Privesc împrejur: nu-i cer și nu-s nori,
doar aripi de înger și petale de flori.
Totul e cântec, vers și psaltire;
iar eu sunt ploaia topită-n iubire.
catren de Anca Ciucudean
Adăugat de anna maria

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Te-am iubit
Te-am iubit cu liliacul și-am urcat până la cer
Când mi l-ai trimis în cântec, pe o coardă să vibrez,
Să-nfloresc cu ghioceii dezlipindu-mă de ger,
Ca pe-o aripă de suflet să mi te încredințez.
Și înmiresmat cu vise liliacul cu cinci flori
A trezit furtuni sub tâmplă și te-am uns din vers cu mir,
Cântecul de ciocârlie mi-a străpuns valul de nori
Și din ploaia de sub gene mă renasc în trandafir
Ca să-ți prind în piept iubirea cu petale de rubin,
Să ne căutăm norocul de prin flori liliachii,
La răscrucea dintre gânduri ca o boare-n vis să-ți vin
Și în nopți cu lună plină ca Luceafărul să-mi fii...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie in luna lui Martie
Dimpotrivă, cerul nu era clar,
cerul era plin de nori gri,
și ploaia cădea pe asfalt, infernal,
Mânjind cu noroi, cum se joacă copii.
Pereții liniștiți dormeau adânc
și ploaia ploua în luna lui Martie,
Și noi, doi amanți, stam la rând
așteptând să ne iubim prin mansarde.
Oamenii? Ploaia? Strigai
c-o să te plouă pe aripi.
Desenele de cretă, Lorelai,
mie-mi plouau în suflet, nu pe aripi.
Nu-i nimic. Stăteam prin mansarde
Și ne iubeam, cu aripi, infernal,
Și ploaia ploua în luna lui Martie,
Din cer acoperit de nori, nu clar.
poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Novembre
Nu-i soare nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineață nu-i nici amiază
Lipsesc reperele în plină zi
Nu-s zori nu-i nici amurg
Nu-i pe cer, albastră, nicio rază
Nu-i drum nu-i stradă nici bordură vizavi
Bulevardul n-are sfârșit, nici început
Arcurile clădirilor au dispărut
Nicio turlă n-are acoperișul scut
Nu s-arată fața niciunui cunoscut
Nu-s gesturi de politețe la vedere
Nu-i niciun semn de recunoaștere, doar tăcere!
Nu-s surse de locomoție călătorii-s lipsă,
Nu-s semne unde duce drumul e-o eclipsă
"Accesul interzis" pe pământ și pe marea-ntinsă
Nu sunt poștași nu-s nici cutii poștale
Nu-s vești de pe coastele din depărtare
Nu-i parc nu-i scuar nici fete plimbărețe
Nu-i anturaj nu-i nici noblețe
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un confort în membre
Nu-i umbră, nu-i lumină, nu-s albine, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!
poezie de Thomas Hood, 1799 - 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Novembre
Nu-i soare nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineață nu-i amiază
Reperele zilei lipsesc nu-s zori și nici amurg.
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un comfort în membre
Nu-i umbră, nu-i lumină, nici albine nu-s, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!
poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare pe pământ
Petale, spini, sincer nu știu,
Sufletele se transformă în beton,
Sărutul tău e pierdut în deșert...
Te văd, nu ești, te simt,
Povești aș scrie,
Dacă tu ai... crede.
Odată un înger a vrut suspans,
Și-a tăiat aripile și a venit pe
Pământ.
În cădere liberă a spus:
Vreau să trăiesc!
El a ajuns pe pământ
Și a rămas nemuritor.
Singura lui căldură venea de la soare
Iar noaptea părea
Un iad puțin mai cald.
Aripile lui au rămas în cer
Și au găsit o altă pereche de aripi
Alături de care să zboare
Prin nori, furtună și cer senin
Știind că odată
Vor deveni pământ împreună....
Eu nu sunt înger, nu am aripi,
Vreau doar să fii
Soarele meu pe pământ!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt femeie
Eu nu-s doar om, sunt o dorință.
Nevoia ta de dragoste.
Când nu te-nfrunt am biruință,
Piedestal ți-am brațele.
Eu nu-s doar om, îți sunt o foame.
Nevoia ta de-a răsfăța.
Când te iubesc mă ții pe palme
Și mă ridici deasupra ta!
Eu nu-s doar om, sunt visul tău,
Nevoia ta de a avea.
Creată-am fost de Dumnezeu,
Răspuns la rugă să îți dea!
Eu nu-s doar om, eu sunt FEMEIE!
Nevoia ta de-am fi pe vrere.
Când nu mă lupt ți-s
Dumnezeie,
Căci tu-mi cedezi a ta putere!
Eu nu-s doar om, sunt înger sfânt.
Nevoia ta de-a te-mplini.
Din cer venit-am pe pamânt,
Jumate ție spre a-ți fi!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul primăverii
Privesc în zare
Mireasma fericirii
Aș vrea să cred că nu-i un vis
Petale de zorele s-au deschis
Să vestească dimineața împlinirii
Pe aripi de vânt eu ți-am trimis
Sărutul primăverii...
Curat ca lacrimile ploii
Prin ochi răzbat mii de culori,
Sunt labirinturi pline de flori
Secretul iubirii este acum la mine
Aștept momentul să-l deslușești
Mi s-a urât de atâta singurătate
Mi-am îndreptat pașii către copilărie
Șimțeam cum poezia mă-nconjoară
Lumina versului, pentru nemurire
Astăzi, cuvintele sunt
boabele de rouă
Strălucesc sub razele de soare
Pe tainice petale ale lumii.
poezie de Maria Ciobotariu (8 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino!
Hai cu mine, în cântec, hai, vino în vers!
Haide, vino la mare, hai prin Univers!
Îngropăm tot rău-n adâncul uitării,
Înotând, vei strânge, cu dor, valul mării...
Voi fi acel val, ce te scaldă-n IUBIRE,
Ies noaptea, pe mal, să nu fiu amintire.
În vârtej nebunesc, ne iubim până-n zori,
Când plecăm, obosiți, să plutim printre nori...
Din înalturi, în ploi, coborâm pe pământ.
Odihnește-te-n val, dormi cu valul în gând!...
În treziri, fericiți, cu uimire-ntrebăm:
"Ce e cântec, ce-i vers?!"... Hai să ne bucurăm!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gâtlejul
Nu nu
Nu-i și nu-i și nu-i
de jur împrejur
noaptea-i ochi deschiși
ochi mulți
nu tu gene, sau streașini ori pleoape
doar ochi
ce sorb culorile
și le păstrează-n ei
nedând nimic'napoi
doar un gâtlej
ce tot
înghite tot
jur împrejur.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă, Doamne, cântec!
S-a născut o stea pe cer din veșnicie
Și-a primit chemarea sa
A primit și loc în galaxie
Viață ea ne-a dat
Și drum de urmat...
Dă, Doamne, cântec,
Dă, Doamne, vers,
Să port credința mea
În Univers
Dă, Doamne, viață,
Dă, Doamne, nor,
Și ascultă ruga oamenilor
Ce destin nerepetat nicicând sub soare
Pomenească trecere
Fie lumea veșnic iubitoare
Drumul plin de flori
Cerul fără nori
Dă, Doamne, cântec,
Dă, Doamne, vers,
Să port credința mea
În Univers
Daaaaaa
Și ascultă ruga oamenilor
Și ascultă ruga... oamenilor
cântec interpretat de Laura Stoica
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindul toamnei
Făptură firavă născută din lut
Înfrunți fără teamă șir început
De nopți lungi de veghe ce prind rădăcini.
Din aripi de vise rămași sunt doar spini.
Se scutură ploaia, tăcerea apasă
Făptură firavă, tu râzi și nu-ți pasă.
Cer prăbușit este aproape
Toamna colindă cu ultime șoapte.
În braț crizanteme cu roșul lor pur
Îți iau răsuflarea și tot împrejur
E-amestec de jale, iubire și dor
Făptură firavă cu pas trecător...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi de hârtie
slove de iubire pe raze am pecetluit
și mi-am ascuns tristețea sub stâncă
să nu mă știe munții că m-am jeluit
copil al cerului speranțe mai am încă.
aripi de hârtie versului i-am dat
să zboare ca vântul în lumea întreagă
ierni fermecate m-au pus pe colindat
cu steaua în frunte încălzită de bragă.
dorul l-am pus ca pe-o mărgea pe ață
lumina poeziei i-a dat strălucire
sunt mii de motive să mă bucur de viață
optimismul meu nu e o nălucire.
zbor prin univers cu aripi de vers
nu mă las oprită de înger pervers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de vers
Sunt poate totul sau nimic,
Pot să fiu mult sau doar un pic,
Un sub-atom sau univers,
Dar eu de fapt sunt numai vers.
Cuvinte simple-n ritm de dans,
Îmbrățișate în balans,
Ce numai muzică așteaptă
Și suflete încet deșteaptă.
Sunt o iubire fără trup,
Din 'nalt de ceruri mă tot rup,
Plutesc ușor fără de chip,
Ca dragostea s-o înfirip.
Pot să fiu totul dar nu vreau,
Ascuns în poezie stau,
Aici e locul meu acum,
De-aici iubirea pot s-o spun.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de iubire, petale de noi
Nu ai bătut la ușa mea, ploua...
ti-am deschis si te-am lăsat să intri
pentru a-ți usca tristețea în inima mea.
Peste bezna sufletului tău deprimat
surâsuri și căldură cu drag am suflat.
Vremea a trecut, zapada s-a topit,
din ceruri albastre și fără de nori,
cad acum parfumate petale de noi.
Pe neașteptate iubirea a sosit
cu pași delicați in casă a intrat
caci permis noi i-am dat,
nu că trebuia ci pentru că... se putea.
Iubirea zăpada-a topit,
din cer cad petale de iubire,
visul nesperat acum e împlinit,
respirăm parfum de fericire.
Universul e plin cu petale de noi,
petale de iubire de-acum până mai apoi.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar ploaia
între noi...
doar ploaia mai putea pătrunde
ca un plâns blestemat în alai
atâta cât să mă regăsesc pe undeva
nici eu nu mai știu pe unde
prin ploaia asta de mai...
De-aceea mi-e greu și mie
să-nvăț pleca fără să privesc înapoi
rotindu-mi inima ca un disc
biciuită de aceeași melodie...
Nu mai interesează pe nimeni iubirea
știu! de-aceea mă amestec cu ploaia și cânt...
printre lacrimi
despre săruturi ucise
și despre cum am să mă iert plecând...
Pe cât de mult ploua
pe-atât de mult ardeam
și-așa am învățat că nu există iubire
iar EU nu mai sunt ce eram...
ci doar un om din mulțime!
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi, Amprente (8 mai 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin

Comentează! | Votează! | Copiază!

Buletin meteo
Pe Facebook plouă mereu
Cu poeme "tu și eu"
Un amic în drum spre bar
Lunecând pe trotuar
Vrea să plouă "Vin Cotnari"
De se poate fără bani
Înspumat curgând șuvoi
Ori din nori, ori din butoi
Pe Facebook cu iz amar
A rămas un vers în dar.
- Mă citește cineva?
Sau vor toți de la cișmea
Vin, cafea, flori și citate
Sau povești demult uitate
Adunate de furtună
Noaptea când pe cer nu-i Lună
Vers, poeme, balustradă
Piere totul în tornadă
Vântul seceră din timp
Vinul spune un colind
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Către contra
Copil din flori al zăpezii
cu sufletul de viscol plin
frate de vers cu Arghezi
încep parcă totul cu amin
Cu sufletul de viscol plin
în vers cu flori de gheață
o dușcă din oala cu venin
și-mi vine chef de viață
În vers cu flori de gheață
frate de vers cu Arghezi
psalmii dis-de-dimineață
copil din flori al zăpezii
Cu sufletul de viscol plin
primăverii tale mă închin
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt
Eu nu-s vreo zeița așa cum mă vezi
Nu-s lumina din zori ce-ți bate la geam
Nici iarba ce-mbracă câmpiile verzi
Nici floarea ce galeș zâmbește pe ram.
Nu-s nici trilul de-l auzi în pădure
Ploaia de vară ce-astâpăr-un dor
Nu sunt dulceață din boabe de mure
Nici măcar Lună pitulată într-un nor.
Nu-s cerul de vară cu stelele mii
Nici speranța ce se-aprinde scânteie
Nu-s nimic din tot ce visezi tu c-aș fi
Sunt puțin, doar atât, o femeie...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

SUNT DOAR UN ZVON DE ÎNGER
Eram un zvon de înger, care-n zbor,
Prin Rai plutea, pe fulgii mari de nor,
Deși din lut eram, de Cer făcut
Și nu din Duh, ca înger blând născut.
Și azi sunt zvon de înger mult visat
De-un glod banal, deci om banal creat,
Dar fără zbor, cu zborul însă-n gând,
Când chiar din Cer m-am tot văzut căzând.
Sunt doar un zvon de înger, încă-n vers,
Ce-ncearcă-a trece-al lui hotar advers,
De dincolo de el și de pământ,
Spre-a deveni ce nu a fost: un sfânt.
Nicicând în viață, sigur n-o să fiu,
Mai mult decât un zvon de înger viu,
Care-a primit, în dar, poemul scris,
Ca aripă de zbor spre Paradis!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi pestrițe...
Aripi de pui congelate sau fripte,
Prin cotețe de ouă sau date pe cripte,
Aripi de porc făgăduite-n discursuri,
Aripi de fier ce te cară-n văzduhuri....
Pe aripi de fluturi
Îmi arde stomacul,
Cu aripi de înger
Pe umeri stă dracul,
Pe aripi pufăite
Din fire-aromate
Și bahice aripi...
... simțiri minunate!...
Când te-aud,
Când te văd
Când te simt sunt zvârlit
Pe aripi duioase ce mă fac împlinit...
Sunt tot o aripă,
Sunt tot hotărât,
Dar să nu calc smintit,
Să-mi stea aripa-n gât!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!