Pe aleile cetății
Pe aleile cetății
Trandafiri mulți am plantat,
Însă pe parcursul vieții
S-au înmulțit și scaieții
Cum era de așteptat.
Dar plivindui fir cu fir,
Bucuros am observat
Că și ei s-au îmbibat
Cu miros de trandafir.
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții
Adăugat de Sandra Glorían

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Deh...
S-au înmulțit ciupercile-deh-după ploaie
Așa se-ntâmplă și oricine-o știe
S-au înmulțit și morții din sicrie
Căci-deh-așa-i în viață, măi tataie.
S-au înmulțit și cărțile-n vitrine
Și doamnele cu pălării pe stradă
Dar cine are ochi ca să mai vadă
Că se întâmplă și ceva "de bine"?!
În rest, precum le știm: mai vine-o ploaie
Mai trece-un an, se mai prăvale-o stâncă,
Ciuperci duium și cruci mai multe încă
Căci-deh-așa-i în viață măi tataie.
poezie de Mihail Mataringa (2 octombrie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ajungi sus pe al vieții drum
Să nu fii înfumurat
Căci astfel s-au înecat
Mulți în propriul fum
Și-au ajuns tăciuni și scrum
Pe drum aruncat!
citat din volumul de versuri Reflexii de Ioan Hapca
Adăugat de Tudor Morosanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fenomen de tranziție
Un bun savant a observat
Un lucru care l-a uimit:
"Furnicile" au emigrat,
Iar "greierii" s-au înmulțit.
epigramă de Corneliu Costăchescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
împrejurare epică
S-au cunoscut, s-au bucurat,
S-au dus în lung și-n lat, pe mare,
Dar bucuria s-a gătat
Cu epica împrejurare;
Ea într-un băț s-a agățat
Iar el, cu bățul scufundat
În marea baltă remușcare.
epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían

Comentează! | Votează! | Copiază!

Agnosticii s-au înmulțit ca ciupercile; s-au împânzit prin toate piețele.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Așteptare
Trei trandafiri într-un pahar,
Trei trandafiri în floare,
Curați ca de mărgăritar,
Te-au așteptat ieri în zadar
Să-i prinzi în cingătoare...
Te-au așteptat, sărmane flori,
În liniștea mea moartă,
Și,-ngălbenite de fiori,
S-au scuturat de câte ori
Foșnea un pas la poartă.
Amurgul vinețiu de-april
Îmi rătăcea prin casă,
Când frunzele tiptil-tiptil,
Ca niște lacrimi de copil,
Cădeau încet pe masă.
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul-trandafir
Trandafiri albi. Roșii. Galbeni.
Trandafiri de toate mărimile.
Trandafiri. Trandafiri. Trandafiri.
Mulți trandafiri.
Neînflorind niciodată unii,
alții, de prea multe ori.
Miros de candoare și libertate.
Trandafiri îmbobociți.
Trandafiri înfloriți.
Trandafiri uscați.
Mereu e același ciclu.
Totul ni se trage de la trandafiri...
Am degetele boante,
de la prea multă mutilare
de trandafiri.
Azi am tăiat ultimul lăstar.
Nu îmi mai simt degetele.
Au început să se subțieze
și să se usuce -
frunze umane căzute
la început de toamnă.
Săracul meu trandafir...
s-a săturat și el să simtă
fiecare rămurea cum o tai
- prin degete mă trec fiori de durere.
Of... abia aștept din nou primăvara...
mă duc și la biserică
și dau și pomană la săraci...
doar să îmi crească
din nou
degetele la mâini
ca în fiecare primăvară
- neliniște inexplicabilă
când mă apropii cu foarfeca de ei.
Ciclu vegetal normal
de creștere și cădere a degetelor.
Și mă gândesc...
Oare cum ar fi dacă aș înflori...
poezie de Patricia Lidia
Adăugat de Ioana Dinea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale
Rupând câteva petale
Dintr-un trandafir curat
Rozele s-au pus pe jale
Spinii toți au sângerat.
Toate florile de treabă,
Auzind sinistra veste,
S-au îmbrobodit degrabă
Și-au dezlănțuit proteste.
După ce m-au judecat,
Chiar la porțile cetății,
O decizie-a luat
Doar simbolul purități:
''Îți dau canon pe vecie;
(Stilul cel mai floreștin)
Iubirea veșnică să-ți fie
Între petale plus... un spin!''
poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața e un râu pe care îl traversăm înot. Mulți dintre noi nu ajung pe malul celălalt decât după ce au atins de mai multe ori fundul și s-au îmbibat cu noroi.
citat celebru din Iulia Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!
Oița albastră
O oiță albastră a venit pe înserat
Când norii negri s-au spulberat
Și timid m-a întrebat:
Vrei să fiu a ta oiță?
Eu am aprobat
Ea de mână m-a luat
Și am pornit la plimbat
Spre o veche troiță.
Cercetând-o, am observat
Că mici steluțe s-au gravat
În urechi am întrebat:
S-a mutat cerul la tine?
Ea a aprobat
Eu de steluțe am apucat
Și m-am preschimbat
Lepădându-mă de sine.
O oiță albastră a venit pe înserat
Când norii negri s-au spulberat
Și timid am întrebat:
Vrei să dormi cu mine?
Ea a aprobat
Eu am așezat-o în pat
De lacrimi îmbibat.
Cine să-nțeleagă, cine?
poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulți greșesc vieții, sensul
Că-au îmbrățișat nonsensul
Și ne îmbrățișând consensul,
Mulți găsesc doar contrasensul.
catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de oana

Comentează! | Votează! | Copiază!
În istorie, lumea au schimbat cei la care mulți nu s-au așteptat; chiar așa s-a întâmplat!
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Escrocii din România
Privind jurnalul favorit,
Constați ades, fără să vrei,
C-atât de mult s-au înmulțit,
Încât se-nșală între ei!
epigramă de Ioan Toderașcu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă
Plouă, plouă și iar plouă.
Norii din Cer cu îndârjire plouă.
Puterea Naturii ne-o demonstrează nouă
Să nu-o uităm măcar când plouă!
Pământul cu apă s-a îmbibat
Apele în râuri s-au umflat
In puhoaie s-au transformat
Ogoarele s-au inundat.
Păsările, in loc să cânte
Spre adăposturi au zburat
Vitele nu pot sta la pășunat
Fructele s-au decimat
Legumele s-au perimat.
In case apă a intrat
In noroi s-a transformat
Oamenilor mult de lucru le-a mai dat!
Privind spre nori ei s-au întrebat
Cerul de ce s-o fi mâniat
De nu se mai oprește din plouat?
De Natură am uitat
S-o respectăm am neglijat
Am cules ce-am semănat!
Cerul cum să ne fi iertat?
Dar, iată, ploaia vine, norii pleacă
Spre alte zări acum se îndreaptă
Dar, învățătura lor ne-o lasă:
Oricât Omul ar încerca
Natura nu o poate subjuga!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Proces continuu
Da, natura nu te cruță:
Da, ne tragem din maimuță.
Însă, ce-i ciudat, socot,
Unii nu s-au tras de tot!
epigramă de Constantin Trandafir din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Amăgirea epică
Au prins de poale paradisul,
Sau cel puțin așa au zis,
Dar s-au trezit rapid cu visul
Departe rău de Paradis.
epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían

Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate pânzele...
Te-am așteptat în colț, la florărie, te-am așteptat pe gard, la cimitir, te-am așteptat cu teamă, cu furie, cu zâmbete și-un fir de trandafir.
Te-am așteptat la prânz, la ceai, la cină, te-am așteptat la mall, la mic dejun, te-am așteptat o zi, un an-lumină, te-am așteptat de Paște, de Crăciun.
Te-am așteptat în gară la Sinaia, te-am așteptat la Pontul Euxin, te-am așteptat, cu toată hărmălaia, în liniște, la un pahar de vin.
Te-am așteptat pe muntele Găina, la Sighișoara și în Retezat, te-am așteptat când înverzea pădurea, când crengile de frunze au uitat.
Te-am așteptat prin peșteri și prin vreme, te-am așteptat la țărm de îndoieli, te-am așteptat cu toamna-n crizanteme, te-am așteptat cu iarna-n fulguieli.
Te-am așteptat din vară-n primăvară, din vârf de nas până la orizont, te-am așteptat ca raftul din cămară, ca indecisul, prețul cu discont.
Te-am așteptat cu toată așteptarea pe care-am fost setat să o accept, dar ai ales să nu trăiești, speranță, și nu mai are sens să te aștept.
poezie de Eduard Lupascu (6 aprilie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eterna poveste
S-au cunoscut, s-au cununat,
S-au înșelat, au divorțat,
S-au recăsătorit apoi
Și-i bine-acum!... ca-n versul doi!
epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai sfetnicii și curtenii lui Limir-împărat erau cam puși pe gânduri, căci, de! multe s-au întors cu susul în jos și mulți dintre cei de pe treptele de sus s-au coborât ceva mai în rând cu talpa scării. Iar Ielele, nebunele, au rămas cum fuseseră, dar de atunci încoace, când se întâlnesc pe la răscruci, se mai prind și numai singure în horă.
finalul de la Limir-Împărat de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
S-au spulberat
S-au spulberat atâtea ceasuri rele,
Ce parcă nu au încetare,
S-au spulberat visele mele,
Sau poate și asta mi se pare?
S-au spulberat razele clare,
Care mi-au năpădit cândva privirea,
S-au spulberat zilele care,
Am rătăcit simțind mâhnirea?
S-au spulberat zările-nalțe,
Spre care eu zburam mereu,
S-au spulberat și multe alte,
Pe care nu le mai știu eu?
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte

Comentează! | Votează! | Copiază!