Petale

Rupând câteva petale
Dintr-un trandafir curat
Rozele s-au pus pe jale
Spinii toţi au sângerat.

Toate florile de treabă,
Auzind sinistra veste,
S-au îmbrobodit degrabă
Şi-au dezlănţuit proteste.

După ce m-au judecat,
Chiar la porţile cetăţii,
O decizie-a luat
Doar simbolul purităţi:

''Îţi dau canon pe vecie;
(Stilul cel mai floreştin)
Iubirea veşnică să-ţi fie
Între petale plus... un spin!''

poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un cuvant

Un singur cuvant Si totul s-a dus,
Furate de vant, Petale s-au smuls.
Si florile dragi, Acum au pierit
Sunt triste si reci, Au chip impietrit.
S-au smuls astrii toti, Iar boala s-a-nchis,
Priveste de poti, Frumosul tau vis,
Cazut de pe culmi, In valea de spini
Si-n cearca s-aduni in suflet lumini!
Azi cerul senin Si gandul duios,
Trecutul sublim, Cu chip luminos,
Se cauta dar nu-s, Gasesc doar un gand
Ca toate s-au dus, Cu-n singur cuvant...
Te caut in van Si-alung tristul gand,
Dar nu le mai am.. Le-a luat un cuvant...

poezie de Nicoleta Rusu (13 aprilie 2009)
Adăugat de Nicoleta Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aleile cetăţii

Pe aleile cetăţii
Trandafiri mulţi am plantat,
Însă pe parcursul vieţii
S-au înmulţit şi scaieţii
Cum era de aşteptat.
Dar plivindui fir cu fir,
Bucuros am observat
Că şi ei s-au îmbibat
Cu miros de trandafir.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!

PETALE DE MACI

Aş fi venit cu flori să te întâmpin
Dacă-mi vorbeai despre Ursa Mare
Sau stăvilare, zdrobite-n drum....
Aş fi călcat pe spini să te ascult
Vorbind de mări si de oceane
Cu intuneric in adânc si coame-n soare
Răvăşitoare cărări de dor!

Dar n-ai venit... florile s-au uscat,
Ghimpii s-au infipt adânc in inima mea
Revărsând roşu in petale de maci
Purtate de vânt pe cărări neştiute
Sub un cer aducător de ploaie si tristeţe.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste petale, zăpadă

Mai cade cate-un fulg asa-ntr-o doara,
Sa nu pot eu sa uit ca viata-si face de cap.

Iar a venit iarna, si cu ea a venit... ziua ta.
Intr-un secol trecut, sau poate
Mai de curand, nu stiu exact, a rasarit un trandafir.
Undeva, probabil intr-o gradina, destul de banal.

Putini s-au bucurat de aceasta intamplare
Dar aia care s-au bucurat erau fericiti.

Acum peste petale cade iar zapada
Nu puteai sa te nasti vara, sa iesim amandoi
La o terasa, sa bem bere de ziua ta,
Sa mancam inghetata?

Asa, de ziua ta te astept zgribuluit in zapada,
Cu un ceai fierbinte intr-o mana
Si un trandafir in cealalta,
Si daca nu vii in cinci minute...
Am baut ceaiul, ca mi-e frig, si dau trandafirul alteia
Ca s-a cam ofilit de atata zapada

poezie de Dragoş Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e teamă

Sunt atât de temătoare, atât de firavă şi... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare să te accept, să te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viaţă! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheţ şi nu voi putea să iubesc!
Aş vrea să te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, şi totuşi...!
Ţi-aş da drumul să zbori, ţi-aş lega aripile să ramâi lângă mine, te-aş lăsa să mori!
Ţi-aş fura penele şi toate zilele, aş face orice să ramâi, să fii doar pentru mine, nu ştiu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită şi mi-e teamă că am să te zdrobesc şi pe tine!
Dar ce pot să fac? Te-alung să mă urmezi, să rataceşti în iubirea ce mi-o porţi, ce ţi-o... port!
Îţi voi închide toate porţile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îţi voi lăsa totuşi ceva! Tăcerea mea şi cuvintele tale, petalele din acel trandafir şi toţi spinii, şi peste toate te voi blestema să le uzi cu lacrimi, să te zgârie timpul cu toţi... spinii!
Să sângerezi sânge în lacrimi, să mă simţi şi atunci când nu mai simţi... nimic!
Să-ţi fiu ce nimeni nu-ţi poate fi, să-ţi fiu moarte şi zbatere între clipe, şi dincolo!
Înţelegi? Dincolo de viaţă, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi şi să nu am putere să vin, să-ţi fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine că mor!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de trandafir

Zilele sunt petale de trandafiri
Unele sunt roze şi catifelate
Altele mai ţepoase şi au spini
Orice zi trebuie să o preţuim

Ca dar lăsat de cerul înstelat
Iubirea o descriu, o preţuiesc
Privesc la luna plină pe însetat
Înaltul din galaxii eu îl iubesc

Un trandafir cerului îl dăruiesc
Parfumul rozei călător în abis
Zilele şi nopţile zboară, plutesc
Timpul înfipt profund într-un vis

Călător între timpul de azi şi de ieri
Viaţa este această frumoasă zeiţă
Cu iubire toate durerile inimii pier
Viaţa s-o purtăm demni, cu coroniţă.

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde iau statuile petale de trandafir?

Statuile se ştie,
Că sunt încremenite,
În învelişuri dure,
De marmuri şi granite,

Dar sunt puţini aceia,
Ce au la cunoştinţă,
Că-n fiece statuie,
Ascunsă-i o fiinţă,

Şi că odată, numai,
La vreme neştiută,
Statuia prinde viaţă,
Şi, graţios, salută,

Apoi, pentru-o clipită,
Din palmele potir,
Prefiră-n jur petale,
De roşu trandafir,

Salută înc-odată,
Zâmbind a mulţumire,
Şi, cu mişcări domoale,
Reintră-n împietrire...

Ţigănci indiferente,
De la salubritate,
Adună, la o vreme,
Petalele uscate,

Le-aruncă fără grijă,
Şi nimeni nu va şti,
De unde- a luat statuia,
Petale rubinii...?

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaştere şi... recunoaştere

Amanta mea la preţ redus,
Mai ţii tu minte ce ţi-am spus?!
Mulţi nu au făcut diferenţa
Între amici şi amanţi...
Poezie - fidelă amantă, mă iartă!
Mă iartă că te-am trişat
Cu atâţia barbaţi...
Buchete de adjective
Născute din flori
M-au sărutat uneori.
Pe coapse m-au atins păpădii
Şi sălcii şi-au plecat
Trupul cast
Peste-al clipei obraz.
Un răgaz
Doar atât
Şi pe pleoape petale de crin
Şi-au lăsat siroposul festin.
Iedera-n ramuri de plete
S-a prins în tăcerile mele
Ca într-un vis.
Iartă-mă, Doamnă, că te-am înşelat!
De acum,
Am să-ţi dăruiesc (dăltuiesc)
Lumina pe trepte.
Alei de cuvinte...
Ia aminte!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul începe cu tine...

Primăvara a venit
Braţele tale m-au încălzit
Florile frumos înfloresc
Şi eu mult te iubesc.

Acasă pentru mine,
E doar lângă tine.
Inimile s-au unit,
De la început, iubit!

După primul sărut,
Pe vecie te-am vrut.
Repede m-ai fermecat
Şi inima mi-ai furat...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog între inimi

Văd că de ceva vreme
te-ai rătăcit prin inima mea...
Acum eu trebuie să mă caut
pe mine prin inima ta...
Cred că inimile s-au îndrăgostit între ele...
Vreau să nu moară niciodată,
trebuie să nu se despărtă niciodată...
Să explorăm veşnicia împreună!
La capătul braţelor celor doi îndrăgostiţi,
iubirea se naşte ca un curcubeu
dintr-o pictură orientală de unde
nu lipseşte un pat de petale şi chiar
lumânări aprinse ce ard multicolor,
aşa cum mii de diamante
îţi împodobesc inima, iar iubirea
ţi se împrăştie în sânge...

poezie de Eugenia Calancea (3 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai sta în dreapta mea...

te iubesc şi vreau să-mi stai în palme,
să te feresc de frig şi nor,
să îţi şoptesc în sunete pe game,
un cântec minunat, al florilor

de-ai sta în dreapta mea, în zi, în noapte,
de-ai sta mereu de mâna mea,
aş răscoli prin flori uscate,
le-aş pune apă şi le-aş învia

aş lua din flori apoi frumoasele petale,
doar cele cad pe jos ca un covor,
şi ţi le-aş aşeza pe patul moale,
să te îmbeţi în dor de al meu dor

n-aş rupe florile să-ţi pun în vază,
mă doare dacă viaţa le-o omor,
ţi-aş dărui doar flori în glastră,
să te iubească ziua şi în noaptea lor

de te-ai cuprinde tresărind în mine,
de-ai inspira iubirea ce îţi port,
ţi-aş face toate zilele senine,
să ne zâmbească florile de busuioc

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de iubire, petale de noi

Nu ai bătut la uşa mea, ploua...
ti-am deschis si te-am lăsat să intri
pentru a-ţi usca tristeţea în inima mea.
Peste bezna sufletului tău deprimat
surâsuri şi căldură cu drag am suflat.
Vremea a trecut, zapada s-a topit,
din ceruri albastre şi fără de nori,
cad acum parfumate petale de noi.
Pe neaşteptate iubirea a sosit
cu paşi delicaţi in casă a intrat
caci permis noi i-am dat,
nu că trebuia ci pentru că... se putea.
Iubirea zăpada-a topit,
din cer cad petale de iubire,
visul nesperat acum e împlinit,
respirăm parfum de fericire.
Universul e plin cu petale de noi,
petale de iubire de-acum până mai apoi.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice poezie e un zbor în care se revarsă toată fiinţă: petale de îngeri- rugăciune, petale de lumină- miez de iubire, petale de lacrimi- strop din viitoare trăire, petale de ardere lăuntrice- sentimente "nedescifrate" încă!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul primului dans

Mi-au amuţit privirile flămânde
şi s-au pierdut pe loc în ochii tăi,
pe buzele, petale sângerânde,
ce au aprins în mine vâlvătăi.

În părul tău se ascunsese-o rază
şi-ţi mângâia zulufii jucăuşi,
copii uitaţi de mama ce-i veghează
în lumi pe unde-aleargă, nesupuşi.

Şi mi-am umplut privirile cu tine
de mi s-au revărsat pe trupul tău,
şi-au tot căzut, căci nu puteam susţine
un gând atât de bun şi-atât de rău.

Cu mâinile-ţi frumoase, delicate,
am depăşit momentul de suspans
când le-am luat şi, cu seninătate,
le-am sărutat ca pentru primul dans.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa de pe deal

Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus,
Casa e-închisă şi tăcută:
Nu mai e nimic de spus.

Prin peretele ruinat, distrus,
Un vânt rece şi neprietenos strănută:
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus.

Nu-i nimeni pe-aici, dispus sau indispus,
Să-ţi spună ceva cumplit sau de Doamne-ajută;
Nu mai e nimic de spus.

De ce-am mai rămâne noi, un biet surplus,
În ţinutul amar al florii de cucută?
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus.

Suspinele noastre nu se-aud şi parcă nu-s,
Iar pentru ei sunt o necunoscută:
Nu mai e nimic de spus.

E jale, ruină, toate-s la apus
În casa de pe deal, cândva plăcută –
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus:
Nu mai e nimic de spus.

poezie de Edwin Arlington Robinson,1869–1935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuraţi-vă, ,,Petale"!

Bucuraţi-vă,,, Petale",
Căci din voi eu m-am desprins,
Chiar dacă sunt prinsă-n zale,
Eul liric stă aprins!

Şi în inima câmpiei,
Glasul vă e auzit!
Cântă Vocea Olteniei,
În cenaclul mult iubit!...

Literatura acasă
Împodobită-n mireasă,
Porţile şi le-a deschis,
Cu braţele v-a cuprins!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuraţi-vă, ,,Petale"!

Bucuraţi-vă,,, Petale",
Căci din voi eu m-am desprins,
Chiar dacă sunt prinsă-n zale,
Eul liric stă aprins!

Şi în inima câmpiei,
Glasul vă e auzit!
Cântă Vocea Olteniei,
În cenaclul mult iubit!...

Literatura acasă
Împodobită-n mireasă,
Porţile şi le-a deschis,
Cu braţele v-a cuprins!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul Trandafirilor

În memoria victimelor de la Auschwitz, Dachau şi Treblinka (1933-1945)

Când pământul a sângerat întâia oară
Atunci a început războiul trandafirilor.
Îmbătaţi de ideologia luptei de specie,
trandafirii floribunda, cei cu flori grupate,
precum crucile de fier: Das Eiserne Kreuz,
S-au lăsat manipulaţi de propaganda
trandafirului teahibrid Generalfeldmarschall,
cel cu flori mari,
plin de decoraţii,
recunoscut drept filozoful existenţialist al trandafirilor.
Fără să gândească,
trandafirii teahibrizi au declarat război fulger
Trandafirilor plângători,
considerându-i o subspecie a regnului;
Iar în tovărăşie cu trandafirii japonezi
i-au prins pe toţi cei marginalizaţi,
i-au deposedat de petale
şi i-au concentrat într-un lagăr de exterminare
Situat pe insula şerpilor veninoşi.
Indignaţi de cele petrecute,
de aceste crime împotriva umanităţii,
trandafirii roşii socialişti
S-au grăbit să intervină
Ca să-şi elibereze semenii schingiuiţi.
Numai că în loc să le întindă o mână,
Trandafirilor căţărători,
Care printr-o minune au reuşit să supravieţuiască –
socialiştii le-au întins toţi spinii,
adânc până în carne,
Să nu cumva să rămână în picioare Trandafirii urcători, Trandafirii supravieţuitori.
Apoi, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat,
duplicitari din fire,
trandafirii roşii s-au declarat presei mondiale
drept eliberatorii tuturor speciilor inferioare de trandafiri.
Când ultimii Trandafiri căţărători,
Specia aleasă de Creator,
Şi-au înapoiat spre stele duhul,
Atunci, şi numai atunci,
A început să sângereze pământul pentru întâia oară!

10 octombrie 2020

poezie de Cătălin Varga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea noastră fi-va pomenită

Mi-am pus tinereţea pe aripi de fluturi,
Fluturii i˗am pus între petale de flori,
Florile au fost stropite din ciuturi
Cu apă sfinţită din ghiers de viori.

Viorile ajuns˗au la tine în braţe,
Braţele s-au făcut ram de poveste şi dor,
Povestea şi dorul au început să ne-nalţe
În propria casă cu soare˗n pridvor.

Timpul a muşcat hoţeşte din noi,
A marcat fluturii în culori argintii,
Cineva i-a prins cu zâmbet vioi,
Acel cineva sunt proprii copii.

Acum tinereţea e în alte petale,
Noi o privim bând apă sfinţită,
Vioara se avântă într˗o nouă cale
Unde povestea noatră fi-va pomenită!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispitele iubirii

Au încercat să mă-ncolţească,
Ah, turme reci s-au înhăitat...
Iar lumea mea era firească
Şi liniştea nu mi l-au luat!

Au început să mă vorbească,
Bârfindu-mă în orice fel,
Prin alţii paşii mei să-mi pască!..
Eu soartei i-am rămas fidel!

Şi-au încercat să mă lovească,
Din spate, mult m-au atacat,
Iubeam făclia cea lumească,
Surâsul nu mi l-au luat!

Şi nu-ncetau să se oprească,
Chiar soarele era uimit,
Mergeam, ferindu-mi şi năpasta,
De atâtea ori rămas-am fript!

Şi m-au lipsit, chiar, şi de pâine,
Speranţe vii mi-au scuturat!
Rămas-am în a mea iubire
Cu care Crezul am urmat!

Şi au muşcat în carne vie,
În jar copiii mi-au împins,
Dar m-a salvat a mea iubire,
Ce Domnu-n inimă mi-a pus!

Mă ruinau în sfredelire,
Se învrăjbeau ei între ei,
Pe mine, m-a salvat din toate
Copiii mei! Şi Dumnezeu!

E rândul meu, am datorie sfântă,
O ţin în piept şi-aş vrea s-o-mpărtăşesc,
O ştie Domnul, vede Maica Sfântă:
Copiii mei, din lacrimă fierbinte,
Lăsaţi-mă să spun acum:
Eu vă iubesc!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!