Târziu

Târziu
pe izlazul păcatelor
lângă moaştele unei mitraliere
vin ani de cenuşă
obosiţi
târând nedumerirea printre cruci
peste fulgerul mort
prăbuşit
în aburul unei dimineţi despletite

jalnic
se tânguie o amintire.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerirea unui mort

O! Lumea asta e cu fundu-n sus,
S-au bucurat amicii când m-am dus,
Nu-i înţeleg, acum, vai ce le vine,
Pe rând îşi sapă groapa lângă mine.

epigramă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan: Un stâlp de foc este legea mea! Regatul fumegă! Sunt voievodul unei ţări de cenuşă, mamă!

replică din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

educaţie

Educaţia este şlefuirea unei conştiinţe, nu doar formatarea unei memorii organice.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e ca aureola unei stele. Creşte, când e privită prin prisma unei lacrimi.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotbal. Trecerea unei mingi printre două beţe devine uşor aspiraţie naţională.

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre linişte

mai trec prin cimitire uneori,
e un peisaj inedit, mai ales toamna,
nicidecum sumbru

drumul pare mai liniştit câteodată printre cruci,
în oraşul de la capătul lumii

este un drum neumblat din deşertul umbrelor,
este o scurtătură prin oraşul păcatelor,
printre cruci, pe unde mai trec
uneori,
când oamenii nu mai încap unul de altul prin cetăţi.
când oasele mă încearcă,
când mă îmbolnăvesc de dorul tău,
când se răceşte întunericul
şi tace insuportabil

mai trec pe lângă cimitire uneori,
ca pe lângă Purgatoriul lui Dante.
ocolesc cu grijă
oraşul celor şapte păcate

pare o cale mai sigură către casă,
e drumul spre linişte

corbi uriaşi stau cocoţaţi
sinistru
pe o gară fără trenuri,
într-un oraş de la capătul
timpului,
croncănesc diabolic, tot mai tare,
atunci când trec
printre cruci,
uneori.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea spre Paradis are doar lărgimea unei persoane şi înălţimea unei cruci.

citat clasic din Vladimir Ghika
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea spre Paradis are doar lărgimea unei persoane şi înălţimea unei cruci.

citat clasic din Vladimir Ghika
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea unei bune dimineţi

ieri azi şi dintotdeauna
mi-am legănat timpul în timpane
merg şi plâng merg şi râd
nu mai reuşesc decât
să gândesc liber

braţele picioarele şi trupul
strâng în ele dureri ciudate
uneori par a nu fi ale mele

ieri azi şi poate într-un mâine
gândind iubind
rostind în grai românesc
nevoile
mă voi naşte bucurie
într-un mugur de pom roditor

acum legăn frunzele amintirilor
printre gesturi precise sau nu
ridic tălpile fratelui meu

româneşte ne iubim româneşte
ne ascundem încruntarea
în faţa unei sorţi care îmi pare acum
un al patrulea frate ridicat de umbre
în acelaşi leagăn al unei clipe oarecare

acum şi mereu e noapte
pentru a putea rosti în orice clipă
frumuseţea unei bune dimineţi
a sufletelor noastre de fraţi

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins peste iubirea noastră

Din flori de gheaţă
Culese de pe Lună,
Ţi-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.

Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Şi voal miresei mele.

Din flori de gheaţă
Culese de pe Lună,
Ţi-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.

Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Şi voal miresei mele.

REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

Ne-a măcinat
prin viscole simţirea
Şi secole
ne-ar mai răbda iubirea,
Colinde de regrete
Se aud surd în pustie
E frig la noi în suflet
E iarnă pe vecie.

REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

cântec interpretat de Fuego, muzica de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruce cu sâni

Suflet în înserare
cărări în derivă
aripi alunecând
peste limbi de ceasornic.

Cine pricepe refugiul însinguratului
în catedrala de aer
savurând
porţia de sentimentalism?

Rând pe rând
vom fi tot mai singuri.
Cruci cu sâni de pământ
clătindu-se pe zare.

Adu-mi cântec târziu
dimineţi curate
nelinişti de rouă.

Cer luminat
peste înceţoşatul meu suflet...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Materialismul triumfă şi în religie. Moaştele sfinţilor sunt mai căutate decât învăţătura lor.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2010)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina gri şi palidă, lumina familiară a unei unei dimineţi înnourate, lua locul soarelui orbitor din visul meu.

citat din Stephenie Meyer
Adăugat de laura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădină de lime

Umbre cu miros de lămâi
Se-apleacă peste sufletul meu...
Nisipul are culoarea aramei.
I-a împrumutat-o apusul.
A încolţit din răsăritul unei noi dimineţi.
A prins-o cu lanţul tăcerii
De cingătoarea unui poem.
"Să fii iederă!" a poruncit
Şi transcendentul s-a deschis ca o uşă.
Ploua cu seminţe pe cer!
Cu plâns şi cenuşă...
Ochii - petale de lămâi,
S-au ascuns sub ploapa devenită altar.
Şi universul a încolţit
Grădină de lime.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aurul, ci moaştele sfinte sunt avuţia unei ţări.

citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul: Ştii bine că...
Femeia: Sigur că ştiu! Ştiu tot ce se poate ştii în materie de dragoste, chiar dacă predau astronomie! Sunt irezistibilă! Respiraţia mea, asemenea unui vânt solar, răstoarnă voinţa celui mai hotărât mascul. (Îl strânge puternic în braţe.) Iubi! Nici nu ştii ce uşor se vânează bărbaţii în ziua de azi!... Introduc cartuşe de ruj în arma mea automată şi îi ciuruiesc!... Sezonul de vânătoare e nelimitat. Dragostea mea are forţa unei mitraliere! Este totală şi devastatoare... (Suspinând.) Bieţii bărbaţi!... Am săvârşit un adevărat genocid...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O patrie şi un mormânt

trăiesc durerea unei patrii
ca într-un sacru legământ;
printre ventricule şi atrii
îmi curge-acelaşi sânge sfânt.

trăiesc, privirea mi-e departe,
spre marea mea, spre răsărit;
trăiesc şi în această carte,
de-atâtea versuri răstignit.

trăiesc aceeaşi melodramă
prin vise şi prin alte vieţi,
ca plânsul dorului de mamă,
ca roua unei dimineţi.

trăiesc cu ochii şi cu gândul
la ce a fost şi ce va fi;
trăiesc, când se termină rândul,
pe firul unei agonii.

trăiesc blestemu-nstrăinării
urmat de-acelaşi aprig dor;
necunoscut sau dat uitării,
pe care limbă vreţi să mor?

poezie de Ionuţ Caragea din Guru amnezic (2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar 3

La cumpăna fântânii iubita văzu că nu are veşminte.
Se apropie râzând şi unghiurile adormiră într-un sărut prelung.
Dar furia poposise deja la porţile cerului.
Fulgerul alb sfâşie afumata piele de bivol şi iubita căzu în ţărână.
A întuneric. Ştiu că e timpul să mă prefac în candelă
dar mă tem să nu ard până la capăt.
Noroc că noaptea a uitat în ciutură o poală de stele.
Ridic trupul căzut şi-l aşez în jgheabul fântânii.
Presar şi cenuşă deasupra, să nu răcească.
Urlă vântul peste câmpie. Luna tremură.
Şi iubita sforăie în sicriu.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroşani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Staţie fără călători

ce umbre noi mai nou
ne ies prelungi dintre tâmple
ai observat

locul meu se năruie lângă locul tău
ca-ntr-o banchiză în vara polară
ne îndreptăm stângaci dungile de pe suflete
mai sufli un fir de păr
o firimitură imaginară
mă cerţi şi dacă port un tricou şifonat
când mă visezi
mă uit la tine nevinovat dimineaţa
cred că te enervează

aseară strada s-a ridicat peste oraş
cu tot cu stâlpii de iluminat
a fost întuneric şi linişte
nimeni nu a mai venit sau trecut în această noapte
aşa am observat acele umbre dintre tâmplele noastre
pentru asta a trebuit să te visez şi aveai un capot demodat
şi papuci de casă chinezeşti

acum de dimineaţă ştergi cu mâna geamul aburit dintre noi
ca un nătâng cred că mă întâmpini şi mă chemi
zâmbesc fericit

realizez târziu că
treci pe lângă mine
cu indiferenţa unei dimineţi
pe lângă o staţie fără călători

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parodie grava

cercul acesta din plastic
este emulsia ce masinile o transporta
peste distante.
undeva printre straturile sale
se mai pastreaza, poate, aroma
fiecarui lujer.
ca intr-un cimitir
unde pamantul se ridica incert.
un mort si-a ingropat primul trupul
in pozitia orizontala
la capatul unei cruci de piatra.
i-au urmat alte trupuri
grase, slabe, lungi, scurte...
toti acum dorm in pamantul uitat
ascunsi in cel mai adanc si intim loc.
am in ochi un cimitir intreg.
din el ma privesc mii de straini
cu priviri impietrite
fixate ipotetic si aleatoriu.

mi-e greu sa le inteleg acum.
poate maine, poate altadata.

poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!