Dacă scoatem din discuţie proza poetică şi poemele în proză, prozatorul este în primul rând un observator. E cel care dă oamenilor alţi oameni, nu pe el însuşi. Parcă aşa suna crezul literar al unui mare prozator rus (Dostoievski?). Poetul, în schimb, e un pescuitor de perle. E cel care se dă pe sine, după ce a scotocit în mâlul fiinţei după sâmburele de lumină din adânc. Frumos vorbeşte despre el Cincinat Pavelescu, în poezia sa, dar eu prefer să văd în opera lui Bizet, "Pescuitorii de perle", metafora cea mai frumoasă şi complexă a poetului şi a demersului său creator.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefaţă (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu a murit, – nu va muri, pentru că ea este o componentă esenţială a sensibilităţii umane; – ea îşi are locul discret în adâncul fiinţei umane, un modus vivendi a naturii noastre. Aşa credea şi poetul naţional al românilor, acum mai bine de un secol, aşa crede azi şi un tânăr poet al vremii noastre Claudiu Dumitrache, – pe acelaşi meridian, cu alt limbaj, cu alte orizonturi ale recepţiei lirice, cu alt conţinut în vălmăşagul realităţilor contemporane! Lumea cuvintelor încărcate de înţelesuri e purtătoare de mesaje ale poetului care mai crede în miracolul poeziei, în arta sublimării adevărului subiectiv, dar care vorbeşte inimii semenilor săi. Astfel, în "Boemia unui mort" descoperim aceste versuri puse într-o matrice însuşi existenţei poetului, a percepţiei sale. (...) Lirism, modernitate, expresivitate autentică în densitatea şi culorile verbului, poezia lui Claudiu Dumitrache este mesajul unui talent literar în configuraţia tinerei lirici de azi...

Christian W. Schenk în Confluenţe Literare (1 septembrie 2020)
Adăugat de Ionel Cioaba
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antreprenor de idei

! Antreprenor de idei
şi catastrofă exemplară,
pentru aceste vremuri
de bejenie,
pe o scară de lacrimi,
cu versu-i mocnit,
suie, agale, Poetul...!

! Suflet pur, decantat –
arta lui suferă în intensitate
devenind ispită şi stranietate
a spaimei,
căci, poezia adevărată
se stinge, născându-se,
şi învie, pierzându-se!

! Mila poetului e un lux,
fuga spre înlăuntru – o tehnică,
extazul – o religie,
recursul la abisuri –
poezia în sine!

! Des gustat de el însuşi,
poetul săvârşeşte
păcatul de a capta lumina
şi de a o elibera discreţionar,
prin poemele sale,
în timp ce iubita lui îi spune:

– Gata cu zorile,
scutură-mi carnea şi orgoliu,
nuanţează-mi instinctele,
cu versurile tale,
laudă poezia care atârnă de suflet,
laudă sufletul care atârnă de poezie,
fă în aşa fel ca, după păcat,
Poetule, să ne mai putem
răscumpăra demnitatea
de dinainte de prăbuşire,
Amin!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poezia este ca o
tapiserie medievală a simţurilor
totul tace
totul zvâcneşte în pupila cititorului
privitor cu ochiul inorogului cuvânt

din când în când
ţesătura se destramă şi
din locul acela începe să curgă
metafora fiinţei poetului
o parte se amestecă în pupila cititorului
cu însăşi metafora fiinţei lui
cealaltă rămâne intactă pentru alt poem
nescrisul poem al unui alt prezent

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură: în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talent

În proză şi în versuri poetul nostru scrie.
Cu el nu se măsoară talentul nimănui;
În proza lui revarsă destulă poezie;
Dar şi destulă proză în poezia lui.

epigramă de Theodor M. Stoenescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă mă loveşte un fulger. Un bărbat înalt şi foarte frumos, cu o înfăţişare exotică şi cu un ten cafeniu închis, stă pe jos, întins peste balustrada bacului, într-o poziţie lejeră... Singura lui îmbrăcăminte este o cârpă scurtă, roşie, prinsă de jur împrejurul coapselor. În schimb, poartă o mulţime de podoabe: un nasture mare de sidef viu strălucitor, fixat de nişte perle de toate culorile, îi decorează fruntea. Părul lung şi roşu este împletit în cozi subţiri. Pe faţa lui sunt pictate desene, care coboară până la piept, unde se-ncrucişează două coliere din perle colorate. La încheieturile mâinilor are mai multe brăţări. Faţa lui este atât de frumoasă, încât se poate spune că se apropie de perfecţiune şi că seamănă cu cea a unei femei. Numai că ţinuta lui, privirea mândră şi construcţia musculară vânjoasă trădează faptul că este bărbat. Nu-mi mai pot întoarce privirea de la el. Aşa cum stă, în apusul de soare, arată ca un zeu tânăr.

Corinne Hofmann în Îndrăgostită de un masai (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie şi proză. Lui Lubin

E prozator destoinic şi versuri bune scrie...
Talentul său, pe dată, l-au reemarcat destui,
Că-n proza lui presară atâta poezie...
Dar tot atâta proză-i şi-n... poezia lui.

epigramă de Anoine Pierre Lebrun din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui T. Arghezi

Ca să se mire toţi burghezii,
Azi premiaţi-l pe Arghezi!
Necontestat că al lui geniu
Ar merita oricare premiu,
Însă comisia ezită
Sedusă, dar nedumerită.
Ar fi uşor să se convie
Ca premiul pentru poezie
Să i se dea ca prozator
Acestui mare scriitor,
Iar cel de proză să-i revie
Tot lui – dar pentru poezie.

poligramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există transformare a unui om şi apoi a lumii sale exterioare fără schimbarea imaginii de sine. Ce crezi tu despre tine, imaginea ta de sine duce la valorile tale care duc la convingerile despre sine şi cum merg lucrurile care apoi duc la emoţii care alimentează comportamentele ce dezvoltă abilităţi şi care în final duc la realizările din lumea exterioară. Dacă tu crezi că tot ceea ce poţi să obţii în această viaţă e un job cât mai bun, vei face CV-uri şi vei căuta să lupţi pentru o poziţie într-o firmă, cu salar şi toate cele. Dacă tu crezi că poţi să fii un antreprenor, vei acţiona în consecinţă. Întreaga ta viaţă este determinată de ce crezi tu despre tine. Am un pont aici. Cel mai sănătos e să crezi despre tine că eşti un CREATOR. Că poţi să creezi şi cu ajutorul imaginaţiei să transformi materia şi lumea ta exterioară. Defapt, nu e nevoie de demonstraţie ci doar să te gândeşti care este originea oricărui lucru material creat de om de pe planetă? În imaginaţia omului a început distracţia. Gândurile, emoţiile, corpul tău, personalitatea ta, abilităţile tale, relaţiile tale, banii tăi, toate sunt opera ta de artă. Cu imagina asta de sine, cea de CREATOR, poţi ajunge departe.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul unui duel literar

Gândind la versurile lor,
Un singur lucru mă turmentă:
Că spiritul e trecător,
Vulgaritatea permanentă!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar poetul

Gestionar de vise, rebel al condiţiei umane,
Peregrin solitar pe-orbite necolindate încă,
Are cel mai frumos rost ce poate să emane
Din doru-i nemărginit şi-o ispită adâncă.

Cu-aripi de cuvinte spre crugul sideral,
Înalţă perle de gând în zboruri asumate,
Le transcende-n sacrificiul atemporal,
După o existenţă de tăceri nestemate.

Învinovăţit de iubiri perpetuum mobile,
Numai poetul scrie cu raze de lună
Prefirate-n clepsidra cu metafore nobile
Pe care le nemureşte-nainte s-apună.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Cincinat Pavelescu

Cincinat – săgeată fină –
Tânăr mi-a rămas în gând...
Pomii, ce rodeau lumină,
Nu îmbătrânesc nicicând!

madrigal de Ion Ghera din Săgeţile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În versurile: "Ce-ţi pasă ţie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?" poetul ne vorbeşte despre aspectul fiinţei cu care Luceafărul este în gagicăreală şi ea îi spune că nu ştie dacă va fi al ei sau va fi altul.

perlă din examen
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

anunţă cetăţii, pămîntului că ploaia există,
anunţă oamenilor că au datoria să spere. Un poet
în faţa unui cer ars, în faţa unui cîmp pîrjolit
şi care nu e în stare să cînte şi să creadă în ploi,
să ne aducă aminte că ploaia există, că ea va înflori
pămîntul bolnav,

aşadar un poet care nu e profet al speranţei,
un poet cu buzele arse care nu simte nevoia să cînte ploile
lumii

n-a înţeles că poezia e în primul rînd o formă a speranţei.
La ce bun poetul, în vreme de secetă?
Să cînte ploile tocmai atunci,
Cînd avem cea mai mare nevoie de ele, cînd ne lipsesc şi
ne dor,

cînd soarele arde şi mîinile miros a îndoială,
cînd arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,
cînd amintirile au gust de eroare şi speranţa e un cuvînt
dificil

şi cel care cîntă ploile riscă să fie dispreţuit şi lovit
chiar cu pietre, urmărit şi de zei şi de oameni
pentru nebunia şi curajul său care cîntă

ploile, care cîntă torentele cînd oamenii ridică braţele
rămîn răstigniţi în aer ca pe dealul Golgotei. Cine să anunţe
ploile

dacă nu poezia? Cine să aibă curajul să vadă pe cerul gol
nori de ploaie,

cine să-şi ia riscul de a profeţi dacă nu poezia,
cea care a stat cu grecii sub zidurile Troiei
şi cea care a coborît cu Dante în Infern?

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) revistele pe care le agreasem erau Curentul Literar şi Universul Literar. Atunci am început să fac şi primele traduceri, în mod curios, din poezia franceză eu am ajuns mai întâi la cei mai dificili poeţi: la Valéry şi la Mallarmé şi după aceea la ceilalţi. La literatura germană şi la poezia germană am ajuns de abia mai târziu, la Sibiu, în cadrul Cerului Literar ca să zic aşa.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producţie TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este factorul multidimensional al tuturor simţurilor adânci ale poetului; rădăcina unui vis cu rădăcina unui cuvânt se şlefuiesc în curgerea fluviului cel mare de lumină din interiorul lui. Cuvântul, refuzând întunericul, se preface suflet-prunc în sufletul poetului.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terci

Puneam perle
în cafea.
Tu
îmi aduceai
zahăr. Deschideai ochii,
umblai la verbe
astfel încât umbrele
din noi
să îngheţe în corpuri
cugetătoare, în persoane
capabile să închidă
visuri reversibile
în care zahărul se metamorfoza în perle
şi perlele se înnegreau în descompunerea
din care sorbeam
ceaşca efemerităţii
irevesibile a ploii,
a fluxului de clipe care scălda
cuferele noastre.
Noi ieşeam în costume naţionale,
români prin iarmarocul vienez
de la Piaţa Unirii
cu melancolia ei de spital,
apoi în oborul unui sat din China,
printre nimicuri
bune de ieşit din nevoi,
de undeva din mall-ul de nicăieri,
mândrii de hora mare şi veselă
cu
dilema posthamletiană
şi precolumbiană
a perlei sau zahărului
din care s-a format Primul.
Pofta calciului de dulce
sau a cubului de platoşă
încă din preistoria
tyranosurilor memorialistici.
Marea dezlipire de paşi,
alibii pentru neînţelegeri în familii
din care suflete amanetate
s-au trezit jefuite de ţel,
încât li s-a părut firesc
ca zahărul să fie o formă de perle.

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, mărturisesc cu mai multă uşurinţă că nu ştiu adevărul despre o mulţime de lucruri, dar mai ales că nu este important pentru mine să am o părere despre toate. Că fiecare nuanţă a adevărului, fiecare reflexie pe care o pot percepe cu mintea sau cu sufletul este un adevăr în sine, nu un fir care trebuie neapărat brodat în amăgitoarea ţesătură a cunoaşterii.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă poetică

Poezia
nu
vorbeşte

Poezia
tace
despre
cuvinte

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blondă care nu poartă şirag de perle

În sfârşit s-a hotărât
Pieptul gol de la natură
Şi fără perle la gât
Fiindcă le scoate pe gură.

epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!