi de dor.

Tu n-ai ştiut de irosiri de clipă
Şi m-ai hrănit mereu doar cu iluzii
De anii mei am tot făcut risipă,
La şanse în iubiri făcând ocluzii.

Tu n-ai ştiut că-mi place primăvara,
Ai oferit frânturi de anoste toamne
Cum chinuie arcuşul grav vioara
Dezacordată pâna ea adoarme.

Tu n-ai ştiut că pot muri, chiar dacă
Am trupul ca o floare înflorită,
Dar sufletul în doliu se îmbracă
Peste petale pun mantie cernită.

..................................

Tu n-ai ştiut dar astăzi ai aflat -
Că floarea ta de mai s-a scuturat!

poezie de Angelina Nădejde (20 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măşti

Ea avea pielea albastră,
El, aşijderea.
El o păstra ascunsă,
Ea, aşijderea.
Ei au căutat o nuanţă de albastru întreaga lor viaţă.
Apoi, s-au întâlnit şi-au trecut unul pe lângă celălalt,
Dar nu au ştiut asta niciodată.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai un prieten în familie, unul în ţară, unul în lume şi unul în Cer. Mai mulţi numai Dumnezeu poate avea.

citat celebru din Grigore Vieru
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta de clasă

Se ascute tot mai tare
Bătălia pe "foloase"
Dintre cei şcoliţi şi-ăi care
... nu au clase.

epigramă de Vasile Predescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria cu zări turtite

Patria mea de cuvinte turtite,
ce stai agăţată, aşa, pe pereţi,
ne-ai repus iobăgia pe frunte,
şi ne-ai alungat aiurea-n boscheţi,

şi, printre atâtea zdrăngăneli,
şi printre atâtea slugi tâmpite,
ne chinui dorul cu hăhăieli
şi c-un absurd de cuvinte turtite.

Înainte, mereu înainte
Zări ticsite-n două clase,
dar spuneţi şefului de tren,
măcar dorul să ni-l lase.

poezie de Octav Bibere
Adăugat de J. Louis Mash
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis la vânătoare

Şi-am adormit
sub braţul drept înbrăţişând un iepure
Iar
sub braţul stăng înbrăţişându-mă
alt iepure.
Unul murea.
Unul trăia.

Unul îmi spunea o poveste.
Unul îmi mânca zilele.

Unul îmi arăta dinţii.
Unul între dinţi mă ascundea.

Unul făcea cât doi.
Unul în altul se prefăcea!

Unul mă adormea.
Unul mă săruta.

Unul tăcea.
Unul la ureche-mi cânta.

Unul era.
Unul ne împuşca!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!