Lumea-lumină II
salamandrele sunt unduiri în ape
triunghiul bermundelor ascultă-n tăcere
zborul aripii frânte de taifune
coboară adânc în mine și are a-mi spune
că dincolo de pânza de ceață și nadă
întunericul devine lumină și-n altă viață
și eu sunt mireasă pe valuri cu spumă
când strigă și nimeni nu vrea să mă audă
trecutul îl duc în spate grea și veche ancoră
am o mână agățată de o pană, grea povară
dar ea îmi este prea mică fragilă și fină
însa are curajul să mă poarte prin cuvinte...
în lumea-lumină
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lumea - lumină
salamandrele sunt unduiri în ape
triunghiul bermundelor ascultă-n tăcere
zborul aripii frânte de taifune
coboară adânc în mine și are a-mi spune
dincolo de pânza de ceață și nadă
întunericul devine lumină și-n altă viață
eu sunt mireasă pe valuri cu spumă
strig și nimeni nu vrea să mă audă
trecutul îl duc în spate grea povară
am o mână agățată drept ancoră
dar îmi este prea mică fragilă și fină
să mă poată ține în lumea-lumină
poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau să plec
viața-mi este popas de picături de lacrimi, în căuș de stâncă
în bocet îmi târșesc cu greu pașii, pe-a cerului albastră boltă
vântu-mi cu zbateri în depărtări îmi umilește, sorta-mi crudă
astăzi mi-a venit singurătatea pentru mine și este prea adâncă
am tâmple ce strigă și sălbatec dor, apăsate de grele clipe
brațele-mi atârnă-n trunchiuri de copac, ce sunt mult prea grele
picioarele-mi sunt piatră grea, povară ce poartă numai durere
sufletul mi-e rană fără putere și sângerează, fără a vrea a piere
privire-mi devine oarbă și pierdută-n searbădă și-n tulburată ceață
am devenit tablou de strigoi, ce umblă printre gânduri, în astă viață
destinul meu acum se certă la un hotar al morții, în grea și amară luptă
nu vreau să plec sa fiu uitare, o flore pe un mormânt ce vrea să plângă
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel singuratic
Singurătate grea povară!
Aș da orice să nu te am,
Să nu fiu pasăre pe ram
Ce văduvită e de vară.
Când gândurile mușcă iară
Privirea-mi stăruie prin geam;
Singurătate - grea povară,
Aș da orice să nu te am.
Și cucul zburătoare rară
Ce cântă-n codru, de haram,
Pribeag a fost în altă țară,
A revenit că-l adoram.
Singurătate - grea povară!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul devine de multe ori o grea povară, când nu-l poți demonstra. Minciuna este adevărul căruia i se pune o mască urâtă pe care nu toți o putem vedea!
Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă
viață trecătoare, nu mă lasă
drumul nu-l opri, trezește-mă
strigătul pământului atârnă, povara-i grea
deschide ferestre, spre casa mea
aș vrea să zbor, chiar printre umbre
nu lăsa să se surpe speranțele mele
colțul ruginit îl simt al apei ce curgea
piatra fântânii când șoptea
nu pleca, cumpăna-i grea
buzunarul sufletului îmi duce o povară grea
plânge vatra, copilul rămas statuie
stâlpul porții, coloană amintire
lacrimile-mi curg pentru durerea din mine
sunt agățat de firele lumii
nordu-i umed, plouă rece, lumea nu-i a mea
căteodată ne regăsim printre cețuri, păsări migratoare
străzile sunt pustii, ne dor pașii, nu suntem noi din ea
vreau întoarcere, vreau drum spre casa mea
să nu mai fiu umbră, nicăieri,
călător în timp uitat
vreau întors să fiu, în țara mea
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost
nu-ți spun repetând cuvinte,
gânduri-n amintiri eu pun
și-n buzunarul de la piept
încet acolo bate
încă o amintire, încet, plângând
pijamaua de pe noptieră
rămâne acolo, aruncată,
ea se uită însă, tristă, la mine
și parcă strâmb
iar cearceaful mototolit
rămâne grea amintire,
pentru tine nu mai sunt nimic,
am rămas decât un tablou
dincolo de perete
când tu ai fost și eu
poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea este cea mai grea povară pe care o poți duce, când iubești și nu ești iubit.
Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prostia este o grea povară, mai ales când nu știi că o porți. Ea se poate vedea și tragic, toată viața o poți purta.
Viorel Muha (iulie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
totul parcă a plecat
din mine
sunt un pustiu arid
în care suflă
un vânt fierbinte
și care mă arde
ca un frig înfiorat
de vid
am rămas
un suflet de viață
îngropat în mii
de fragmente dureroase
care strigă neputincioase
fi îndurător, tu, Doamne
și redă-mi-o, pe ea
desfă și dezleagă
durerea mea
să nu ajung, într-o lume rea
și nu uita niciodată
că exist
nu vreau să mă cuprindă
multe cuvinte alambicate
fără de lumină
dezgolite și-n vreme rea
nu mă lăsa cu oameni
de dincolo
cu miere pe buze, de smoală
care mă îndeamnă
să nu dau socoteală
de viața mea
ție, Doamne!
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum fără de viață
Sunt frânt în prăpastia vieții, drept punte părăsită
Duc poveri de veacuri-n trăiri, acum cu sensuri lipsă
Am asfaltul drept covor de verde-n negru și piatră dură
Și cerul nu-mi mai este decât o simplă imagine fără lună
Am trenciul rupt și zdrențuit ce-l port mereu într-o mână
Și-un pantof ce-mi scrie soarta pe-o șosea de viață
Iubirea-mi este-n buzunarul inimii, grea povară-n oglindă
Iar timpul se ascunde de mine într-un colț iubit de neființă
Am o geantă de viață în care duc cu mine lovituri cu dobândă
Adunate-n încăperi de clădiri înalte și-n turnuri fără lumină
Și-n ochi am boabe otrăvite de lacrimi obosite, drept osândă
Și țin într-un pumn, o cruce, care mi-ai lăsat-o neagră și ruptă
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Virtutea este de cele mai multe ori o povară foarte grea: sunt fericiți numai cei care sunt pedepsiți să o poarte până văd izbânda.
Alexandru Rădulescu în Bătea un vânt de nebunie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai greu este să eliberezi sinele tău de tot ce te înconjoară, dar mai ales de iubirea pierdută, care poate fi cea mai grea povară!
Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este timpul meu
eram agățată de-al lumii acoperiș voioasă
mă dădeam în balansoar
jos lumea se uita dușmănoasă la mine
pentru cei șaisprezece ani pe care-i aveam în buzunar
eu cu doi lei și o banană, mergeam râzând pe stradă
eram fericită pe rotile de timp, pistruiată și încă timidă
vitrina cu nimicuri frumoase-n lumină, rânjea la mine
și parcă-mi spunea voiasă; încă nu vom fi pe tine
nu-mi fac griji căci totul este încă bine
sunt eu cu ginși-n zdrențe și o bluză-n sfârcuri
genunchii-mi sunt podoabă de lumină
zburd și râd de cei ce se uită după mine
sunt fericită, uimită, mandră și plină de viață
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
nu mai sunt
decât o privire
am secat prin vara fierbinte din mine
nu mai am iubire
un fir de păr alb mă strigă
ei... ce-i cu tine?
mă uit pe geam și este întuneric
perdeaua... și ea se uită strâmb la mine
este acolo
un scaun, prin geamul de întuneric
îl vad
un gol și-un scaun, pe care
nu mai stă nimeni!
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori
uneori cobor pe trepte de mine
săpate în trunchiul sufletului meu
uneori caut cu greu cuvinte
ca să pot pansa ce răni am eu
uneori mă simt o carte veche
cu file galbene încruntate
mă dor cuvintele ce le duc mereu
căci nu sunt nici atunci
nici acum... departe
uneori poate sunt lumină... sunet... învățare
cu clipe de suflet ce trec pe lângă ale mele amintiri
văzduhul pomul cerul aripa de soare
trec toate încolonate și eu aștept mereu
străin cu mine prin tine am ajuns uneori
și acum cobor cu capul în sus spre mine
iar treptele nu se mai termină-n jos
în spate rămânând doar o vagă amintire
poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strada
ard în mine, două smirne arome și sunetele
mă strigă
doi copii stau ținâdu-se de mână și privesc
un gard verde
de pe zidul crăpat, o imagine de umezeală veche clipește-n
bobul de ploaie
o tobă bate, parcă, depărtările, cumpărând
liniște
sprijinit de un colț de zid, un trup arcuiește timpul
cu forme, iar ochii străzii îl privesc
cu mâinile în buzunare o barbă albă zâmbește
la o mașină ce traversează, veche
mașini noi
lucește o fereastră, trece soarele, o sirenă de salvare
strigă, faceți-mi loc
e strada, e lumea care trăiește, sunt și eu
sunteți și voi
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri ruginite
dispre munte dealul coboară vise
văile cuibăresc cețuri
sărutul frunzei atinge pământul și geme
un ochi de apă privește luna întoarsă
cerul lacrimează cu stele
gheara păsării nu doarme
sugrumă răsăritul și totuși o sageată de lumină scapă
apoi toate inundă lumea
sânul femeii suspină, geamul ferestrei tremură
apăsarea doare și-și dorește iubire
focul urăște întunericul și-l alungă
roata grea a lumii răsucește pământul
dinspre toamnă cu picături de ploaie rece
și-ncuie vara trecută
frunzele mor, pământul se îmbracă cu promoroacă
apusul se stinge, iar eu împart lumea mea în două
o parte o pun pe pântecul tău pentru altă viață
târziu noaptea se sparge spre lumină
încă nu dormi și buzele îți cerșesc mai multă dăruire
înghesuit într-o ruptură de timp cârpită
mă străduiesc
să nu car bolovanii din mine, să curăț lumina de resturi de întuneric
încă aștept răstignirea
nu vreau să mă transform în praful ce vântul îl răsuceste-n iele de noapte
cuvântul strigă pe străzile vieții, coșuri cu fum nu mai există!
salvați suflete iubind, coșmarul nu se mai termină
un tramvai bolcăne pe șina veche și mă trezește
din lumea unui vis, a unei dimineți de toamnă
fără tine!
poezie de Viorel Muha (octombrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea...
Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!
Prea înaltă și prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb și prea... zicală.
Prea dulce și prea amară,
Prea calmă și prea nervoasă,
Prea de râs și prea șucară,
Prea tristă și prea... haioasă!
Prea stinsă și prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră și prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!
Prea șuie și prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!
Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Lasă-ți sufletul să plângă
Când o vrea și cât o vrea...
E nevoie să ajungă,
Să-și mai spele o rană grea.
O lasă-mă,
Lasă-mă, Doamne, iar
Să văd lumea din jur,
Dă-mi acest dar!
De atâta greu...
Mi se topește sufletul meu,
Lacrima văzul meu îl albește,
Lacrimă, sufletul meu obosește,
Orbește...
Strigăte, proteste în mine, mă înec...
Șoapte, rostite-n surdină!..
Doresc peste tot să pășesc, să trec!
Și... caut lumină, Lumina din mine!..
Dar unde e? Unde e acel zeu,
Să mă-nțeleagă,
Să mă asculte, să mă vadă
Al meu Dumnezeu?!
Ah, viață!
Da, viață!..
Sunt, poate,
Prea mulți
Ca mine,
Ce îți cer
O povață!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decalogul
am vrut să fiu pisc înalt de vis în tăcere
m-am regăsit târziu rămas agățat fără putere
în rădăcini ce nu mai vor sentimente
posed gânduri care curg cu multă durere
mi-am desfăcut în bucăți simțurile mele
am rămas vorbă nerostită și-n grea vreme
vreau să fiu învinuit de trecere prin lume
că nu am putut să dau cei mai bun din mine
simt gust amar de fiere și nu ofer decât decădere
tălpile mele nu-și mai au rostul
pașii mei prin viață și-au pierdut firescul
cărările mele mi-au schimbat norocul
sunt fiară care nu respectă nici postul
de mult de om nebun ce sunt cu gândul
am ajuns să nu respect nici dialogul
nu cer iertare cer pedeapsă mare
timpule dacă exiști nu vreau îndurare
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!