Este timpul meu
eram agățată de-al lumii acoperiș voioasă
mă dădeam în balansoar
jos lumea se uita dușmănoasă la mine
pentru cei șaisprezece ani pe care-i aveam în buzunar
eu cu doi lei și o banană, mergeam râzând pe stradă
eram fericită pe rotile de timp, pistruiată și încă timidă
vitrina cu nimicuri frumoase-n lumină, rânjea la mine
și parcă-mi spunea voiasă; încă nu vom fi pe tine
nu-mi fac griji căci totul este încă bine
sunt eu cu ginși-n zdrențe și o bluză-n sfârcuri
genunchii-mi sunt podoabă de lumină
zburd și râd de cei ce se uită după mine
sunt fericită, uimită, mandră și plină de viață
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.