Blestem

Prin spărtura oglinzii pătrunde frigul
şi învăluie frunzele ce-n cioburile
de sticlă moartă se minunează de
propria lor înfăţişare târzie. Niciun
strop de culoare n-a iubit arătarea frunzelor
şi plătind cât pentru o viaţă, a sinucis
câteva zile. Iar sufletele îngropate în
lacrimi de zgură argintie, pe zgomotul
ţipetelor de ardere într-o orgie a
sentimentelor, pe un gol stins de coloana
infinită de păcate, prea mari pentru a
rămâne intacte, măcelărite de tăişul
milosteniei, ce anunţă veşnic ora exactă,
înspre neuitarea existenţei fatidice a creaţiei
divine, modelate cu cea mai preţioasă
falsitate... învie mereu.
Pe tine, decadenţă umană, te blestem!

poezie de Raluca Georgescu
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Nu vreau flaute.
Vreau îngeri
Pentru sângele cutremurării.
Cer naşterea cântecului
Prin apropierea
De tine.
Viaţa umblă pe oase
Nepăsătoare,
Iubirea ta rămâne
Binecuvântare?...

Să fiu piatră?
Să fiu potop?
O, inima mea
Lângă tine
Învie revelaţia
Din gâtlejul
Timpului.

Vino,
Seninul tăcerii
Se zbate
În ardere!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeraşul meu

Înger, îngeraşul meu,
Ocroteşte-mă mereu!
Ajută-mi când dau de greu,
Fă-i pe plac lui Dumnezeu.

Îngeraşul meu iubit,
Cât Iisus a suferit!
Pentru ale noastre păcate,
Pe sine s-a dat la moarte...

Eu acum te rog pe tine,
Pentru legile divine,
Îngeraş, să-mi fii la greu
Şi să mă păzeşti mereu.

Ajută-mă să merg mereu
Pe calea lui Dumnezeu!
Înger, îngeraşule,
Luminează-mi căile!

rugăciune pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre iară toamnă

de-o vreme am început să văd prin lucruri
şi pe tine toamnă nevoită să vii nechemată,
prin sunarea ploii şi nădiejdea geamului
ce separă odaia de creanga-n vis aplecată.

ochilor culoare în urmă trist o să cânte -
în târziul unui clopot atârnat de fugita vară.
în păduri bocet de javre, lupte de vise amare,
pe geana drumului iar indispoziţii se cară.

prin tine toamnă m-aş pute salva închipuit
de ierburile rebele mâncătoare de mari tălpi;
sau de versetul mirosului de obraznic crin
privind mângâierea femeii cu ochii prea lămpi.

un an de zile, sarcastică trecere de când doar
abia m-am retras din imaginile tale prin nimeriri...
frunzele de arţar viforos şi acum mai scobesc faţă
şi sunt hotărât să mai adun aer de învelit amintiri.

popasuri gri şi apatii terestre pentru iară toamnă;
frigul şi-a deschis spre miazănoapte orfelinat
pentru flori solitare, flori în sonor cărunţit
ce nu par de-ajuns vremii fără cuprul naufragiat.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştii vreun anotimp?

Se joacă blânde raze prin frunzele pictate
De-nmiresmata toamnă cu dulcele ei rod,
Dansează crizanteme în câmpuri parfumate,
Eu te sărut cu vara plecată în exod!

Port jar de stele tandre îmbobocite-n gând,
Te-mbrac cu pacea frunzei să nu te doară ploaia,
E noaptea mai senină când visului mă vând,
Îţi sunt atât de-aproape! Nu simţi tu vâlvătaia?

Zadarnic te prefaci că rătăceşti cărarea,
Ce duce înspre mine prin iarba necosită,
Absenţa mea te doare, botez ţi-e neuitarea
Cu lacrimi de culoarea brânduşei înflorită!

Opreşte-mă puţin până se-ntorc lăstunii,
Prea multă toamnă tristă a poposit în tine
Şi scrie-mă-n solstiţii cu cioburile lunii,
Nicicând să nu mai sece fântânile din mine!

Dacă din tot ce-am fost şi-ai îndrăznit să-mi fii,
Năframa neputinţei ar răvaşi iubirea,
Nu ştii vreun anotimp, în plus, de bucurii,
Din care să rămânem nu doar cu amintirea?

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec înceţoşat

E toamnă,
toţi poeţii scriu despre condurii Cenuşăresei,
pe sticlă încă o stea se stinge,
nu se mai văd frunzele,
prognoza meteo anunţă vremuri grele,
niciun greiere nu mi-a mai trecut pragul,
două flori de tei şi trei măceşe
zac într-un ceainic
de ieri, de alaltăieri
ce mai contează!
îmi pasă doar mie...

fluierul unei locomotive
umple pântecul nopţii cu ceaţă.

e toamnă târzie!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru căutare

dar ce culoare-i asta?
de ce mă duci în eroare toamnă
înainte de şapte ani
aş fi recunoscut-o dintr-o privire
mama a fost cea care
mă aruncase într-un râu de culori
să învăţ a înota în fluviul
ce va trece prin inimă
în cascade cu zgomotul unei planete

îmi plăcea pădurea şi
frunzele uscate foşnitoare sub picior
nu înţelegeam prea bine că nu mai era vară
mă amuzam văzând oamenii
ca pe jucăriile mele din ghindă
care puteau să nască alte păduri

tata deplângea nucul din mijlocul grădinii
incendiat într-o noapte de un fulger
aşa am aflat cât de repede pot fi ucişi copacii

am aflat ce e moartea
omorându-mă cu zile în căutări prin ape tulburi
am învăţat să visez visând
am învăţat să rămân în viaţă trăind

merită popasul măcar de patru ori pe an
în duminica fiecărui anotimp pentru a surprinde
orice culoare oprită pe retină să umple perna visului
în continuare să trăieşti timp de ani şi ani
grădinarul fluviului

ce să fac eu cu atâta albastru
ce să fac eu cu atâta apă
ce să fac eu cu atâtea corăbii

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cadranul solar al Katrinei

Orele zboară,
Florile mor;
Zile noi,
Căi noi
Trec pe lângă tine!
Dragostea rămâne.

Timpul este
Prea Lent pentru cei care aşteaptă,
Prea Iute pentru cei care se tem,
Prea Lung pentru cei îndureraţi,
Prea Scurt pentru cei care se bucură;
Dar pentru cei care Iubesc,
Timpul Nu există.

poezie clasică de Henry Van Dyke din Muzică şi alte poeme (1904), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analizează-ţi propria viaţă şi întreabă-te care este şablonul pe care l-ai adoptat? Renunţi de fiecare dată la tine pentru a-i mulţumi pe ceilalţi? Este oricine altcineva (în afară de tine) mai important pentru tine? Iei decizii punând interesele celorlalţi deasupra intereselor tale? Dacă ăsta este şablonul tău, pune-ţi următoarea întrebare: ţi-ai dori acelaşi lucru pentru copilul tău? Ţi-ar plăcea să-l vezi renunţând la visele sale, la hobby-urile sale, la tot ce-i face plăcere..."din iubire pentru partenerul său"? Gândeşte-te că acesta este şablonul pe care tu îl perpetuezi. Acesta este modelul pe care îl oferi copilului tău. Eşti responsabil să fii un model de urmat pentru copilul tău, nu prin vorbe, ci prin fapte. Copiii nu aud mereu ce le spui, dar văd întotdeauna ce faci.

Raluca Rusu în Ghidul relaţiei de cuplu
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strop de apa

Cum arde iarba-n secetă şi soare,
Tânjind un strop de apă să învie,
Aşa îmi arde sufletul şi doare,
Că ai în piept o inimă pustie.

Mi-ai dat speranţe, m-ai făcut să cred,
Că tot ce îţi doreşti există-n mine
Şi c-o să am putinţa să-ţi dezmierd
Tot timpul viaţa, zilele senine.

Mi-ai dat iubire când nu ţi-am cerut,
Mi-ai dat o clipă din întreaga-ţi viaţă
Şi chiar dacă de mult n-ai apărut
Eu cred că mai există o speranţă.

Speră şi iarba-n secetă şi soare
Că va primi un strop de apă vie,
Speranţa-i o iluzie trecatoare.
Iubirea moartă, nimeni n-o învie!

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hititul fosilă

Gândea într-o limbă moartă
De trei mii de ani. Şi scria pe plăcuţe cerate,
Care imediat prindeau patima vremii
Şi se ascundeau în biblioteci
Îngropate.

Adora bronzul. Nu înţelegea fierul
Şi tăişul acestuia nu-l vătăma.
Era un hitit fosilă.

Rătăcit într-o cută a timpului,
Nu ştia că e hitit,
Nu ştia că e o fosilă.
Nu bănuia că vorbeşte-ntr-o limbă
Moartă de trei mii de ani.

Dar adora bronzul,
O, adora bronzul,
A dispărut în golul unui clopot.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa devine superbă în clipa în care înţelegi un simplu adevăr psihologic: Fiecare om trece realitatea prin propriul filtru de gândire, experienţe trecute, sentimente şi emoţii, temperament şi 1000 de alte mari sau mici filtre. Aşadar fiecare om are propria lui experienţă legată de viaţă, propriul lui ADEVĂR, propria lui DREPTATE şi propria lui REALITATE. Unii oameni (cam mulţi), nu doar că nu acceptă că omul de lângă trăieşte o altă experienţă şi că adevărul pentru el e altul, ci mai vor, cu mari eforturi, certuri, nervi, stres şi relaţii distruse, să impună adevărul lor altora, în loc să folosească acea energie pentru a-şi face viaţa fericită. Deci îţi vezi de treaba ta şi eşti fericit într-o lume în care poate toţi văd lucrurile altfel decât tine sau eşti nefericit pentru că nu văd toţi la fel de îngust ca tine?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţia frunzelor uscate

Vântul poartă din zgură în zgură
Civilizaţia frunzelor uscate
Amestecate-n fum şi-n bătătură
Cu dinţii cerului de lapte.

Luna râde la sânii de mireasă
Unde se răsfaţă pruncii siamezi
Mângâiaţi de fulgii care-ncet se lasă
Stelelor aprinse în ochi şi în livezi.

Civilizaţia frunzelor uscate
Prin zgură-ajunge peste gândul meu,
Domnul ne-a încredinţat până la moarte
Crucea s-o purtăm, şi tu, şi eu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna-n vie...

Vie moartă; moartă-n vie
stă de strajă o mumie
vin ţăranii s-o învie
vie moartă, moartă-n vie...

Morţi pe dealuri stau aracii
stau în vii sfidând copacii
via-nvie şi-o s-o ţie
doar de-o fi să fie vie...

Via s-a uscat şi-nvie
numai dac-ar fi să vii
s-o stropeşti cu apă vie
vie moartă... nu învii?...

Vii la vii să vezi de vie
vrei s-o uzi să o reînvii
te-ntâlneşti cu cea mumie
şi te pui să tai la vii...

Vii la noi toamnă târzie
printre frunze ruginii
vii să vezi ce fac prin vie
morţi ţăranii după vii...

Vie moartă... nu învii?!

poezie de Gheorghe Gurău din Volumul "Cochetând cu muzele" (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perpetuarea umană

E vrerea cea nemărginită,
Cu referire la noi toţi;
Este coloana infinită,
Străbuni, bunici, părinţi, nepoţi...

epigramă de Virgil Petcu (2004)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată drag din cer

Din cer Tată scump şi drag
Iat-un pumn azi de ţărână
Pe-al iubirii Tale prag
Vrea să fie fără vină

Doamne vreau şi eu să fiu
O valoare pentru Tine
Pentru Tine fă-mă-un fiu
Chiar în Slăvile-Ţi Divine

Tată scump din cerul sfânt
Iată eu îţi mulţumesc
Pentru Sfântul Tău Cuvânt
Pe care eu îl iubesc

Eu ţi-aduc acum mărire
Pentru planu-Ţi întocmit
Prin care a Ta zidire
Tată Tu ne-ai dăruit

Dumnezeule Prea Înalt
Îţi aduc acum onoare
Pentru toate ce ne-ai dat
Pentru veşnica-Ţi salvare

Viaţă Doamne Tu ne-ai dat
Mântuire tot la fel
Prin Mielul crucificat
Fiul Tău Emanuel

Tu eşti Tată mai "nainte
Chiar de orişice-nceput
Şi-ale vieţii vii cuvinte
Ni le-ai dat ca şi un scut

Al omului Creator
Arhitect Universal
Şi Tată al tuturor
Tu eşti al meu ideal

Vreau să fiu pe veci al Tău
Prin Isus Mântuitorul
Să-mi fii pururi Dumnezeu
Iar Hristos — Învăţătorul

Îţi aduc pe veci onoare
Şi te laud te slăvesc
Pentru veşnica-Ţi lucrare
Prin care şi eu trăiesc

Glorie Tată iubit
Pentru tot ce ai lucrat
Pentru Fiul Tău iubit
Prin care Tu ne-ai salvat
19 iulie 2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-ţi durerea

Spune-ţi durerea în faţa oglinzii,
Apoi sparge oglinda!
Vezi cum se rostogolesc lacrimile
În cioburi de vis?!
Sunt maluri de sânge ce le sorb reptetat...
De ce n-ai plecat?!
Câte poeme ai scris?!
Din iubire şi ură,
Din iertări şi păcat
Se adună.
Şi lacrimi şi nori se strâng
Sub pleoapele primilor zori.
Ai aruncat aminitrile la gunoi?!
Amintiri ce-au fost între voi...
Le-ai mototolit
Ca pe-un petec de spumă?!
Cine le-adună?!
Nu mai au strălucire!
Sunt doar răni care dor
Sângerând de tăcere...
Ştiu că nu-ţi e uşor...
Că nu ai mângâiere.
"Magii de miresme descântate de vraci",
Cu lacrimi de-acum te-ncunună...
N-ai să plângi, n-ai să uiţi, n-ai să ierţi, n-ai să taci,
Oricine ar fi să îţi spună.
Tu priveşte-te-n taină!
Căci "cascade de lacrimi"
Au izvorul în tine,
Sentimentele sunt conectate
La necuprins-
Vezi, fire de cupru -
Conductori iluzorii
Către întâiul sărut...
Ultimul vis - atingeri divine.
Lumina s-a stins pentru ea, pentru tine...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel avid de indecenţă

Şi tot revin spre tine... indecenţă,
În dimineţi prea pline de păcate
Când visul pare o incandescenţă
Topind iubiri... adeseori trucate.

M-ai amăgit cu tainica-ţi licenţă
Ce dă savoare... buzelor uscate
Şi tot revin spre tine... indecenţă
În dimineţi prea pline de păcate.

Arunc apoi c-un pic de inocenţă
Înspre abisuri veşnic neumblate
Jucând destinul.... fără reticenţă,
Pe-a timpului pierdută... libertate

Şi tot revin spre tine... indecenţă

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrick, ne lipseşti

Alături de Cătălin ai plecat
Într-o seară rece de mai,
Dar noi pe tine nu te-am uitat
Ştim că ne veghezi din Rai.

Timpul trece prea grăbit
Însă-amintirea ta vie rămâne.
Din adâncul inimii te-am iubit
Numele tău răsună-n tribune.

Şi vor mai trece ani şi ani,
Iar şase acum e zi tristă.
Tu nu vei fi uitat de fani,
De-ntreaga suflare dinamovistă

Te-ai dus într-o noapte târzie
Şi ne-a marcat aşa profund...
Plecarea ta prea timpurie
Rămâi în suflet şi în gând!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (16 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea peste timpuri

Ţi-aş da un sărut, când noaptea se aşterne
Parfumul să îţi simt, frumoasa mea iubire,
Şi dragostea mea toată, voi purta pentru tine
Tu eşti prezentul meu, şi îmi vei fi amintire.

Când timpul se v-a scurge, clepsidra v-a fi goală
Şi dimensiuni îndepărtate noi vom parcurge,
Eu te voi purta cu mine, pentru a mia oară
În multe galaxii, şi oriunde vom ajunge.

Dragostea îţi voi purta frumoasă mea iubire
Suntem sortiţi să fim mereu doar un întreg,
Mă voi întoarce veşnic, să fiu numai cu tine
De-ar fi prin Universul întreg ca să alerg.

Şi buzele mereu vor fi pecetluite, cu un dulce sărut
De noi mereu şi oricând am să îmi aduc aminte,
De este scris să mă nasc, şi viaţa să-mi repet
Eu vreau să fiu cu tine, şi să te strâng la piept.

autor Georgescu Elena

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre sufletele înalte

m-ai învăţat
că prin viaţă se trece elegant
că sufletele mari
ocupă cel mai puţin loc
se pot face oricând nevăzute
fără să lase vreo urmă
dar uneori rămâne câte un surâs
pe chipul orbilor

poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!