Candoare

Arborii se destramă subţire
în coaja lor: de tingire.

Despre cine nu plînge, spicele-n gînd
murmură blînd, murmură blînd.

Ziua ca o viţică s-a oprit la fereastră
şi se uită-n singurătatea noastră.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste

Miroasă iarba pătulită a sinziană ş-a sulcină,
Miroasă dulce, cum miroasă un aşternut păstrat de zestre;
Şi-n mine, cînd e întunerec şi cînd se face iar lumină,
Ca-ntr-o odaie-n care-apune ori bate soarele-n ferestre.

În depărtări s-afundă zarea cu năluciri de munţi în cladă,
Şi vîntu-i bălsămat şi dînsul ca o năframă cînd o scuturi;
Purcede-un cînt din creangă-n creangă ş-un susur blînd din mladă-n mladă,
Pe unde trece el pe gînduri urmat de-alaiul lui de fluturi.

Tu dormi sub paza unei feregi, ferega, mişcat-alene,
Pe somnul tău ş-alintă-n aer gingaşa ei apărătoare.
La vîrsta ta tihnit e somnul, şi ochii-adorm curînd sub gene
Cînd are cine să le-nchidă pleoapele c-o sărutare.

Tu dormi, şi eu visez pe gînduri, că trec şi zilele de vară
Şi că la anul, poate, fruntea ce-acum aşa de blînd ţi-o razimi
De braţul meu, n-o s-o mai razimi, şi gîndul ăsta mă omoară,
Că drag mi-i sînul tău cel dulce şi alb ca miezul unei azimi…

Cu iarba ne-a crescut amorul, şi cade-acum cu ea sub coasă!
Ah! gînd mîhnit, ce vrei tu? Spune — Nu vezi c-afară e lumină
Şi că-şi deschide draga ochii ca două flori de somnoroasă,
Ş-aruncă-n mine cu mănunchiuri de sinziană şi sulcină?

poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Ninge
cu argint de icoană
pe Muntele Copilăriei;

bulgări fierbinţi -
îngeri făcând tumbe,
murmură, murmură,
la marginea
hăului...

Lacrima
dorului
îşi picură sarea
în ecoul din peştera
timpului.

poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subţierea sensului într-o minte spartă

subţierea sensului într-o minte spartă, un bloc de marmură murmură hamartia

aroganţa când îl umple pe muritor
cu poveşti despre fum.
realitate ca refugiu
pentru fantasme.
clapele orgii
spasmul celui învins
lut în ghearele celui ce învinge
cu sângele ploaie deasupra capului

curgere tragică a vârfului către rădăcină
când eroica naştere descreşte în împuţinare
în loc de a ţâşni.
subţierea sensului într-o minte spartă
un bloc de marmură murmură
hamartia

condensarea norului de filosofie
în picături de gramatică a firii

punem virgulă unui peisaj
alături de textul eliberat

nu noi simţim durerea
ci aceea se luptă cu noi spre a fi recunoscută:
dreptul durerii de a fi iubită,
de parcă trupului nu-i pasă de suflet
atunci când îl hăituieşte cu expunerea la cunoaştere
Pelerinul din Aqualong face o plecăciune şi murmură hamartia hamartia hamartia

poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (27 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborii şi-au dat foc...

Arborii şi-au dat foc.
Stelele-şi dau bineţe,
risipite prin cer şi fâneţe.
Zdrenţe de nimb.
Norii nu mai au loc.
Buzele nu mai au timp
sere
unui soi de bloc
din care picură umbră: pământul...
Feţe şi cefe.
Demonii umblă
între două-abise ca vântul.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel la Catedrală

Sună clopotul la Catedrală,
Stau în genunchi şi murmură încet
Enoriaşii cu chipuri de ascet;
Ruga le răsună în cupolă.

Cu acorduri fine de violă,
Îngână ei un cântecel discret;
Sună clopotul la Catedrală,
Stau în genunchi şi murmură încet.

Chiar dacă gestul pare desuet,
Importanţa lui este vitală,
Pentru noi toţi şi pentru tineret,
Ce păstrăm Credinţa ancestrală.

Sună clopotul la Catedrală...

rondel de Ioan Friciu din Inedita (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

se sparg talazuri în zid de peluză
vântul destramă perdele de ploaie
un zâmbet timid tremură pe buză
aerul furtunos pătrunde în odaie.

îmi murmură în suflet lumina difuză
pe ferestre ploaia se scurge şiroaie
se sparg talazuri în zid de peluză
vântul destramă perdele de ploaie.

sufletul mi-e răvăşit de vremea ursuză
furtuna spulberă căpiţe de paie
grindina loveşte câmpia lehuză
fulgerul aprinde doruri cu văpaie.

se sparg talazuri în zid de peluză
noroiul murdăreşte perdele de ploaie.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu

Frunzele care cad spun poeme
despre dragoste şi disperare,
despre pustiu şi moarte
şi curgerea lor, când roşie şi caldă, când
galben-întristătoare,
ploaie de lacrimi friabile şi putrezinde,
tânguire…
Frunzele care cad murmură poeme
despre răspântii şi destinaţii îndepărtate!

poezie de Ioan Jorz
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

ea ce-şi spală părul

într-o baie de porţelan

cu o sfântă tăcere

îşi îngroapă sânii uscaţi

în trupul sărac,

murmură în gândul ce arde

mai adânc decât singurătatea sufletului

otrăvit cu dor,

mama nu-şi striveşte cuvintele
precum un muc de ţigară

nopţile reci o frământă ca pe o prescură.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castel

Vrăjitorii-şi trecură pe-aici pelerinele
Şi blesteme se-ncuiară în ziduri,
Bătrîne fantome îl spintecă iarăşi,
Cu ochi de salamandră,
Şi nu-şi lasă semnul pe dalele roşii –
Tălpi cu răbojuri de taină.

Şi iată, o iată cum crestele-i pier
În vitralii de criţă,
Taina castelul sporindu-şi,
Şi ning pretutindeni pădurile blînd
Şi sînt eu ninsoare şi linişte sînt.

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmură cerul
Cântec din altă eră
Pe voci multiple

haiku de David Boia (13 martie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

cimitirul vechi -
doar vântul murmură nume
din cruce-n cruce

haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia noastră de verde

Nimeni nu scrie
despre nevoia noastră de verde
ce ne face curat prin sertare,
despre cum se pun flori pe răni
despre sufletul ce devine foare repede fruct
nimeni nu scrie
despre cum se opreşte fiinţa din plâns
când înveţi să frămânţi vindecare...
cu gândul acesta din viaţă mă-nfrupt
despre primăvară mai pot scrie
dar până-ntr-o zi, într-o singură zi/ când
nevoia noastră de verde/devine
mormânt
pentru un fir de iarbă subţire...

27.02.2021

poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (27 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valul credinţei

frumoasa credinţă ce ajunge la stele
pe străzi azure de sfinţi bătătorite
modelează toate gândurile mele
în zile de dor, în ore primenite.

această credinţă care cântă în suflet
o port cu mândrie pe urme de magi
să întâlnesc splendorile prin umblet
să fiu o bucurie pentru cei dragi.

nobilă credinţă învăluită-n raze
ca o primăvară îmbrăcată cu flori
murmură în spirit valuri de turcoaze
în simfonia vieţii creată de viori.

sursă de iubire înşiruită-n fraze
care sfarmă decepţii şi destramă nori.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret psihic

nu sunt perfectă nici nu eclipsez
cu Soarele meu Luna nopţii blândă
îmi beau cafeaua şi mă confesez
imaginii clare zâmbind în oglindă.

nu sunt perfectă nici nu are rost
să mă compar cu sfinţii din biserici
dar lumini destramă timpul anost
şi sfidează iadul cu demoni numerici.

nu sunt perfectă nici nu vreau să fiu
vreau să păstrez păcatul din iubire
mă plac aşa cum sunt suflet candriu
ştiu că n-am să-mi ies nicicând din fire.

nu rănesc cuvântul urlând în pustiu
liniştea mea murmură pe zefire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidind cuvinte

În fiecare zi e-o sărbătoare -
Zidesc cuvinte-n templul veşniciei.
Şi nici singurătatea nu mai doare,
Respir şi scriu un imn al bucuriei

Cu litera iubirii mele caste.
Şi-mi curăţ dimineţile, devreme,
Şi-amiezile, şi serile fantaste,
Iar nopţii-i cer, în vis, să mi te cheme.

De-mi murmură un cântec de iubire
Suav şi pur, sămânţa ce-ncolţeşte
În suflet - crâng robit de-nmugurire,
Doar dorul, aprig dor mai pârjoleşte.

În trandafiri cu seva parfumată
Ard clipe-n lampadare de stamine;
Iubirea lor nu piere niciodată,
Căci patria fântânilor e-n mine!

poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmură glasul mării

Murmură glasul mării stins şi molcom
Încunjurând a Italiei insulă mândră ­
O, luminaţi, a cerului stelele albe,
Câmpilor noştri.

Vă vărsaţi icoanele voastre în Tibur,
Nori, zugrăviţi pe câmpie umbre fuginde,
Tu, măreţie a nopţii, a mării, a lumei
Împle Italia.

Mare, poartă pe undele tale corăbii,
Unele goale ni-aducă aur din Ofir,
Altele înfoiate de roze d-Egipet,
Vinuri şi smirnă.

Ah, trimiteţi popoare vulturii voştri
Cei de lemn să zboare pe marea măreaţă;
Căci a Romei eterne picioare marmorei
Daruri aşteaptă.

Numai singur asupra lumei în pace,
Nepesător tămâii şi laudei voastre,
Învăluit în maiestatea tăcerii
Stă-mperatorul.

Vezi-l atins de umbra gândirilor regii!
Vorba-i va să fie o rază-n lume;
Orele lui sunt izvoare la anii istoriei,
Salve-imperator!

poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb, alb imaculat

Trece luminat
acel fermecat,
cu ochi clocotit,
cu ochi adâncit
de noapte săpat.
Şi trece el, trece
prin frunzele nopţii lăute.
De lance
mâinile străbătute,
în gloria nopţii,
în ape lustrale,
ca vâsle de aur
le poartă.
Lucruri sălbatice,
urgii amicale
îl înconjoară.
Şi acel fermecat
stă îngenunchiat.
Şi spune ceva,
murmură ceva,
foarte grav ceva,
despre el, despre lucruri,
o cumplită spovedanie:
Lucrurilor, senzitivelor,
moartelor, mireselor,
el nu v-a iubit,
el, zăpăcindu-vă,
s-a zăpăcit.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul candorii

Ştiu să întreb
Despre miei, despre flori.
Odată-ntr-o pădure
Am sărutat un izvor.

Ştiu ce uimită-i
Culoarea albastră.
Am o grădină
Şi o fereastră.

Mai am şi o carte
Foarte subţire
În care nu-ncape
Decât o iubire.

Pot să-mi iau locul
Lângă tine, pe stea?
- Da, spuse prinţul,
Eşti prietena mea.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar 5

Cad pe prispă stele sticloase şi tobele murmură a ploaie.
E ziua de fum, ne vom lua caii în spinare.
Şi vom coborî în adâncul lacului să căutăm corăbii de jăratic.
Cerul abia se sprijină pe catarge de apă.
Un trăsnet. Oile şi-au aruncat lâna pe rug şi au fugit
de frica dulăului ceresc.
Căţelul pământului a înconjurat crucea, în trei picioare.
Ba s-a şi înhămat la sania de oase a zădărniciei,
fără să vadă că zăpada este la mine în buzunar.
Se înnoptase şi soarele uitase să apună.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroşani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Şi-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuşi Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Şi eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veşniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-şi găsească alinare-n lutul
Acestui colţ de Rai şi Românie
Mai singur decât însăşi Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!