Durere de mamă
Cum stai lângă cruce
Maica Preasfântă
Plângând pe Fiul iubit!
Încerc să trăiesc
Durerea de mamă
Ce-și vede singurul fiu
Răstignit.
De este durere mai mare
Vor spune pietrele reci
Căci fiul e tot pentru mamă,
Durerea e-aceiași în veci.
Azi ca și atunci, lânga cruce,
Fațarnic iertăm,
Tot fățarnic iubim.
Găsim un creștin
Cu mai multă credință
Și-n Vinerea Mare
Îl răstignim!
poezie de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (2008)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Vinerea Mare
Un înțelept
Cruce la piept
N-am cum să scap
Cruce la cap
Zilele numeri
Cruce pe umeri
Mă lași la vatră
Cruce de piatră
Primesc însemn
Cruce de lemn
Ultim suspin
Cruce mă-nchin
Din miez de nuc
Crucea mi-o duc
Spre creator
Pe cruce mor
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratul fiu
Din cîți copii tot crezi că ai matale
Prea bună maică, spune-mi care-ți este
Adevăratul fiu a cărui mamă
Te simți într-adevăr pînă la capăt.
Nu poți avea copii mai mulți ca unul,
Mărturisește-mi care-ți aparține,
Pe care l-ai făcut, murind tu însăți,
Ca să le dai și celorlalți putere.
Căci, dacă fiul are doar o mamă,
Irepetabil este și copilul,
Dar spune-mi, maică bună, adevărul
Din toți aceștia, care-ți este fiul?
Ai mei sînt toți, răspunse maica tristă,
Dar cel mai mult acel ce n-are mamă.
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul: Locuri Comune (1986)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
A luat pedeapsa lumii
A murit Isus pe cruce
De ostașii Romei răstignit
El lumina ce străluce
Și viața ce-o aduce
Căci păcatul ne-a plătit
A fost dat Isus la moarte
Să plătească al nost" păcat
Vina noastră să o poarte
Cu toții să avem parte
Sus în cerul minunat
A purtat Isus ocara
Dat la moarte biciuit
Și-a luat pe veci povoara
Și pedeapsa mea amara
Pe Golgota răstignit
Pentru mine pentru tine
Morții Domnul s-a lăsat
Fiul Sfânt din slăvi senine
Și-a dat viața pentru mine
Eu să fiu nevinovat
El păcatul ne-a plătit
A luat pedeapsa lumii
Când pe Golgot-a pășit
Și pe cruce a murit
Ca fiul deșărtăciunii
Fără pată fără vină
Isus viața Lui și-a dat
Căci era din veci Lumină
Însă dat i-a fost să vină
Omul pentru a fi răscumpărat
Isus este Adevărul
E Viața și cărarea
Oamenilor le e țelul
Rămânând El singur felul
Să ofere îndurarea
Prin Isus doar se mai poate
Ca să ieși biruitor
Numai El hrana ne-mparte
Până dincolo de moarte
Căci e Domnul domnilor
poezie de Ioan Daniel Bălan (26 aprilie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Maică Sfântă
Plânge Maica, plânge,
Cu lacrimi de sânge,
Pe fiul mult iubit,
Ce noi l-am rastignit
Maică, Maică Sfântă
Cu durerea-ți cruntă
Ce-n cruce stai dreaptă
Vie, înțeleaptă,
Să ne ierți, Tu, Sfântă
Pururea mărită,
Maică Precista
Tu, Măicuța mea!
Maică, Maică Sfântă,
Cu fața ta blândă,
Blândă și cuminte,
Să te rogi fierbinte,
Fiul să ne ierte,
Firea sa ne-o-nedrepte,
Fapta și gândirea,
Să dea mântuirea
Sufletelor noastre,
Necăjite, aspre,
Sufletul să-nalțe,
Între sori și astre
Sa dea mângâiere
Nu oțet și fiere
Cum I-au dat Lui, hei
Nevrednicii iudei,
Măicuțelor Marii,
Ce le-au plecat fii,
Maicutelor Flori,
Ce le-au plecat feciori
Să moară pe glie
Ai milă, Marie,
Tu să le ocrotești
Răni să oblojesti
Pe noi, Maică Sfântă
Cu inima frântă,
Să ne ierți, fii bună,
Patria străbună,
Să ne o acoperi
Cu mâini de luceferi
Și cu stele multe,
În forma de cruce
Paharul ăsta greu
Să-l rogi pe Dumnezeu
De la noi să-l ducă,
Ca pe o nălucă
Să-l facă să piară,
Sufletul de fiară,
Să îl îmblânzească,
Sau să îl trezească,
Inima haină
Rămâie străină
De străbună fire
De-a noastră simțire!
Plânge Maica mea,
Maria și ea
Durerile tale,
Și măicuții sale
Pe întinsă mare,
Iisus în picioare
Duce Crucea grea,
Duce crucea mea,
Crucea lumii cară,
Maică scumpă iară,
Și are sus pe ea
Și durerea ta!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută, mamă, fruntea
Sărută, mamă, fruntea
fierbinte și-asudată.
Sărutul tău alină
durerea dintr-odată.
Sărută, mamă, rana
ce ustură și doare.
Sărutul tău aduce
la toate vindecare.
Sărută, mamă, ochii
închiși de suferință.
Sărutul tău coboară
o sfântă ușurință.
Sărută, mamă, gura
ce plânge-ndurerată,
căci toată supărarea
îi trece dintr-odată.
Sărută, mamă, fața
cu lacrimi de durere,
căci ca sărutul mamei
nu-i leac, nici mângâiere.
Sărută, mamă, somnul,
ce-n leagăn se frământă.
Sărutul rugăciunii
dă pacea cea mai sfântă.
Sărută, mamă, dulce,
căci fața ta durută
și inima ta frântă
doar Domnul le sărută.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama lui Iisus
Când Iisus a fost pe cruce răstignit
Mama lui a plâns cu lacrimi de durere.
Nu pentru că fiul ei a murit,
Dar pentru păcatele noastre grele.
Când Iisus la cer s-a înălțat
Ea a plâns cu lacrimi de bucurie.
Nu pentru că fiul ei din morți a înviat,
Dar pentru a noastră veselie.
Și cât a mai trăit ea pe pământ
A fost de Dumnezeu binecuvântată,
Să fie un om fericit!
Și să nu plângă niciodată.
poezie de Vladimir Potlog (20 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea Bobotezei
CRUCEA BOBOTEZEI
Astăzi pe pământ coboară
Cruce din înaltul cer,
Cu tradiții și mister
În credință milenară.
Cruce cu Sfânta Treime
De la Tată și Duh Sfânt
În porumbel coborât,
Cu credință-n timp ce vine.
Duhul Sfânt pe nor apare
Cruce zugrăvind în zori,
Cu ger aspru și ninsori,
De-a sfinții Agheasma Mare.
Pe Mesia să-l boteze
Sfânt Ioan a primit har.
De-al păcatului coșmar,
Omenirea s-o salveze.
Într-un veșmânt imaculat,
Pe apa Iordanului
Venea Fiul Domnului.
De-a fi-n credință botezat.
Propovăduind credință,
Ioan pilduitorul
I-a fost Botezătorul,
Din cerească sentință.
Adeverind profeție
Despre Iisus Mesia,
A împlinit poruncă
De cerească-mpărăție.
Mesia pe Pământ venit,
A scos lumea din păcat.
Dar la moarte condamnat,
Pe cruce a fost răstignit.
*14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci
Din vol. "Tradiții creștine și ritualuri populare românești"
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
La tine, mamă...
La tine, mamă, mă gândesc mereu
De câte ori durerile m-apasă.
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.
Te văd în amintiri cum ne zâmbeai,
Chiar și atunci în clipe de durere.
Cu-o lacrimă, furiș, ne mângâiai,
Cu sufletul... și sfânta lui tăcere.
Aș vrea să pot în vise să te țin.
Ca tine mamă... să-mi răpun necazul.
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie odrazul.
La tine mamă... doruri de se frâng,
Tu știi să le acoperi cu tăcerea.
La tine mamă gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtășești durerea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am născut din iubire
De-ar fi să-mi pun gândurile în palmă
Atunci a-ți ști durerea mea.
Eu nu am fost decât o mamă,
Și o soție-am fost cândva.
Am dăruit iubirea toată
Și sufletul l-am dăruit.
Ca mamă știu, sunt împlinită
Dar ca soție-am suferit.
Am dăruit iubire multă
Și înapoi nu am primit,
Nimic din tot ce-am dat, și încă
Caut iubirea negreșit!
Știu că-i târziu și e posibil
Să n-o găsesc cât mai trăiesc,
Când voi pleca, voi lua cu mine
Ce nu mi-a fost dat să primesc!
De aceea vreau să cânt iubirea,
Și-n mine-s munții sfărâmați,
Iubiți, căci viața este scurtă,
Nu merită să așteptați!
În inimă am strâns durerea
Ca pe un prunc nemângâiat
Și-am învățat să-i dau iubirea,
L-am mângâiat, și l-am iertat.
poezie de Elena Bulancea (2015)
Adăugat de AÈunel

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să iubim pământul
Să iubim pământul care ne mai ține
Că este sfânt
Și bucățica cea de pâine,
Lucrată cu trudă de către țărani pe câmp.
Să iubim valul de mare
Și soarele care ne încălzește,
Să iubim și firul de iarbă
Care sub picioare crește.
Să iubim ființa dragă de lângă noi,
S-o iubim cu adevărat,
Căci atunci când ești în doi,
Durerea sau necazul este mai ușor de suportat.
Să iubim binele ce ne înconjoară
Și să nu iubim răul, care să naște în noi,
Să ascultăm cum cântă o vioară,
Ca să uităm de greutăți și nevoi.
Să iubim, oameni buni, pământul
Și viața care o trăim,
Căci este cu adevărat frumoasă
Numai atunci când o prețuim.
poezie de Vladimir Potlog (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Priceasnă
Mai plânge Maica din Carpați și inima-i se frânge,
Își mai așteaptă fiul drag și-o Dacie mai plânge.
Mai sângerează rana lui Iisus pe crucea putrezită,
Și cuiele bătute-n mâini le simte inima-mpietrită
La Cina cea de Taină în limba sacra a cuvântat,
Dar au cântat cocoșii în zori și frații l-au trădat.
Nici țintele bătute-n carne nu L-au durut mai tare,
Decât trădarea aproapelui în Vinerea cea Mare.
Voi nu l-ați cunoscut în Rusalim bătut cu pietre,
Cetatea l-a primit cu sălcii, crescute în perete.
Pribeag în țara lui de sus, pe muntele cel sfânt,
El ne-a iubit și ne-a iertat, murind, ne-a mântuit.
Mai plânge Maica din Carpați, și inima-i de piatră,
Îl mai așteaptă pe Messia o Dacie îndoliată.
Nu plângeți frații mei de cruce, ne spune El de sus,
Mă doare crâncen rana voastră, sunt Dacul cel Iisus.
poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul răstignit
rezemat de cruce,
Dumnezeu plânge
haiku de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de mama
(poezie închinată mamei mele
Maria Tiron)
La tine mamă mă gândesc mereu,
De câte ori durerile m-apasă,
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.
Te văd în amintiri cum îmi zâmbeai,
Chiar și atunci în clipa de durere.
C-o lacrimă, furiș, mă mângâiai,
Cu sufletul și sfânta lui tăcere.
Aș vrea să pot în vise să te țin
Duioasă mamă, să-mi răzbun necazul,
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie obrazul.
La tine mamă, doruri de se frâng
Tu știi să le acoperi cu tăcerea,
La tine mamă, gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtășești durerea.
La tine mamă astăzi mă închin,
Icoană sfântă-a sufletului ramă
Și gândul rătăcit de tine-mi este plin
Și cât de dor, îmi e de tine mamă!
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Stai mamă lângă mine
După tine, mamă, sufletul îmi plânge.
Pentru tine, mamă, inima-mi se frânge.
O lacrimă curge pe obrazul stâng,
Semn că mi se stinge viața în curând.
Ceva negru m-apasă, lumina mi se stinge:
Rămâi mamă acasă, în brațe tu mă strânge!
O ultimă lacrimă se scurge pentru tine.
Te strigă din inimă: Stai mamă lângă mine!
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu Tine
Au socotit că-i bine să Te-omoare,
Să-Ți ștearga Numele dintre cei vii
Dar ai putea să spui Luminii, oare,
Să nu mai strălucești, să nu mai fii?
Te-au răstignit crezând cu disperare
Că nu ești Tu Acel ce ni s-a dat
Dar Tu pe cruce ai cerut iertare
Și mii de morți la cruce-au înviat.
Cu Tine am murit
Pe cruce răstignit
Cu Tine-am înviat
Cu-adevărat.
La Tine-n ceruri sus
Eu voi veni, Isus
Să plâng, să Te slăvesc
Și iar să Te iubesc.
Pe cruce la Calvar
Mi-ai dat o viață-n dar
Prin sângele vărsat
Eu sunt curat.
De-aceea Tată sfânt
În cer și pe pământ
În margine de hău
Și eu sunt fiul Tău...
poezie de Adriana Cristea (26 iulie 2004)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
N-a fost nimeni și nu este
Ca Isus Hristos Mesia
N-am găsit nicio ființă
Să-mi așeze bucuria
În inimă prin credință
N-am găsit pe nimeni chiar
Ființa să-mi îmbălsămeze
Ca prin dragoste și har
Sus pe stâncă să m-așeze
N-a fost nimeni și nu este
Asemenea cu Hristos
Să suie a vieții creste
Dar trăind așa frumos
Nimenea nu a iubit
Omenirea ca și El
Pân" pe cruce răstignit
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Ca Isus Hristos Mesia
Nimenea nu a vorbit
Despre Tatăl veșnicia
Ce Însuși ne-a dăruit
N-a fost nimeni pe pământ
Pe Tatăl să îl descrie
C-al Lui Dumnezeu Cuvânt
Coborât din veșnicie
El ne-a spus că Tatăl Său
El iubește omenirea
Și vrea omul din ce-i rău
Să-i ofere izbăvirea
De aceea l-a trimis
Pe Fiul Său jos în lume
Ca să-l ducă-n paradis
Pe cel care se supune
Pe cel care prin credință
Vrea să fie-n veci curat
Îi oferă biruință
Căci prin sânge e spălat
Ca Hristos nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
El e Fiul Omului
Al Lui Dumnezeu Cuvânt
Ca Isus din Nazaret
Nu există vreo ființă
Să trăiască așa de drept
Viața asta-n biruință
Singurul ce-a biruit
Aici orișice-ncercare
Este Mielul răstignit
Ce ne oferă aici iertare
Numai El s-a ridicat
Mult deasupra tuturora
Și-n lumină s-a-mbrăcat
Arătându-ne-aurora
A trăit ca nimeni altul
Niciun om cum n-a mai fost
Străpungând însuși înaltul
A dat omului un rost
Numai El ne-a învățat
Pe vrășmaș să îl iubim
Din sufletul cel curat
Și așa să-l biruim
Biruind rău prin bine
Viața nouă s-o trăim
Aplicând-o la oricine
Fii ai Tatălui să fim
Isus e Lumina lumii
Însuși El a susținut
Sub privirile mulțimii
Căci pe oameni i-a iubit
Numai el este iubirea
Omului care s-a dat
Să ne aducă mântuirea
Și un suflet nou curat
În lumină ești lumină
Chiar în noapte noi să fim
Ca pe brațe să ne țină
Mitrele ce îl iubim
Despărțiți de jugul lumii
Însă nu de-a Lui Hristos
Pe aripa-nțelepciunii
Vrem viața cu folos
Ascultând azi de Mesia
Ca El vrem ca să umblăm
Să ne ofere veșnicia
Noi viața să i-o dăm
Ca Isus nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
Vrem de aceea harul Lui
Chiar și robi în cerul sfânt
poezie de Ioan Daniel Bălan (18 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Este invincibilă legătura dintre mamă și prunc. Chiar dacă ne mai scuturăm uneori sentimentele, căpătând imaginea unor căpcăuni, o mamă, noi, mamele, ne iubim mereu pruncii. Poate că și legătura unui tată cu fiul său este aceeași...
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Osânda morții
Ca Isus Hristos Mesia
Nimenea nu a mai fost
Să ne ofere veșnicia
Dragostea și bucuria
Viața să ne aibe rost
Numai El ne-a dăruit
Mielul Sfânt de pe Calvar
Viața nouă în sfârșit
Ca sufletul mântuit
Să ne fie doar prin har
Nu prin Lege și poruncă
Ci-n credință și-ndurare
În Acel ce ne e stâncă
Și în dragostea-i adâncă
Căci ni-e Ușă de salvare
Hristos ne-a răscumpărat
Din blestemul crud al Legii
Și iertare El ne-a dat
Când pe cruce atârnat
Primi cuiul fărdelegii
Pentru noi Hristosul răstignit
A purtat osânda morții
Și-a fost aspru biciuit
Suferind în infinit
De viață s-avem sorții
El Isus Hristos Mesia
Legea Sfânt-a împlinit
S-avem astăzi veșnicia
Și de asemeni bucuria
Pe veci ce ne-a dăruit
Fiul Omului Isus
Ne-a dat viața și iubirea
Și ne-a dat un duh supus
Și la Tatăl ne-a adus
Dându-ne neprihănirea
Nu prin Lege ci prin har
Prin adânca-i îndurare
Ne-a făcut mărgăritar
Viața nouă nu-n zadar
S-o trăim prin îndurare
Evanghelia ne spune
Pentru Lege suntem morți
Despărțiți de astă lume
Căci duhul ni se supune
În ai vieții sfinte sorți
Ca robi ai neprihănirii
Pe Isus îl onorăm
Și-n extazele iubirii
De pe calea mântuirii
Toată cinstea noi i-o dăm
Tată Sfânt îți mulțumim
Pentru Fiul Tău Mesia
Numele noi ți-l cistim
Și în veci dar te slăvim
Căci Isus ni-e bucuria
20-01-2022 M.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cruce, copleșit de durere, Isus Omul formulează subtila întrebare: "Tată, de ce m-ai părăsit?" Nu cere ajutor, dar cred că e singurul pasaj în care Fiul chestionează voința Tatălui.
aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pacatul nu se iarta...
Pacatul nu se iarta, pacatul se plateste
Si cineva odata si-odata-l ispaseste.
Pacatul e-o glumire, atat de grea si mare
Ca fara ispasire, el n-are-n veci iertare.
Pacatele acelui ce la Hristos le duce
Ii sunt iertate numai in jertfa de pe cruce.
Hristos le ispaseste, de-aceea sunt iertate,
In alt fel, nu-i iertare in veci pentru pacate,
Pacatele acelui ce pe Hristos nu-l cauta,
In veci de veci nu afla iertarea asteptata.
Ci ele toate, toate, raman sa le plateasca,
Pe veci, acela care n-a vrut sa le caiasca.
Nu va-nselati, nu este in veci de veci iertare,
Pentru pacatul celui ce-n necredinta moare.
Pacatul nu se iarta, pacatul se plateste:
Ori Dumnezeu pe cruce, ori cel ce-l faptuieste.
Veniti acum la Domnul cu orisice pacate,
Ce Fiul ispaseste, de Tatal sunt iertate.
Dar cel ce acum nu-ntoarce, iertarea s-o primeasca,
In iad le duce toate, pe veci sa ispaseasca.
poezie celebră de Traian Dorz din Comori nemuritoare
Adăugat de Tudor_Ostasul

Comentează! | Votează! | Copiază!