Zboară-mi visele

Mi te poţi dezvăui tăcut,
adâncindu-te în braţele mele.
Lasă-ţi suspinul tânguitor
în palmele-mi pline de tine.
Doar eu îţi pot străbate negurile
cu iubirea ce ţi-o port în zâmbet.
Mi te poţi dezvălui läcrimând
în fiecare deznădejde.
Lasă-ţi sufletul însetat de linişte
să-şi stâmpere tăcerea
în atingerea-mi surdä.
Doar eu pot să-ţi dăruiesc
aripile mele.
Zboară-mi visele în primăvara ta
şi lasă-le să-ţi înflorească pe chip.
Mi te poţi dezvăui tăcut,
adâncindu-te în braţele mele...

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine...

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Păşeşte încet pe orele vieţii,
Adormi uşor în urmele nopţii,
Cu gândul departe de tine.

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Nu-l scoate o viaţă şi-o moarte,
E mort. A alunecat într-o parte;
Lasă-ţi trupul să uite de tine.

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Să-noate prin plasmă şi sânge,
S-adoarmă sufletul ce-ţi plânge
O vorbă rostită pe buzele-ţi fine.

Lasă-ţi trupul să cadă în mine,
E adormit de-o moarte eternă,
Iubito,oare vorba ta iarnă
Aduce-n trupul ce cade în mine?

poezie de Mihai Zisu
Adăugat de Mihai Zisu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te apropii tăcut

Te apropii tăcut, cu capul plecat,
căutând dezlegarea-n braţele Sale,
căci timpul s-a scurs într-un fir despicat,
suspine şi zâmbete sentimentale.

Te-apleci cu pleoapele pline de vină,
la Icoana ce astăzi nu îţi răspunde,
atât de-aproape şi-ţi pare străină,
doar glasul din suflet, Ea nu şi-l ascunde:

- "E gol idealul ce-ai vrut să-l urmezi,
în sângele tău doar dorinţa şi vinul,
iar dragostea mea poţi s-o simţi şi s-o vezi,
mângaiere-ţi schimbă de-ndată destinul."

Asculţi cu regrete şi capul plecat,
cu gândul căit ce se zbate în vină,
căci poţi, decăzând, să te simţi împăcat,
şi beznă în suflet, să-ţi pară lumină!

poezie de Mihail Janto
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţie

Îţi port numele în respiraţia mea,
ca o taină răsărită în inimă,
o lumină-n piept, tresărind pentru tine.
Tu eşti acea vibraţie surdă,
nepătrunsă de priviri ori cuvinte,
o mângâiere ce-mi şopteşte dinlăuntru
toate visele tale.

Şi-n fiecare respiraţie te chem,
să-ţi sărut gândurile,
amintindu-ţi că ai fost mereu
parte a existenţei mele.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mi tăcerea

Ascultă-mi tăcerea din necuvintele mele
să-ţi pot şterge lacrimile şi gândurile grele
atunci când rătăcind te pierzi printre stele
purtând cu tine şi toate visele mele.

Aş vrea, să-ţi binecuvântez tăcerea
atunci când simţi ca sufletul îţi moare,
să pot să te mângâi, atunci când te doare
să-ţi şterg tristeţea cu a mea candoare.

Aş vrea, să te pot iubi dincolo de astre
să-mi fi mereu chezăşie în sufletul meu,
să te înalţ şi ating duios cu o pură floare
ca să-mi rămâi în nemurire, pururi eseu.

poezie de Cornelia Minda (27 septembrie 2013)
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi de dincolo de moarte,
ocrotindu-ţi fiecare respiraţie.
Te voi alinta în räcoarea dimineţii,
sărutându-ţi tălpile pline de rouă.
Te voi iubi de dincolo de stele,
desenându-ţi chipul în inima mea.
Te voi adormi în braţele mele
când obosit, îţi vei aşeza gândurile în suflet.
Te voi mângâia pe creştet
când deznădejdea îţi va cuprinde cugetul.
Te voi iubi, de dincolo de viaţă
dăruindu-ţi fiecare bătaie de inimă

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună

Înainte de mine ai fost tu!
Plângeai ploaia peste florile mele...
Într-o zi, am privit spre cer şi mi-am văzut chipul.
Se odihnea în picurii tăi...
Atunci ai căzut în sufletul meu
şi mi-ai sărutat gândurile...
De atunci, te port în dreapta inimii mele
tresărindu-mi zbaterile

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormiţi pe-un infinit

Cu braţele zdrobite,
sub greutatea gândurilor tale,
îţi imbrăţişez cerul,
mângâindu-ţi stelele căzătoare.
Ascuns în suflet,
mi-ai răsărit pe roua ochilor,
luminându-i.
Iţi aud inima dansându-ţi visele
în ritmul respiraţiei mele.
Într-o colosală fericire
ne afundăm singurătăţile.
Mânâ în mână,
adormiţi pe-un infinit.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefer

Prefer să te iubesc în tăcere,
pentru că în tăcerea mea nu întâmpin respingere.

Prefer să te iubesc în singurătate,
pentru că în singurătatea mea nu aparţii nimănui, ci doar mie.

Prefer să te ador de la distanţă,
pentru că distanţa ne ţine pe amândoi departe de durere.

Prefer să te ţin prizonieră în gândurile mele,
pentru că în gândurile mele doar eu am libertatea de a decide.

Prefer să te sărut în bătaia vântului,
pentru că vântul este mai delicat decât buzele mele.

Prefer să te îmbrăţisez în visele mele,
pentru ca visele mele sunt fără sfârşit.

poezie celebră de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi în suflet iubirea

Iubito, lumina mea toată ţi-o dau;
dar, de nu mă vrei pentru tine,
lasă-mi doar ochii în inima ta,
să-ţi privească de-aproape urcuşul
şi în vioriul zorilor tale
să-şi plece pleoapele-ncet,
credincioşiei...

Copilă, fiinţa-mi trăieşte în tine
întreagă-n întreg; dar,
dacă inima-ţi n-are trebuinţă de ea,
lasă-mi surâsul în zâmbetul tău
să-ţi presare cu crini răsăritul
şi sub rozaliul primăverilor tale
să-şi curme visu-i târziu,
resemnării...

Divino, zâmbirea mea-i doar
pentru tine; dar,
fiindcă zâmbetul tău n-o mai cere,
ia-mi doar suspinul în şoaptele tale
să te-aline în cea lume de patimi
şi, ca Orfeul infailibilei jertfe,
să-şi preschimbe în altar,
dăruirea...

Iubito, ia-mi totul!
Ia-mi ochii, surâsul, suspinul...
Lumina, fiinţa întreagă, zâmbirea...
Şi lasă-mi în suflet atât: doar iubirea!

poezie de Iulia Mirancea (30 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braţele mele

Nu puteţi să ştiţi
vin din alt univers
albastru
ca o maree vin
către voi.

Mai albastru
decât valul ce mă poartă
gonind herghelii de spume,
biciuind tăcerea
care vă-nconjoară,
dărâmând baricadele
după care v-ascundeţi.

Braţele mele
fluvii albastre
le-ntind către voi...

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră n-o să ştie

Orb de aş fi tot aş vedea
Cu ochii sufletului care,
De mine te-ar apropia,
Să-ţi simt iubirea în suflare.

Mut de aş fi, ţi-aş recita,
Doar din atingeri peste piele,
Tu le-ai primi şi ai ofta,
Cuprinsă de braţele mele.

Chiar dacă nu aş auzi,
Îmi eşti mereu alin de şoapte,
Să mi le faci cadou când vii,
Ca să-mi devii o stea în noapte.

Oricum nu mai speram nimic,
Atunci când mi-ai ieşit în cale,
Eram un trup prea chinuit
Ce aştepta visele tale.

Aşa că lasă-mă să-ţi fiu
Sărutul tandru pe vecie,
Ce dacă pare prea târziu?
Iubirea noastră n-o să ştie.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte

când realitatea se retrage
şi când răsar stelele
vin din toate ungherele
visele
sufletul se zbănţuie
fără oprelişti
în jocuri copilăreşti
poţi fi vânt care stârneşte valuri
apoi le călăreşti
şi le domoleşti
poţi vorbi cu algele
învăţând de la ele
dansurile verzi
poţi elibera multicolorele zmeie
tăindu-le sforile
poţi zbura cu păsările
fără să-ţi pese că nu ai aripi
poţi dărâma cu o suflare
castelele de nisip
şi le poţi reclădi mai frumoase
apoi poţi lega luna la ochi
cu o eşafră de spumă albă
invitând-o să intre la bal
şi câte şi mai câte poţi face
doar până răsar zorii
izbind în poarta realităţii...

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înnobilând iubirea

Oasele mele cad în visele somnului,
Crucea lui în braţele Domnului.

Tu îmi priveşti inima cu inima ta,
Pâlpâie în dânsa o minunată stea.

Să fie iubirea magia din cuvânt,
Clepsidra sorţii din coji de pământ?

Oasele mele sunt axe la-ntreg,
Cu aripi la glezne spre tine alerg.

Te privesc prin fluturii care
Pătrund în ochii sculptaţi de o floare.

Au umbre rănile dorului meu
Înnobilând iubirea în arc de curcubeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu braţele durerii mele

Cu braţele durerii mele
Cuprind frenetic Universul
Şi le deschid lăsând din ele,
Să se prelingă liber versul...

Tăcerea în adânc dezgroapă
Cu zor relicva amintirii,
Torcând în linişte sub pleoapă
Un cristalin fir al zdrobirii...

Trăiesc un ceas al prăbuşirii
Cu întregul univers al meu
Dar nu mă las în voia firii,
O caut pe a lui Dumnezeu...

De-a fi mai bine sau mai greu,
Nu ştiu, dar nu voi da 'napoi,
Fiindcă Stăpânu-I Dumnezeu
Şi peste Ziua de apoi...

Cu o nădejde neclintită,
Aspir din lutu întunecos,
La veşnicia fericită,
În slavă cu Isus Hristos

Şi strâng în inimă durerea
Acestei crunte despărţiri
Înviorat de mângâierea
Făgăduite-i reîntâlniri...

E drept că n-o să-ţi mai văd faţa
Şi nu-mi vei mai vorbi cu drag,
N-o să mai vină dimineaţa
În care să te văd în prag

Cu acel zâmbet minunat
Şi cu privirea luminoasă,
Cu care m-ai îmbrăţişat
Atunci când am venit acasă...

Dar am o mângâiere sfântă
Că eşti în Cerul minunat
Cu cei ce slavă veşnic cântă
Slăvitului nostru Împărat!

Cu braţele durerii mele
Cuprind absenţa ta prezentă
În suflet, dar mai sus de stele,
Orice durere e absentă

Şi nu-i vreo umbră de necaz,
Nici lacrimi, nici suspine
Fiindcă le-a şters de pe obraz
Hristos cu mâinile-I divine.

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino în braţele visului meu

Vino în braţele visului meu
Să ne îmbrăţişăm o veşnicie,
Să fii un fluturaş ce zboară lin
Peste nisipul fără de câmpie,
Fără apă, fără pic de vin,
Cu ochii zugrăvind cerul senin.

Vino în braţele mele vis adevărat,
Noaptea strălucească-n stele,
Din dragoste izvor să ciugulim,
Zvâcniri de dor peste vâlcele,
Sentimente dulci noi să trăim
Din viaţa sfântă ce o moştenim.

Vino în braţele mele, vis, realitate,
Să gândim doar limpezirea-n doi,
Să fim în suflete inele de altoi,
Să păşim prin vânturi şi prin ploi,
Sub umbrela frumoaselor cuvinte,
Să fim poezia din iubiri, fierbinte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi tu?

Poţi tu măsură adâncimea disperării?
Poţi cântării greutatea faptelor rele?
Poţi poleii cu argint cenuşă ' nserarii?
Poţi varsă paharul tristetilor mele?

Nu încerca să-mi arăţi în faţa doar mila
Nu mă coplesii cu bunătate în zâmbet
Nu vezi ca fiinţă - mi umilă
Are în în suflet doar jale si urlet?

Si urca în mine, tot urca o voce
Soptindu-mi intr-una: indurati destinul
Încerc să-mi inabus durerea atroce
Din suflet, dar şarpele râului îşi varsă veninul

Ce vrea să mă. 'nece în oceanu-i fetid
Himere bizare îşi întind mii de mâini
Să-mi smulgă inima, s-o umple cu vid
Apoi, cu dispreţ s-o arunce la câini.

poezie de Dumitru Segărceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci Liniştea sălăşluieşte şi în adâncul zgomotului şi numai prin Întoarcerea la Linişte poţi cunoaşte cu adevărat zgomotul. Acolo unde este Linişte, este acceptare, compasiune şi blândeţe, pentru că, în Linişte, orice sunet îşi arată adevăratul chip. Doar în Linişte poţi cunoaşte cu adevărat, căci doar în Linişte poţi auzi totul, iar dacă auzul nu îţi este influenţat de aspectele relative ale sunetului, sunetul îşi dezvăluie toate tainele şi se dezbracă de orice aparenţă fictivă.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-ţi închizi sufletul

Lasă-ţi lacrima necursă şi oftatul nenăscut,
Tristeţea incatuseaza-ti, furia-ţi îngroapă-adânc
Fă-ţi din aripa speranţei un impenetrabil scut,
Nu te-mbrăca în iluzii care mai târziu se frâng.

Limpezeşte-ţi ochii minţii ca la adevăr s-ajungi,
Uşa inimii deschide-ti, ca să poţi primi iubirea,
Sumbre gânduri – păsări negre, în văzduh să le alungi,
Du-te în pas hotărât să-ţi îndeplineşti menirea!

Incercări nenumarate, voinţa daca ţi-or frânge,
Să renaşti şi să-ţi păstrezi conştiinţa tot curată,
Nu de fiecare dată, tu vei fi cel care-nvinge,
Si- orice-ar fi, să nu-ţi închizi al tau suflet niciodată!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

N-am să fug de amurg
atâta timp cât chipul tău mi-e întipărit pe suflet
ca un poem de iubire pură.
N-am să plâng după răsărit
cât timp ochii tăi îmi vor lumina inima.

Nu voi căuta alte drumuri
cât timp paşii tăi îmi vor fi calea spre cer
şi n-am să-mi caut alinare în alt loc,
cât timp şoapta ta răsună
în tăcerea gândurilor mele.

Şi când iubirea va cuprinde timpul,
iar amintirea mea se va pierde în stele,
te voi îmbrăţişa
cu fiecare adiere de vânt,
mângâindu-ţi visele.

poezie de Emilia Mariam (14 noiembrie 2024)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcit prin mine

Ţi-ai rătăcit inima în sufletul meu,
ca un călător pierdut prin labirinturi nepătrunse.
Te simţi absent, dar eşti acasă,
în adăpostul fiinţei mele.
Iţi sunt călăuză prin gândurile tale,
pe care le simt cu fiecare suflare.
Iţi mângâi umbletul prin potecile mele
sărutându-ţi umbrele răsfirate prin părul meu.
Ţi-ai rătăcit inima în sufletul meu,
ca un drumeţ flămând cu traista uşoară.
Iţi întind palmele pline de iubire
şi-ţi hrănesc buzele arse de atâtea lacrimi.
Aseaza-te pe inima mea
şi adoarme-ţi temerile în ochii mei.
Iţi veghez liniştea în toate anotimpurile tale

poezie de Emilia Mariam (12 noiembrie 2004)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!