Doar poetul

Gestionar de vise, rebel al condiţiei umane,
Peregrin solitar pe-orbite necolindate încă,
Are cel mai frumos rost ce poate să emane
Din doru-i nemărginit şi-o ispită adâncă.

Cu-aripi de cuvinte spre crugul sideral,
Înalţă perle de gând în zboruri asumate,
Le transcende-n sacrificiul atemporal,
După o existenţă de tăceri nestemate.

Învinovăţit de iubiri perpetuum mobile,
Numai poetul scrie cu raze de lună
Prefirate-n clepsidra cu metafore nobile
Pe care le nemureşte-nainte s-apună.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfug în viitor

Poetul
acest
rebel
al
condiţiei
umane

Născut
nicăieri
şi
mort
pretutindeni

Caută
încă
mai
caută

Bumerangul
viitorului

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai poetul...

Lumină în cuvânt
Şi Nebunie-n gând,
Speranţe duse-n vânt,
Iubiri în vers plângând,
Scrie poetul.

Cu-o lacrimă de stea,
Ce-i frânge inima,
Când pierde Dragostea,
Vărsându-şi patima
Scrie poetul.

Când inima-i prea grea
Si-i ninge cu suspin,
Văzând lumea cea rea,
Bând cupe cu venin,
Scrie poetul.

Pe fila unui nor
Şi-n flori de curcubeu
Cuvinte de amor,
Regrete şi mult dor
Scrie poetul.

Când este judecat,
Şi toţi îl cred nebun,
Se-ascunde de păcat
Şi scrie pe-un taifun,
Numai poetul...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este metafora condiţiei umane.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Se destrăma făptura ei cioplită
Cu dalta nebuniei unui gând
Ce îşi făcea cărare-ntr-o ispită
Pe care o-ntâlnise de curând.

Ea îl vedea albastru, poate verde,
Şi îi părea ales şi de păstrat,
De prins grăbit, cu grijă de-a nu-l pierde
Cât încă nu-i un gând întârziat.

Atât era: ispită şi-o cărare
Pe care el trecea în drumul lui
Spre zări de-apus, departe,-n lumea mare,
El, gând stingher şi gând al nimănui.

Furtună-a fost, cu vânturi de-ntuneric,
Tornadă răsărită-n o clipită,
Purtând nisipul negru, luciferic,
Şi destrămând făptura ei cioplită.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

P-o-e-m 111

Cel mai frumos poem nu are coapse
Are îngeri care se înalţă cu tâmple argintii preafrumoşi
Precum în poveştile bifate cu x din librării
Pentru care se fac precomenzi
Şi se vând încă/ foarte bine

Nu ştiu aceşti cumpărători că poemele-vid
Sunt goale de sentimente şi fiecare cuvânt din cofrajul lor se deşiră iar poetul-care-mai-zboară-cu-norii scrie în graffiti mesajul lumii de dincolo de zona zero non politically
Acul kilometrajului derapează pare înghiţit de
Molozul cuvintelor poetul s-a ascuns într -un pet şi numai noi ăştia număram clipele care fumează iarbă

Timpul încă miroase a scris? Păsări-himere
Ne sparg geamurile cu zboruri în zig-zag
şi se aşază pe rafturi ca nişte relicve ale erei
Când poemele muşcau cu dinţi de fildeş urechea poetului ce nu s-a sinucis

Cel mai frumos poem este despre cum nu se scrie
Poezie tâmpită şi despre funicularul în care poeţii se urcă
cu Dumnezeu... poeţii întregesc lumina
Bat toaca în schitul unde pustnici scuipă
plămânii roşii ai scrisului-jertfă

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativ

Relativ este spaţiul
Veşnic nemărginit
Şi flexibil
Relativ timpul
Aparent cunoscut
Dar înprevizibil
Relativă viteza
Şi sensul rotirilor
Circular universale
Relativă e viaţa
Pusă în trupuri
Cu acord limitat
Care încă visează
Un perpetuum mobile
Nerelativ dar inexistent.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi marea

Un univers de dor închis într-un pumn de lut însufleţit,
O picătură de sânge albastru ce respiră prin cuvânt
Încercând să evadeze din labirintul gândului ascuţit;
Ăsta-i poetul, ancorat în sechestrul clipei pe pământ.

Spiritul poetului – pânză de corabie pe talazul-destin,
Însufleţită de necuprins, cu a sa nestăpânită frenezie –
Este armăsarul pur sânge de sare al fiorului marin
Ce-şi acostează cuvintele la malul mării – tărâm de poezie.

Doar ascultând cum braţele vântului trag clopotele mării,
Poetul vede talazurile spărgându-şi coapsele de stâncă.
Cu ochii închişi, aude pescăruşii ţipând deasupra zării
Şi, ca-ntr-un vis, vede, sub apa furioasă, lumină adâncă.

Doar poetul poate să vadă cum întinderea de sineală
Îşi mestecă meşteşugit culorile sub boarea nevinovată;
Îi simte răcoarea şi pune-n nehodina din cerneală
Marea, pe care valurile cuvintelor nu obosesc niciodată.

Călcând uşor din cuvânt în cuvânt ca pe o scară spre bolţi,
În faţa clipei, poetul are-ntotdeauna un as în mânecă depus.
El bate cu metafore la eternitatea înaltei porţi
Atunci când refluxul îl trage în larg către apus.

Numai poetul poate schimba lumeasca dimensiune
Scormonindu-i tainele nebănuite cu slove de candele.
Marea are nevoie de luminoasa-i pământeană misiune,
Aşa cum noaptea are nevoie-ntotdeauna de stele.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tăcere

Cuvinte nespuse
rătăcite priviri
şi tăceri...

Pierdute iubiri
vorbe fără rost,
în acorduri
de tăceri...

copilul,
un scâncet
şi zâmbetul lui
şi tăceri...

Un poet plângând în tăcere

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

gând

Gândul: vulcanul semantic al condiţiei umane.

definiţie aforistică de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai Dumnezeu poate crea un perpetuum mobile de momente de prietenie.

aforism de Mihai Enachi (27 noiembrie 2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perpetuum mobile

Se-nvârte tristul joc;
Ce pune pe hârtie
Poetul, cu mânie,
Pun criticii pe foc.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucovina: leagănul ca perpetuum mobile.

aforism de Costel Zăgan din Definiţii eretice (25 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Crăciunului

Crăciunul este revelaţia de spirit
În care îngerii ne-aprobă prin colinde
Amintindu-ne de Coconul Sfânt Preamărit
Când crugul sideral pacea lumii cuprinde.

Cu focul bucuriei şi iubirii tresărit
Care-n sublimul sufletelor se aprinde,
Crăciunul este revelaţia de spirit
În care îngerii ne-aprobă prin colinde.

Cel mai însemnat dar, de toată lumea, dorit,
Când fiecare drum, spre acasă, descinde
Şi orice suflet, cu pasul întins şi zorit,
Cu cei îndrăgiţi, reuşeşte a-l cuprinde

Într-o frumoasă revelaţie de spirit.

hipersonet de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perle de iubire

Nu am bijuterii, nici nestemate,
La lună nu ajung ca să ţi-o dau,
Însă-ţi pot da cuvinte, ţie, toate
Şi în iubirea ta promit să stau.

Nu voi avea palate pentru tine
Şi nici grădini cu flori în curtea lor,
Dar am câmpii care de maci sunt pline
Şi susurul din apa de izvor.

Eu n-am s-aduc frumosul din tarabe
Să îl aştern sfios la pieptul tău.
Voi împleti din garofiţe salbe
Şi-un cer te va iubi-n albastrul său.

N-am perle, poate doar de bucurie,
Ce vor cădea din ochii tăi când plângi,
Când tu vei fi a mea şi-ţi voi fi ţie,
Atunci am să te rog să mi le curgi.

poezie de Adi Conţu (17 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrabia mălai visează

Mi-aş dori s-am un bărbat,
Cu maniere nobile
Şi care să fie-n pat…
Perpetuum mobile.

epigramă de Loghin Alexeev-Martin din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun: cel mai tandru perpetuum mobile al copilăriei. Şi al celorlalte vârste.

aforism de Costel Zăgan din Definiţii eretice (24 decembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinciosul a descoperit singurul perpetuum mobile din univers: pe Dumnezeu.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (10 iunie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perpetuum mobile

respir aer dilatat cu miresme de parfum
se umplu plămânii de minuni vibrante
iluzii şi regrete se sfârşesc în fum
se prefac în scrum gânduri alarmante.

vreau să las pe pământ frumoasă amprentă
poate o slovă de aur scrisă ca epitaf
veşnicia mea e o stare latentă
pe reflecţii în lumină dau autograf.

am scris cărţile vieţii zbuciumate
până am să mor nu mă opresc din scris
muza cerne în mine gânduri nestemate
un loc în eternitate îmi este promis.

ecranul minţii derulează vise animate
cu toate trăirile mele în Paradis.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel lui Făurar

Cea mai scurtă lună din calendar,
Încă plină de zloată şi-nnegurare,
Cu apelativul popular de Făurar
Din latinescul "februum"–purificare.

Urmează imediat după Cărindar
Cu dimineţi şi chindii amăgitoare,
Cea mai scurtă lună din calendar,
Încă plină de zloată şi-nnegurare.

Gerul deseneaz-arabescuri mai rar,
În alcovuri, e-nfocată preocupare,
Chiar dacă primăvara-i sub tipar,
În muguri de viaţă, s-aducă culoare

În cea mai scurtă lună din calendar.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui Făurar

Cea mai scurtă lună din calendar,
Încă plină de zloată şi-nnegurare,
Cu apelativul popular de Făurar
Din latinescul,, februum"–purificare.

Urmează imediat după Cărindar
Cu dimineţi şi chindii amăgitoare,
Cea mai scurtă lună din calendar,
Încă plină de zloată şi-nnegurare.

Gerul deseneaz-arabescuri mai rar,
În alcovuri, e-nfocată preocupare,
Chiar dacă primăvara-i sub tipar,
În muguri de viaţă, s-aducă culoare

În cea mai scurtă lună din calendar.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!