Împreună
Înainte de mine ai fost tu!
Plângeai ploaia peste florile mele...
Într-o zi, am privit spre cer și mi-am văzut chipul.
Se odihnea în picurii tăi...
Atunci ai căzut în sufletul meu
și mi-ai sărutat gândurile...
De atunci, te port în dreapta inimii mele
tresărindu-mi zbaterile
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cu sufletul spre cer
Cu sufletul spre cer, am cerut iubire,
apoi ți-am zărit ochii înlacrimați
ascunși printre zâmbete dureroase...
Cu sufletul spre cer, am cerut frumusețe,
apoi ți-am sărutat fiecare tresărire
de pe chipul îmbujorat...
Cu sufletul spre cer, te-am cerut pe tine,
apoi ți-am îmbrățisat ființa
pitită la umbra inimii mele...
Cu sufletul spre cer, ți-am cerut nemurirea,
apoi ți-au îngenunchiat toate stelele
venerându-ți urmele pașilor...
Cu sufletul spre cer, am cerut încă un răsărit,
apoi ți-am mângâiat genunchii zdreliți
de atâta neliniște...
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promisiune
Ești o adiere de vânt tomnatic
ce rătăcește prin gândurile mele.
Te oprești pe-o speranță și-mi dăruiești raze de lună.
Iți răsuflu curcubeul să te văd strălucind.
Chipul tău se conturează în sufletul meu
că o minune din alta emisfera..
Aseaza-te în ochii mei!
Mi-e teamă să nu te strivească visele adormite pe-o lacrimă
Promit să nu mai plâng niciodată
să nu-ți inund sufletul.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul tău...
De dragul tău...
S-au oprit vulcanii din scâncetele lor surde,
când, simțindu-ți tălpile arse de lacrimile mele,
ți-au adormit focurile din adâncuri.
De dragul tău...
Și-a oprit dogoarea peste ceruri, soarele,
când, atingându-ți buzele crăpate de suspinele mele,
ți-a plâns norii peste ele
De dragul tău...
Și-au închis ochii strălucind noptea, stelele,
când, luminandu-ți chipul brăzdat de săruturile mele,
ți-au mângâiat obrajii îmbujorați.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vibrație
Îți port numele în respirația mea,
ca o taină răsărită în inimă,
o lumină-n piept, tresărind pentru tine.
Tu ești acea vibrație surdă,
nepătrunsă de priviri ori cuvinte,
o mângâiere ce-mi șoptește dinlăuntru
toate visele tale.
Și-n fiecare respirație te chem,
să-ți sărut gândurile,
amintindu-ți că ai fost mereu
parte a existenței mele.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
miroase a lamâie
vântul mă mângâie cu brațele celui ce-ntârzie...
iarba a înghețat într-o chemare
și pasărea în zbor
timpul deșiră ghemul de clipe
lăsându-mă în urma zilei
luna se joacă cu puii de lup și
ninge peste buzele mele
îndemnându-mă să gust
-
mi-ai luat visul în palme
l-ai legănat la piept cu tot cu iarnă;
când te-am privit
culorile mele s-au înghesuit toate
in surâsul tău
așezat în fotoliul din dreptul inimii mele...
întotdeauna în dreptul inimii
e un surâs
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contraste
M-am aplecat peste balustrada timpului,
căutam rămășițele din viața mea,
îmi scăpaseră din mână,
atunci când am vrut să-l salut pe Mâine
și se împrăștiaseră printre gândurile mele netunse,
cât de greu o să-mi fie să le găsesc
în hățișul din creierul meu,
în livada unde am lăsat literele libere,
să pască, înainte de a le transforma
în fluturi de iubire.
Poate încolțesc și or să crească mari,
astfel încât zilnic să pot călca
în picioare trecutul,
să pășesc doar pe cateva vise,
din alea mai neprietenoase,
bătute cu piroaie de vânt,
așa, într-o cărare ce duce spre tine.
M-am aplecat să ascund temerile
ce au încolțit în mine,
nu voiam să le vezi,
să mă simți că am trecut,
ar fi fost ca atunci când nu
mi-aș mai aparține
și încă nu vreau să mă pierd,
nu vreau să mă pierd de tot,
nu vreau...
Rămân aplecat peste balustrada timpului,
poate reușesc să culeg
câteva rămășițe din viața ta,
aș mai acoperi din golurile din mine,
aș putea pășii pe trecutul altcuiva,
lăsând piroaiele mele de vânt
să înțelenească,
să acopere cu verde cărarea
pe care voi călca în călătoria
spre sufletul tău.
poezie de Mihail Coandă (7 octombrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcit prin mine
Ți-ai rătăcit inima în sufletul meu,
ca un călător pierdut prin labirinturi nepătrunse.
Te simți absent, dar ești acasă,
în adăpostul ființei mele.
Iți sunt călăuză prin gândurile tale,
pe care le simt cu fiecare suflare.
Iți mângâi umbletul prin potecile mele
sărutându-ți umbrele răsfirate prin părul meu.
Ți-ai rătăcit inima în sufletul meu,
ca un drumeț flămând cu traista ușoară.
Iți întind palmele pline de iubire
și-ți hrănesc buzele arse de atâtea lacrimi.
Aseaza-te pe inima mea
și adoarme-ți temerile în ochii mei.
Iți veghez liniștea în toate anotimpurile tale
poezie de Emilia Mariam (12 noiembrie 2004)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zboară-mi visele
Mi te poți dezvăui tăcut,
adâncindu-te în brațele mele.
Lasă-ți suspinul tânguitor
în palmele-mi pline de tine.
Doar eu îți pot străbate negurile
cu iubirea ce ți-o port în zâmbet.
Mi te poți dezvălui läcrimând
în fiecare deznădejde.
Lasă-ți sufletul însetat de liniște
să-și stâmpere tăcerea
în atingerea-mi surdä.
Doar eu pot să-ți dăruiesc
aripile mele.
Zboară-mi visele în primăvara ta
și lasă-le să-ți înflorească pe chip.
Mi te poți dezvăui tăcut,
adâncindu-te în brațele mele...
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de tine
Pentru mine tu ai fost
Mângâiere, frumusețe,
Pentru mine tu ai fost
O eternă bucurie.
Tu ai fost un dar divin
Ce-a fost dat inimii mele,
Când am căzut și eram slab
Tu mi-ai dat putere.
Chiar și acum îți simt lipsa
După ani și ani de zile,
Dar speranță încă am
Într-a noastră re-întâlnire.
poezie de Edmond Ioan Siladie (6 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai iubi?
Mi-ai iubi inima dacă i-ai putea simți vibrațiile
strigând numele tău?
Mi-ai înțelege trăirile dacă mi-ai vedea sufletul
lăcrimând la umbra ta?
Mi-ai întinde mâna dacă ți-aș cădea la picioare
plină de vânătăile vieții?
Mi-ai săruta tâmplele dacă mi-ai auzi gândurile
sfâșiate de durerile tale?
M-ai îmbrațișa dacă mi-ai simți căldura
respirându-ți fiecare anotimp?
Dacă mi-aș săgetà pieptul
cu sulița trimisa viselor tale,
... M-ai iubi?
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și în mine bate o inimă
Am stat prea mult în tăcerea singurătății,
fără să ne amintim ce înseamnă să ne respirăm visele.
M-am ascuns printre gândurile altora,
lăsând clipele să se scufunde în judecățile lor.
Încătușata în mine, fără a îndrăzni să fiu,
cu teama că fiecare respirație
ar putea răni pe ceilalți,
am trăit pentru a aduce fericire altora.
Mi-am aruncat sufletul
în umbrele care ne țîn legați,
hranindu-mă cu praful căzut
de pe zâmbetul lor.
Am stat prea mult în negura celorlalți
fără să îmi acord nicio rază de lumină.
M-am ascuns la picioarele altora
lustruindu-le urmele pașilor
călcând peste sufletul meu.
Cu bucurie am acceptat
fiecare pumnal primit în spate
pentru a-i proteja pe ei...
Am uitat că și în mine bate o inimă
cu bucuria de a-și trăi clipele mute...
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adormiți pe-un infinit
Cu brațele zdrobite,
sub greutatea gândurilor tale,
îți imbrățișez cerul,
mângâindu-ți stelele căzătoare.
Ascuns în suflet,
mi-ai răsărit pe roua ochilor,
luminându-i.
Iți aud inima dansându-ți visele
în ritmul respirației mele.
Într-o colosală fericire
ne afundăm singurătățile.
Mânâ în mână,
adormiți pe-un infinit.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste lacrimile mele tu desenezi rime
Ale timpului viori îmi unesc freamătul inimii
În aripi port plumb și totuși zbor
Sufletul meu e un ultim zbor
Spre o lume intactă... frumoasă....
Voi adormi cu fiecare cuvânt....
În toamna asta mă simt o pasăre fără cuib
Îmbrățișarea ta rămâne o amintire
O vară întreagă am așteptat iubirea...
În iarna asta pot muri...
Îmbrățisarea ta ar fi prea târzie...
Corpul meu căzut se va ridica?
Mai e un drum pe care spun că-l fac de-o vară...
Munții spun povești pe care nu am vrut să le aud
Sunt singură.... ca tine... sunt poezia ta...
Singurătățile noastre se vor întâlni,
Odată cu florile ce strigă din fereastră
Peste lacrimile mele tu desenezi rime
Pe care eu nu mai doresc să le scriu...
Uitarea scrie iubirea...
Lumina a luat locul întunericului din noi....
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi iubi
Te voi iubi de dincolo de moarte,
ocrotindu-ți fiecare respirație.
Te voi alinta în räcoarea dimineții,
sărutându-ți tălpile pline de rouă.
Te voi iubi de dincolo de stele,
desenându-ți chipul în inima mea.
Te voi adormi în brațele mele
când obosit, îți vei așeza gândurile în suflet.
Te voi mângâia pe creștet
când deznădejdea îți va cuprinde cugetul.
Te voi iubi, de dincolo de viață
dăruindu-ți fiecare bătaie de inimă
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezie în blugi
tristețe nebună de mine să fugi
eu am fericirea zidită în rime
i-am dat lumii fantezie în blugi
adunând avere din emoțîi sublime.
moarte haină să mă lași în pace
gândurile mele ajung la luceferi
și romantismul meu este vivace
pe lacrimile mele să răsară nuferi.
în buzunare am vise argintii năuce
nu mi-am împrăștiat păcatele la popi
port versul în sânge ca pe o cruce
știu îi îndepărtează pe mizantropi.
sar peste noroiul adunat în gropi
trăirile mele sunt muguri de plopi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec rotund
ploaia cade peste mine, peste pietre, pe asfalt.
orizontul e o dungă. tocul meu mult mai înalt
decât limba unui clopot, decât ritmul cardiac.
noaptea rece mă trezește ca un zbor de liliac.
ploaia cade peste mine, peste iarbă, pe pământ.
orizontul e o sfoară, zarea lumii un veșmânt.
gândurile mele cercuri pe a lacului oglindă,
ostenite în privire păsările se perindă.
ploaia cade peste oameni. cerul este un bijoi.
e duminică, e vineri sau o altă zi de joi.
orizontul? puncte... puncte... zarea lumii un popas.
gândurile cercuri-cercuri. eu sunt vârful de compas!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trio (viața, omul, sufletul)
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când muzica
nu va intona melodia ta...
Vei fi cu mine,
și atunci când întunericul unui cer fără stele
va face să tremure a ta respirație...
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când florile tale
capul vor înclina, secetei timpului...
Eu, sunt viața ta!
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când pămantul pietrificat
nu-mi va permite a culege roadele...
Voi fi cu tine,
și atunci când imensitatea mării
va înghiți visele mele...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când copacul tău
nu-mi va dărui fructul...
Eu, sunt omul!
Voi fi cu tine,
char și atunci când durerea
va atinge inima ta...
Voi fi cu tine,
și atunci când, cu tine nu aș vrea să fiu...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când voi avea aripi
pentru a pleca în zborul fără de-ntoarcere...
Eu sunt sufletul!
"Iubeste-ți aproapele ca pe tine însuți..."
De nu ai iubire pentru tine,
cum vei avea pentru aproapele tău?
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am arătat așa cum am fost; demn de dispreț și josnic, când am fost; bun, generos, sublim, când, de asemenea, am fost; mi-am dezvăluit sufletul așa cum tu însuți l-ai văzut. Ființă Eternă, strânge în jurul meu nenumărata mulțime a semenilor mei; să asculte confesiunile mele, să țipe la ticăloșiile mele, să roșească la nemerniciile mele. Și fiecare să-și descopere la rândul său, inima, cu aceeași sinceritate, la picioarele tronului tău; apoi să-ți spună măcar unul, dacă se va încumeta: Eu am fost mai bun decât omul acesta.
Jean-Jacques Rousseau în Confesiuni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Despre contractul social sau principiile dreptului politic" de Jean-Jacques Rousseau este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ascultă-mi tăcerea
Ascultă-mi tăcerea din necuvintele mele
să-ți pot șterge lacrimile și gândurile grele
atunci când rătăcind te pierzi printre stele
purtând cu tine și toate visele mele.
Aș vrea, să-ți binecuvântez tăcerea
atunci când simți ca sufletul îți moare,
să pot să te mângâi, atunci când te doare
să-ți șterg tristețea cu a mea candoare.
Aș vrea, să te pot iubi dincolo de astre
să-mi fi mereu chezășie în sufletul meu,
să te înalț și ating duios cu o pură floare
ca să-mi rămâi în nemurire, pururi eseu.
poezie de Cornelia Minda (27 septembrie 2013)
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poveste
Când m-am născut
m-a durut țipătul văzduhului
adunat în ecou
m-a durut lumina
strânsă în ghiocul ochilor
și am tresărit când soarele
mi-a acoperit chipul
m-am mirat de întâmplare
cum mă miram în burta mamei
că nu vedeam lumina
și iarăși am rămas mirat
precum înainte de a mă naște
am rămas mirat de mine
când mi-am văzut chipul
în privirile mamei
mă tot uitam în ele
și mă vedeam înotând în lacrimi
ca în oceane de bucurii
mama mi-a simțit gândurile
și s-a frânt de mijloc peste mine
punându-mi brațele peste fruntea ei
trimițând izvoarele sângelui său
peste tot peste tot peste tot
zicând
ai venit ai venit ai venit
ai venit să te ei la întrecere cu timpul
să învârtești Pământul cu gândurile
să iscodești minunile cerului
să numeri razele soarelui
să-ți încrustezi pașii
la răscrucile drumurilor
să te iei la trântă cu gândurile
cu toți cei care te vor chema
și nu te vor auzi
când vii din rădăcini
cu muguri de litere
poezie de Ion Șerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!