Calendar

Preludiul toamnei, virtuozitate,
magia împlinirii de nuanţe,
frunzişul care se aşează-n stanţe
e prund de curcubee sfărâmate

cu ochiul treci, cu pasul peste toate,
muzeul arde dar nimic nu piere,
miros de ceară şi miros de miere,
paleta unei vechi maestru poate

să povestească razele de soare,
un şir visat de orbitoare trepte
sau gestul renunţării înţelepte –
spirala unei frunze căzătoare...

poezie de Dan Dănilă din Calendar poetic (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuanţe

Nuanţe şi nuanţe pe cerul oricum,
Nuanţe şi nuanţe pe verdele crud,
Nuanţe în valuri în marea albastră,
Nuanţe rotunde şi-o nuanţă mai 'naltă.

Ochi şi ochii în multele nuanţe,
Nuanţa toamnei în frunze restante,
Gura flămândă, nuanţa pe-o temă,
Nuanţa iubirii, poantă-n dilemă.

O nuanţă sunt eu, o nuanţă eşti tu,
Nuanţa-i răspunsul rostit la per tu,
Vai, câte nuanţe privesc împrejur,
Nuanţa-i şi-atunci când în jur e obscur.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub gene văd flori

Unde eşti înflorită primăvară,
Vin-o încet cu miros de flori iară,
Adu pentru noi multă veselie,
Să fie pentru noi o nouă temelie.
Soarele arde acum departe,
Dar pe noi nimic nu ne mai desparte.
Lumina ochilor mei e o desfătare,
Sub gene văd flori cu o dulce aspirare,
La ziua caldă cu multă mişcare,
Iar noaptea pe cer vezi stele căzătoare.
Privirea din ochii tăi duioşi mă doboară,
E ca o rază ce pe pământ coboară,
Şi vii tiptil cu flori, dar eu îţi simt pasul,
Ca muzica de primăvară ce-mi îngână glasul.
Razele tale primăvară fac un mic contur
Ş-apoi mă uit în depărtare şi văd verde împrejur.

poezie de Eugenia Calancea (22 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putred

Simt miros de putred
Ceva în mine moare
O fi speranţa?
O fi visul?
Miros de lăcrimioare
Simt.
Şi gust amar îmi vine
De la stomac o fi?
Sau de la tine?
Şi greaţa mă cuprinde
De tine?
Sau de sete?
Ma dor şi buzele
Şi simt miros de plete.
Dar pletele miros?
A tale da, acum
Şi tu mă înfiori.
Urăsc şi al tău nume
Pe tine,
Vreau să mori.
Dar nu muri
În ceruri nu ai loc,
Stau îngerii la soare.
Eu simt miros de putred
Ceva în mine moare.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pas

Pasul e amintire,
Dor
De început.

Pasul e miros
De iarbă
Cosită de zei.

Pasul e lecţia
Gândurilor
Călătoare în memoria mersului.

Pasul e crucea
Respiraţiei noastre.

poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea toamnei

Câte dorinţe rămân neîmplinite
Şi câte vise în noapte mai aşteaptă
Dimineţi cu soare şi parfum
În lumea neînţeleasă prin cuvinte,
Ce au rămas la margine de drum...

Numai izvorul cel cu apă rece
Îmi potoleşte setea care mă cuprinde
Murmurul vieţii se aude lângă mine
Când toamna cu paşi repezi vine

De dor şi bucurie, când ploaia cade
Şi un miros de crizanteme pluteşte-n aer
Cu prospeţime de frunze şi culori
Iubirea revine încet, în suflet şi-n priviri

Razele de soare îmi dau binecuvântarea
E iarăşi toamnă, iar vara-mi spune adio...
Merg liniştită să îmi găsesc cărarea
Îmi este bine să vorbesc cu tine,
În curând se va aşterne iarna...

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constelaţii care mor

(Iuliei Haşdeu)

De la lună şi-napoi
Fuge carul meu cu boi;
Carul mare o fi mic,
Carul mic o fi nimic?

Stelele din ochii tăi
Se despart în două văi:
Una duce la amiaz,
Luminând ochiul meu treaz,
Una-şi face drum spre Nord,
Dând lucirea pentr-un ort.

Carul mare-i scuturat
Peste noi şi peste pat.

Şi rămân cu ochi străin –
Toate pleacă, toate vin,
Numai carul meu cu boi
Nu-şi ia drumul înapoi,
Înapoi cu tot cu tine!
Calcă-ntruna peste mine

Şi mă-ntreb cum carul mare
Carul mic totuna-mi pare.

Şi mă-ntreb din ochiul drept
Dacă este înţelept
S-aştept iarna, să-mi fac car,
Din trei stele şi-un amnar;

Şi mă-ntreb din ochi străin
Unde-s toate care vin
Şi nu mi se-opresc în prag,
Depărtându-se-n şirag;

Şi mă-ntreb din ochi nedrept
Cât mi-e dat să te aştept.

Stâlp de stele pân' la nori,
Valul mării pe viori,
Podele de rozmarin
Şi pervazul de pelin,
Fereastră de măr uscat,
Eu – copac, dar neudat.

Sunt în nea de primăveri –
Ghiocelul unei seri,
Sunt în florile de meri,
În siropul unei veri,
Sunt în mâna unei doamne,
Sub piciorul unei toamne,
Dar las fulgii să mă cearnă,
Viforindu-mă-nspre iarnă.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel cum trec razele luminii prin sticle sau razele roentgen prin obiecte, yoghinul poate vedea obiectele de după un zid gros, poate afla conţinutul unei scrisori sigilate, poate vedea comorile ascunse sub pământ cu ajutorul ochiului său spiritual interior. Acest ochi spiritual este ochiul intuiţiei.

citat din Swami Shivananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructe şi frunze

Din pomul înfructat al ceasului de seară
Cad pe pământ soldaţi răniţi întâia oară,
Şi frunzele-nverzite-a primăvară
Ne dau de ştire despre lupte
Cu miros de fructe.

Soldaţi răniţi întâia oară de cartuşe
Îşi iau pistolul fabricat din lemn de uşe,
Şi frunze înverzite a păpuşe
Ne-anunţă despre fructe
Cu miros de lupte.

În patul tău miroase a fruct de somn,
Eu trec prin el tuşind un domn,
Şi frunze-înverzite-a pom
Se războiesc în fructe
Cu miros de lupte.

Din pomul înfructat al ceasului de seară
Se închină morţi iubiţi întâia oară,
Şi frunze-nverzite-a moară
Se nasc din fructe
Cu miros de lupte.

poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii se agaţă

de perna udă cu-un miros
greu de moarte care-şi culege
morţii împinşi de aripi mari
albe de neodihnă păcătoasă
aerul sfâşie în bucăţi sâni
lăptoşi sărutaţi de guri ştirbe
de moşi strămoşi comuni
cu ochi de plumb peste pajişti întinse
privind înotătorul mort şiroind
pe pieptul lăţos mirosind
a celule saturate închise în burta
unei balene descompuse
de la cap la coadă
zac zorii peste gardul
unui cimitir pe care s-au uscat
broaştele ieşite din lac
asemenea unor mâini stafidite
o regina nopţii se înclină
în faţa unui pantof jerpelit
săgetată de razele unui soare
chior de mister
orbecăind de nesomnul greu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic şi toate

eu sunt produsul unei generaţii terminate
şi ca şi ea sunt gata de plecare
spre lumea unde şi nimic şi toate
zac laolaltă în deplina resemnare

mai sunt produsul unei generaţii efemere
cu mulţi şi proşti cu capete plecate
şi cu puţini ce-n ipostaza de himere
concomitent voiau nimic şi toate

şi-ncă mai sunt produsul unei generaţii fratricide
scuipat în faţă şi lovit în spate
şi-n care genialul coincide
cu antipodul din nimic şi toate...

poezie de Iurie Osoianu (27 iulie 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Bibliotheca o bufniţă îşi face veacul. De sute de ani nu a mai intrat nimeni. Brusc, s-a auzit foşnetul unei rochii. Un miros de ghiocei a năvălit în încăpere, pe braţul meu se odihnea sânul unei fecioare.

Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros salcâmii

Miros salcâmii de-aici, de departe..
Parfum de aer proaspăt şi de vânt,
De crengi care se-apleacă la pământ,
Şi-aud chemarea lor în mii de şoapte.

Cu gust de miere şi copilărie,
Cu flori imaculate, mici şi albe,
Atârnă-n gândul meu frumoase salbe,
De amintiri pierdute-n poezie..

Pe drumul presărat doar cu petale,
Plutesc şi parcă zbor cu-aripi supuse,
Îmi împletesc trăirile nespuse
Cu aşteptări care mă duc la vale..

Miros salcâmii, şi-i simt mai aproape..
Cum zboară timpul peste-a lor tulpină!
Puţin mai scorburoasă, fără vină,
Îmi picură din seva ei pe pleoape..

poezie de Marilena Ion Cristea (27 mai 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânziene, legendă şi credinţă

În magia nopţii-n care
sfânt Ion zidea cărare,
cu minuni la... apogeu
date, doar de Dumnezeu,

Cerurile s-au... deschis
spre a lumii paradis,
a trimis din sori culoare
pe-a īntinderii candoare.

Şi a dat picuri de viaţă
peste codri cu verdeaţă,
peste fân şi câmp cu flori,
ce se vor deschide-n zori.

Roua e şi ea părtaşă,
miruind pruncii din faşă,
când zâna fertilităţii
a coborât pe scara nopţii.

Zânele se-ntorc în şir,
pe pământ aduc delir,
şi în dansuri nelumeşti
reînvie vechi poveşti.

Sânziene, cu miros magic,
au putere antialgic,
au în ele stropi de soare,
râu de galben în culoare.

În buchete se-adună
flori rupte parcă din lună,
strălucesc mirositoare
cu puteri de leacuri, care,

Prinse în cununi, se spune,
în descânt cu gânduri bune,
dau puteri vindecătoare
iubirii dă dor, cărare.

Zboară sânziene-n noapte,
dau belsug în tot, şi-n toate,
miruiesc gradini şi câmpuri,
păsări fac să umple crânguri.

Vin din cultul geto-dacic,
reanimă ce-i nostalgic,
De vrei chipeş, tu să fii
spală-ţi faţa-n zori de zi,

Cu-n buchet de ‘'sânziene'',
dă cu rouă peste gene,
au un dar... miraculos,
numa'n zori când viu miros.

Ele, ne urzesc şi puntea,
cu lumini adapă mintea,
între ceruri şi... pământ
şi-ntre rugi duse de vânt.

Doar sfinţind cum se cuvine
noaptea zilei care vine,
vom simţi puteri divine
peste drumul către mâine.

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut

ce mult te deranjează privi
rea mea contagioasă
pasul
verde trăit intens de ano
timp frumos şi peri
cu
los în anul şobolanului
de metal cu pandemie
primăvară cu miros de izolare
în apartament închi
soare rostogolit în zare
peste o rostopască
fără mănuşi şi mască (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile toamnei

Culorile toamnei ajung la fereastră
pe frunze purtate de vântul ostil,
garoafele-albastre uitate în glastră
dansează tăcute în ritm de cadril.

Afară se simte miros de zăpadă,
tăcinii din vatră spun încă poveşti,
stau cărţile-n rafturi gata să cadă,
aştept în tăcere, nu ştiu unde eşti!...

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scuturaţi-vă, frunze...

Scuturaţi-vă, frunze; muriţi, flori, muriţi pe tăcute;
Nopţi lungi şi zile din ce în ce mai scurte;
Fiecare frunză-mi susură o binecuvântare,
Pâlpâind în copacul toamnei – o ultimă-alintare.

Voi zâmbi coroniţelor de nea când se vor dezvălui privirii
Acolo unde-ar fi trebuit să înflorească trandafirii;
Şi-o să cânt destrămarea nopţii care deschide-n zori
Uşa unei zile mohorâte ca fereastra unei închisori.

poezie de Emily Bronte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cine se devotează unei cauze cu toată puterea sa şi sufletul său poate fi un adevărat maestru. Din acest motiv, măiestria cere totul din partea unei persoane.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi se întâmplă
să fac sacrificii
în numele răului consumat
fără a şti nimic
despre binele nefăcut

alteori îmi pare a fi inutil
gestul făcut din neştiinţă
în trup de mesteacăn sacrificat

de ce

pun flori albe între coperţi
de cărţi nescrise
şi tac
sacrificând totul
viaţa mea
chiar plânsul tău
în numele unei idei confuze

cât despre riscul de-a orbi subit
vom mai vorbi cândva
prin ochii unei frunze

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonie de toamnă

patru degete fără degetul mic
ciupesc subţire arp arp
molatici greierii nu mai ajung la cele şapte pedale do re mi fa sol la si
nu mai pot lungi coardele între paltin abanos şi scoruş
unei turme de oi sacrificate îi vibrează intestinele - strune
colorate între brazi palisandri şi arţari -
aeriene jocuri de funigei curg printre degete
fluide pădurile foşnesc corpul toamnei în cutia de rezonanţă a unei harpe
între marginile triunghiului şi inscripţii chirilice
un fior de nicăieri aduce miros de zăpadă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele căzătoare

Mirosea a stele căzătoare
(dacă stelele-ar avea miros...!)
Mirosea a moarte pe cărare
şi-a tristeţe ajungând la os.

Mirosea a noapte de sfârşit lumesc
(căci şi lumea s-ar sfârşi cândva...)
Greu mi-era cuvântul să-l rostesc
şi să-mbrac cu el căzuta stea.

Frunze moarte miroseau a ieri
(parcă întrupau în ele Timpul).
Gândul îmi pleca spre nicăieri
întâlnind în cale numai vântul..

Viaţa se-ntorcea pe sine-n iarnă
(iarna se credea stăpânitoare!)
Fulgii doar durere mai puteau să cearnă
căci erau toţi... stele căzătoare.

poezie de Mihaela Albu
Adăugat de Mihaela Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!