Doar iedera

Nu iedera târândă se înalţă,
Ea demnă e, purtând de la-nceput,
Tulburătoarea şansă ce te-nalţă
Cu sprijin ferm al zidului de lut.

Fasolea cea banală e proptită
Să urce pe-un arac deasupra sa,
Privind spre târâtoare fandosită
Că vrejul ei se-ndreaptă spre o stea.

Păstaia, pe toiagul abundenţei,
Se lăfăie cu mare aroganţă
Ea crede cu puterea descendenţei
Că este nobil snob cu importanţă.

Da, iedera umbreşte câte-o casă,
Dar are-n mintea ei un ideal,
E alpinista rece, curajoasă,
Ce urcă stânca sură ca pe-un deal.

Cu degetele toate încordate
În micile firide din granit,
Neant pândind din faţă şi din spate
Şi suspendată-n timp fără sfârşit,

Doar iedera mai poate să se-nalţe
În lumea asta plină de araci...
Rămâne lut pe talpă să o-ncalţe
Şi-n vrejuri de fasole să n-o-mbraci...

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iedera

Iedera care se-ntinde
Pe pământ, rămâne slabă,
Toţi o sfarmă cu piciorul,
Şi ea veştejeşte în grabă,
Dar, când iedera se-nalţă,
Tot mai sus şi mai umbroasă,
Cine-o vede, o iubeşte,
Lăudând-o, că-i frumoasă.

Astfel omul, când rămâne
Numai pe pământ cu gândul,
Toţi îl ocolesc, cu mâna
De departe arătându-l.
Dar când omul îşi înalţă
Gândul către Cer mereu,
Îl iubeşte toată lumea
Şi-i ajută Dumnezeu!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

covor zdrenţuit -
iedera înverzită
urcă pe casă

haiku de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e ca iedera toamna, urcă până la un punct apoi cade pe spate.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e ca şi iedera toamna, urcă până la un punct apoi cade pe spate.

aforism de Teodor Dume din Vitralii pe un interior scorojit (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă mormântul mamei

iarba uscată miroase
a rădăcini ucise
de lut
lângă crucea arsă
de tămâie
fără vină
doar visul
ca o durere proaspătă
îngăduie plânsul

zboruri fără aripi
înalţă lacrimi spre cer

gândul lăuntric plin
de cuvinte şi umbre
pulsează
în cea mai lungă zi
durerea se-nfăşoară
pe trup ca iedera în rugă
spre Dumnezeu...

şi totuşi nu sunt singur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă mormântul mamei...

Iarba uscată miroase
a rădăcini ucise
de lut
lângă crucea arsă
de tămâie
fără vină
doar visul
ca o durere proaspătă
îngăduie plânsul

zboruri fără aripi
înalţă lacrimi spre cer

gândul lăuntric plin
de cuvinte şi umbre
pulsează
în cea mai lungă zi
durerea se-nfăşoară
pe trup ca iedera în rugă
spre Dumnezeu...

şi totuşi nu sunt singur

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iedera

femeilor foarte
frumoase ar trebui să le scrii poezii
o parte
însemnată din tine să se agaţe de ele
ca iedera de ziduri pustii
iar o altă
parte să se dea la o ultimă parte: plângând
să-ţi facă loc printre vii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă mormântul mamei...

Iarba uscată miroase
a rădăcini ucise
de lut
lângă crucea arsă
de tămâie
fără vină
doar visul
ca o durere proaspătă
îngăduie plânsul

zboruri fără aripi
înalţă lacrimi spre cer

gândul lăuntric plin
de cuvinte şi umbre
pulsează
în cea mai lungă zi
durerea se-nfăşoară
pe trup ca iedera în rugă
spre Dumnezeu...

şi totuşi nu sunt singur

(Autor: Teodor Dume)

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues cu iedera si stejar

Vai, printr-un vegetal abuz,
O iedera si un stejar,
Incremeniti, danseaza blues
Si radacinile tresar.

Si luna sus, ca un cinel,
Cutremurandu-se mereu
Si iedera vorbind cu el
" Sa mai dansam, iubitul, meu!".

N-au nici un drept, n-au nici un drept,
La dans, la tot ce indraznesc,
Dar el o trage catre piept
Cu-n gest aproape omenesc.

Si daca ei, printr-un abuz
Si-un gest al lumii de apoi,
Danseaza blues, danseaza blues,
De ce nu am dansa si noi?

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcă iedera
peste casa vecinilor
Pustietate
şi ecouri stinse de timp
prin obloanele vechi.

tanka de Valeria Mahok (31 iulie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăcat suflet

Am sufletul îmbrăcat cu iedera timpului;
Nu mă mai văd dintr-atâta verdeaţă
Ce se ţine de mine fără trecerea anotimpului
Să-mi păstreze o faţadă de nou, de dulceaţă.

Îmi deschid din oblonu-n fereastra de-oglinzi
Şi mă uit să pătrund luciul sticlei de-argint
Cum cometa trecândă vrei cu mintea s-o prinzi,
S-opreşti din distrugerea-i, de-alergat se pierind.

În colţul privirii-mi zăresc chip tot la fel
Ce-l transpun peste praf ce din mine-am desprins
Şi în ramă l-aşez, fostul eu adorat băieţel
Se topind în obrajii de-ado' cu iubirea aprins.

Privesc holograma ce-mi vine prosteşte s-o plâng
Şi-am căldura încă din sticla ce rază-mi trimite;
Mi-ating faţa cu mâna şi-n inimă simt că mă strâng
Un amar de amintiri, tot mai grele, tot mai multe primite.

Doar iedera casei e la fel, doar de verde-i mai deasă
Şi urcă pe mine, mă mângâie, m-atinge pe piele
Şi-ncet, încet creşte, se strânge, de drag nu mă lasă...
E picul din suflet prelinsu-n afară, mă păzeşte de rele!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poet al neamului românesc a zis că viaţa omului se leagă de idei ca şi iedera de arbori. Iedera, care de altfel s-ar târî pe pământ, se agaţă şi se leagă de arbori, pentru ca să se susţină şi să se înalţe, căci fără de idei înălţătoare, viaţa ar deveni un nonsens şi s-ar târî totdeauna pe locurile cele mai joase.

citat celebru din Barbu Ştefănescu Delavrancea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustietate
pe casa vecinilor
urcă iedera.

haiku de Valeria Mahok (31 iulie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

umbră în casă –
urcându-se tot mai sus
iedera pe zid

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi într-un nucleu

Am prins o clipă fericirea de inelarul ei orfan, doar cât să-nveşmântez oftatul în strai de-albastru diafan...
Şi-am evadat instantaneu, ca o teleportare-n stele, deşi e prânz eu ştiu că zborul îmi este, Doamne, lângă ele... Că nu se văd şi stau ascunse, sub ecranarea lor totală, de vină-i soarele-n explozii de fotonie ancestrală... dar ele sunt mereu acolo, în universul meu divin, pe unde numai poezia şi muzele mi le anin...
Şi mi-e de-ajuns să calc pe versuri cu talpa goală, să le simt cum tremură cu mine-odată, când pe sub talpă le alint...
Pe glezne se mulează galeş, ca iedera pe-un trunchi flămând şi urcă înspre sâni poeme, cum tu, iubite, urci în gând...
M-abandonez total secundei ce se incumbă-n trupul meu şi anulez orice-ndoială când suntem doi într-un nucleu...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnii

scriu un poem la porţile nopţii
poate fi şi banal
numai descătuşarea să urce liberă
ca iedera pe ziduri
ca-ntr-un dans vegetal
şi-n zănatice jocuri de iele
spre toată lucrarea
din acelaşi trunchi
de-am fi să urcăm
până la stele...
dar tremur odată cu frunzele
şi sentimente făcute mănunchi..
nici nu mă mai văd de atâta verde
şi de atâta iubire
într-un singur impuls
de aceea mă-nalţ la porţile nopţii
eu să-ţi fiu iederă
iar tu...
poemul din care
m-am smuls...

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Insomnii, Poezii de suflet (18 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

iedera urcă
pe crucea bunicilor
undeva în câmp—
aprinzând lumânări
umbrele prind viaţă

tanka de Mircea Teculescu din Albatros (2005)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune

bătătoresc poteci dar am mult de mers
lumea asta-i mare plină de splendori
poeţii-s călăuze spre magic univers
cerul meştereşte mă ninge cu candori.

în rodnicia viselor delicateţuri gust
pâinea de lumină răscoaptă pe-o stea
trăiesc fericirea ca pe-un miracol just
şi ard ca o torţă exprimând dragostea.

singurul meu avut este iubirea
şi versul cald meşteşugit cu har
aţintită-n infinit îmi este privirea
trăiesc vârtej de-avânt spectacular.

toate gândurile mele vizează nemurirea
urc spre steaua mea fără funicular.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abis ce eşti

Abis ce eşti,
Eşti rece, şi de ceaţă-nvăluit
Eşti drumul fără de sfârşit,
Mă chemi spre tine, chemarea ta e rece,
De al tău hău, nimic nu poate trece.

Mai stau o viaţă şi cu riduri multe,
Mai stau un veac, chiar şi pe stânci abrupte,
A ta prăpastie cu vrute şi nevrute,
A tale stânci în pietre fie rupte.

Nu-i timp, nici ceasul nu va bate,
Doar vântul aprig încet mă dă pe spate,
Voi fi tot lângă prispa mea de-o viaţă,
Nu m-aştepta, mai am un pic speranţă.

Îngeri sublimi, veniţi de mă luaţi,
Spre cer, Tu, Doamne, doresc să mă înalţi,
Te las abis, rămâi hain şi rece,
Nu am nimic cu tine de-oi petrece,

Aici e doar iubire printre stele,
Rămân o stea, rătăcitor cu ele,
Rămân o stea

poezie de Petru Hadbavnic (24 decembrie 2014)
Adăugat de Petru Hadbavnic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casă uitată
Sub iedera uscată
plânge un pisic –
Ecouri prelungi
Sub ziduri părăsite.

tanka de Valeria Mahok (22 august 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!