Însingurare

Vânt în suflet, frig în cap;
sa făcut atât de rece
încât nici nu mai încap
cei veniţi să nu mai plece!

epigramă de Ioan Hapca din Reflecţiuni diverse
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi la Domnul

Veniţi la Domnul mântuirii
La Acel ce munţii a întărit
Nădejdea mea ş-a omenirii
La Acel ce marea a potolit.
La Acel ce umple-n veselie
Apusul, zorile de zi
La Acel care dă bogăţie
Ce dealuri face a sări.

Veniţi, că Domnul e scăpare
E locul ‘nost de adăpost
Fără de El nu e salvare
Şi viaţa n-are nici un rost.

Veniţi că Domnul e putere
Pe mâini ne poartă-n cale grea
Dă îndurare, mângâiere
E Soare, Scut şi va lucra.

Veniţi la Acel care dă hrana
Ce cu lumina S-a învelit
La Acel ce închide orice geană
La Acel ce zilele-a lungit.

Veniţi. că somnul face dulce
Şi boale vindecă de tot
Veniţi la El, veniţi la Cruce
Veniţi că Domnu-I Savaot.

Pe aripi de vânt altul nu merge
Şi car din nori nu şi-a făcut
Păcatul altul nu va şterge
Nu e putere - este lut -.

Veniţi căci ziua e aproape
Şi în curând El va sosi
Veniţi la El din neagra noapte
Se arată zorile de zi.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i atât de răbdător ca timpul nici atât de necruţător ca el.

Ioan Hapca în Gânduri şi reflecţii
Adăugat de Sorin Cazacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafiri albi

Să-mi smulgi diavolii din suflet
Şi sa ai grija de ei.
M-au ucis c-un singur urlet,
Stau atârnată de-un tei.
Sfoara e perfect intinsă,
Eu sunt rece, neatinsă
Si astept sa vină-n cale,
Cineva sa ma coboare.
In sicriu sa ma intindă,
Lumanarea s-o aprindă,
Sa imi cânte dor de jale,
Să spuna ce rau ii pare.

Trandafiri albi pe mormant,
Astăzi intru în pământ
Şi mă jur c-am să mă-ntorc
Sa vă plătesc pentru tot!

Pământ rece, ingheţat,
Astăzi lumea m-a uitat.
Trandafirii-s ofiliţi,
Voi la mine nu veniţi.

Liniştea-i apăsătoare,
Ţărâna e tot mai tare,
Sufletul e perpelit
De diavoli e umilit.

Mai veniţi pe la mormânt,
E-asa rece în pământ...
Mai veniţi c-o floricică,
Nu cu lacrimi in batistă.
Eu vă rog, nu ma uitaţi!
Veniţi să mă vizitaţi!

poezie de Iustina Elena Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego

Este frig afară, trosnete răsună,
Se aude haita hăulind la lună,
Însă mie, unul, nu îmi este frică,
Cu motanu-n braţe stau la căldurică.

Nu veniţi la uşă, astăzi nu deschid,
Chiar veniţi degeaba, nu că vă desfid,
Însă am în casă doar un kil de vin,
Am băut o parte şi-a rămas puţin.

Nici mâncare multă n-am să-mpart cu voi,
Am făcut sarmale numai pentru doi,
Şi o bună parte le-a mâncat motanul -
Când se simte bine, bagă cu toptanul.

Eu mai scriu o rimă, iar motanul toarce...
Până când căldura iar se va întoarce,
Stăm într-un fotoliu lângă şemineu
Şi visăm la mâţe şi la fete (eu).

Arde focu-n sobă, vinul e fierbinte...
De vă spun acestea, să luaţi aminte:
Nu dorim pe nimeni, nu vrem să veniţi,
Doar ne este bine şi am vrut să ştiţi.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat la fiecare copii frumoşi, atât de frumoşi încât ai fiecăruia dintre noi sunt cei mai frumoşi dintre toţi şi ni i-A dat cu un scop deosebit de frumos şi anume acela de ai creşte în frumuseţea înţeleaptă a sfinţeniei şi neprihănirii, să ajungă astfel atât de deştepţi, încât să-L aleagă totdeauna pe El ca Domn şi Stăpân Suprem în inima şi viaţa lor, care va fi astfel binecuvântată şi minunat de frumoasă.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa de credinţă presupune sfinţire şi neprihănire atât de evidentă încât să fie evident pentru toată lumea care se aproprie de tine că are de-aface cu Dumnezeu!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Angela Lepan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de rece

E atât de rece primăvara care a venit,
Ca sărutul tău care mi-i l-ai dat la despărţire.
De atunci viaţa îmi pare o lamă de cuţit
Fără tine dulcea şi gingaşa mea iubire.

E atât de rece primăvara care a venit
Căci chiar nici pomii nu mai vreau să dea în floare.
Şi sufletul meu de durere e răvăşit,
Fără tine dragostea mea cea mare.

E atât de rece primăvara care a venit
Chiar dacă soarele mai des răsare.
Lumea îmi pare un alb infinit,
Îngropată toată în ninsoare!

E atât de rece primăvara care a venit,
Dar în suflet mai am o speranţă!
Că soarele care a răsărit,
O să topească lumea mea de gheaţă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atât de fericit, încât nu mai încap în carne...

citat din Oreste Teodorescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când umbli cu Dumnezeu
Pace-n suflet ai mereu.
Însă pace fără El
N-o să ai nici într-un fel.

catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Ovidiu Lucanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul motiv evident pentru care trăieşti astăzi, este că Dumnezeu este atât de bun îndurător şi iubitor, încât ţi-A mai acordat o şansă...

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne cheamă pădurea

Veniţi, ai codrilor prieteni,
Veniţi la ei, cu suflet viu,
Veniţi cât brazii mai au cetini,
Veniţi cât nu e prea târziu!
Pădurea e izvor de viaţă
Şi-n ea strămoşii-au mers mereu
Ca-ntr-o biserică măreaţă,
În care cântă Dumnezeu!

poezie de Vasile Militaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inimi s-a înfipt săgeata

Afară plouă cu găleata,
În casă, frigul a răzbit;
În inimi s-a înfipt săgeata
Ce-a dus un suflet mult iubit
Şi lumea-i zice - "bieata...
Ce tânără-a murit... "

E frig în jur ca şi afară
Dar al meu suflet e fierbinte
Şi nu-ncetează să mă doară
Căci s-au unit două morminte
În care inima-mi coboară
Nemângâiată de cuvinte...

Doi preoţi plictisiţi "slujesc"
Poporului nerăbdător,
Decorul liniştii-l mânjesc
Cu vorbe goale de-ale lor
Şi-o tot lungesc, şi-o tot lungesc,
Cu flerul grav, nepăsător...

Spre groapă paşii-apoi se-ndreaptă
Prin ploaie, frig şi vânt,
Durerea aprig se deşteaptă
Şi ne apasă în mormânt...
Groparii ne privesc şi-aşteaptă,
Un semn sau un cuvânt...

Urmează lutul ud să cadă
Peste capacul de sicriu
Şi cine poate sta să vadă
Durerea fiecărui fiu
Şi tot ce are să succeadă
Într-un supliciu cenuşiu...

E-un frig ce doare-adânc şi-mi arde
Adâncul sufletului meu...
Se-aşterne jarul peste "coarde"
Şi cântul pâlpâie cu greu...
Mai plâng ca mine miliarde...
Dar astăzi greu-l simt doar eu!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii (18 noiembrie 2017)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frig de frigul

Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
şi nu va mai veni-napoi, în veci,
şi haina din cuier devine rece
şi mânecile la camaşi mi-s reci.

Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
şi l-a lasat acolo, în pamânt.

Mi-e frig de frigul lui, acum, că ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.

Mi-e frig de frigul nopţilor de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nameţii vor începe sa se-aştearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.

Mi-e frig de frigul ţurţurilor care
Vor atârna plângând de crucea sa,
Când lacrimile noastre funerare,
În cinic scăzământ, se vor usca.

Mi-e frig de frigul cerului pe unde
Îşi joaca rolul ultim şi-i e greu,
Ca îl priveste însuşi Dumnezeu,
şi dintr-odata, prin schimbari
profunde,
Mi-e frig de frigul lui.
Mi-e frig de frigul meu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un suflet nu piere de prea păcătos ci doar de prea necredincios.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de George
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişările indiferenţei te lasă rece.

citat din Ioan Hapca
Adăugat de Gabi Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avid după putere

Este adevărat, nu minte,
are titluri câte încap,
Dovedind că are cap...
Totuşi, văd că n-are minte
şi că are-un handicap;
La nimic nu ia aminte
Şi-i hapsân ca un satrap!

poligramă de Ioan Hapca din Reflecţiuni diverse
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde suflet mai există,
Milostenia persistă.
Dar, vedem din "evidenţă";
-"Suflet... rar în existenţă!"

catren de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare

E-atât de frumos şi de rece
tabloul de tine pictat,
încât, admirându-l, am stat
un timp... cât răceala să plece.

epigramă de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul lui Dumnezeu este să desăvârşească oameni prin Duhul Său, însă oamenii prin firea lor, se cred atât de desăvârşiţi încât propun metode proprii de desăvârşire a oamenilor, chiar şi lui Dumnezeu.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de frig...

Atât de frig e azi în cimitir,
N-au dat căldură nici măcar un fir.
Iar Soarele, ce-a mai rămas din el,
E ca o bilă rece de oţel.

Copacii tremură şi se închină
La zeii lor din coajă şi răşină
Iar florile, culcate pe-oseminte,
Mai moarte-s decât morţii din morminte.

Tăcut pe-alei o umbră se prelinge
Iar candela din mâna ei se stinge.
U-huu, se-aude-o cucuvea bătrână,
Pe brazii cimitirului stăpână.

Un bocet slab de jale-i dă răspuns,
Pe undeva pe după cruci ascuns.
De sus, cu chip de om, o Lună rea
Rânjeşte la bătrâna cucuvea.

Se face şi mai frig în cimitir,
Dar nu mă mir, de ce să mă mai mir
Când florile culcate pe-oseminte
Mai moarte-s decât morţii din morminte?!

poezie de Mihail Mataringa (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!