Sex-appeal

Zilele mele de hârjoană-n pat s-au dus demult,
Pilotul nu mai bagă nava-n port, noapte de noapte,
Ce era-nainte bărbăţia şi sex appeal-ul meu
Azi e doar un furtunaş pentru evacuat apele uzate.

A fost o vreme când una-două, tam-nesam, de capul ei,
Cu tupeu, din pantaloni ţâşnea obraznică, sprinţară –
Dar acum e trudă grea şi-mi trebuie răbdare
Să-o găsesc şi s-o conving să iasă puţintel afară.

Era poznită foarte şi-mi era cumva ruşine
De felul în care reacţiona în fiecare dimineaţă,
Fiindcă nu stătea deloc cuminte şi nu voia să doarmă,
Îi plăcea,-n poziţie de drepţi, să vadă cum mă rad pe faţă.

Acum, cu vârsta,-mi crează altfel de probleme,
Acel flecuşteţ cu căpuşorul atârnând, pe ţigăneşte – canci,
Alunecă, molcom, prin şliţ şi, sfios, mă urmăreşte,
Privind în jos, cum îmi leg şireturile la bocanci.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sex-appeal

Zilele mele de hârjoană-n pat s-au dus demult,
Drapelul nu se mai înalţă pe catarg noapte de noapte,
Ce era-înainte bărbăţia şi sex appeal-ul meu
Azi e doar un furtunaş pentru evacuat apele uzate.
A fost o vreme când una-două, tam-nesam, de capul ei,
Cu tupeu, din pantaloni ţâşnea obraznică, sprinţară –
Dar acum e trudă grea şi-mi trebuie răbdare
Să-o găsesc şi s-o conving să iasă puţintel afară.
Era poznită foarte şi-mi era cumva ruşine
De felul în care reacţiona în fiecare dimineaţă,
Fiindcă nu stătea deloc cuminte şi nu voia să doarmă,
Îi plăcea,-n poziţie de drepţi, să vadă cum mă rad pe faţă.
Acum, cu vârsta,-mi crează altfel de probleme,
Acel nimic cu căpşorul atârnând, pe ţigăneşte – canci,
Alunecă, molcom, prin şliţ şi, sfios, mă urmăreşte,
Privind în jos, cum îmi leg şireturile la bocanci.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca-n serai de mai

Într-o zi, spre sfârşitul lui mai,
Mă simţeam ca un paşă-n serai.
Ce-o fi fost, nici acum nu-nţeleg
Şi aş vrea, că-i mister, să-l dezleg.

Oi fi fost sub o vraja de zână
Ori aveam mâncărime la mână
Când stăteam pe fotoliu-ntr-o rână
Şi-atingeam câte-un şold de cadână.

Şi-mi plăcea – o, my God! – ce-mi plăcea
Când, mai sus, mâna mea atingea
Rotunjimi dintr-o lume de vis!
Ce să mai! - un serai... paradis.

Oh, ce zi! Ce a fost, ce n-a fost,
Cred c-avea-n ziua-ceea un rost,
Că mi-a fost zi de dulce, nu post
Ca acum: robotind ca un prost.

Muncă, eu? Munca mea-i să gândesc
Şi, cumva, chiar acum mi-amintesc
De o zi când prin juru-mi muncea,
Prin "serai", doar o singură... Ea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

Drumul a fost frumos, apele limpezindu-se,
Eu mi-am retrăit copilăria,
Când ochii mi s-au oglindit în paginile de jurnal.
Voi aprofunda acel sentiment, o retrăire frumoasă,
O noapte de vis în Arad,
O zi frumoasă în Timişoara,
Şi o retragere din propriile vise.
Trupul s-a unit cu forma inimii mele,
Desenându-vă vouă, iubitorilor de artă
O pânză, ce vă va reliefa viaţa.
Luminile vor forma aripi de înger,
Tu te vei trezi în noapte,
Şi-mi vei şopti la ureche:
- "Te iubesc aşa de mult, încât mă voi descompune.
Şi voi nărui visele doamnelor.

Ea îl privea compătimindu-l,
Apoi se ridica privind spre cer.
Iubirea lor se scria zilnic,
Cu o altă rază, devenind emisferă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau doi, acum e numai unul

în fiecare dimineaţă, împreună
ca acele ceasului, o pereche râzând atât
de perfect, zâmbind, continuând astfel
în fiecare dimineaţă, ei vin împreună
în fiecare dimineaţă, ei pleacă împreună

în această dimineaţă, el a plecat singur
în această dimineaţă, ea a rămas singură
privind în gol
prin nimicul pe care îl vede în faţa ei,
prin deşertul care traversează masa,

erau doi, acum e numai unul,
acum e prea târziu, prejudiciul a fost făcut.

poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

E doar un vis...

Uneori viaţa îţi joacă feste,
Că ai vrea să alergi afară,
Dar în suflet ai numai visări de poveste
Şi timpul e anevoios că încă nu e vară.
În minte îţi vin gânduri când scrii,
Mai mult în tăcerea nopţii,
Dar te visez şi când ai vrea să vii,
Ştii e un vis, totul e la mana sorţii.
Când mă trezesc din vis,
Mai am uneori un gând fugar,
Să las din nou sufletul deschis,
Cu îngerul de noapte hoinar.
Zilele nu seamănă între ele,
Iar eu sunt naivă acum ca o fată,
Şi-mi vine dor de gândurile mele
Că e nepăsare în lumea asta toată.

poezie de Eugenia Calancea (1 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună! cine-a stins lampa?

Noapte bună! cine-a stins lampa-azi noapte?
Un zefir invidios, fără doar şi poate.

Ah! prietene, ştii atât de puţin
Despre răbdarea cu care-au trudit
Îngerii la acel celest fitil,
Iar acum pentru tine-i stins licărul divin.

Poate-a fost sclipirea unui far
Pe care,-n beznă vâslind, un marinar
Ar fi putut s-o vadă!
Sau poate a fost felinarul care
Lumina-n tabără toboşarul să sloboadă
Tam-tamul pentru deşteptare.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care în fiecare dimineaţă îşi planifică ziua şi urmăreşte acel plan, ţine un fir care îl va ghida prin labirintul unui vieţi foarte ocupate. Dar când nu se planifică nimic, unde ordinea temporală e lăsată la voia întâmplării, în scurt timp va domni haosul.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefaţă pentru Notă de sinucidere - Volumul XX

Am devenit de curând familiar cu felul în care
Pământul se deschide şi mă-învăluie
Ori de câte ori îmi scot câinele la plimbare –
Sau cu muzica aceea galopantă şi confuză pe care-o face vântul
Atunci când alerg după autobuz.

Aşa au ajuns lucrurile.

Iar acum, în fiecare noapte număr stelele –
Şi în fiecare noapte obţin acelaşi rezultat.
Iar când nu se ivesc pentru a fi numărate,
Număr găurile lăsate de ele.

Nimeni nu mai cântă.

Astă noapte m-am apropiat în vârful degetelor
De camera fiicei mele şi-am auzit-o
Vorbind cu cineva, iar când am deschis
Uşa nu era nimeni acolo....
Doar ea în genunchi, privindu-şi

Mâinile încleştate.

poezie de Imamu Amiri Baraka, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de noapte

la naştere o ursitoare
cu părul roşu din câlţi
m-a blestemat să bântui
fantomă rea după moarte
şi de un timp năpăstuiesc
noapte de noapte

nu te întrista nu plânge
nu e chiar atât de rău
de cele mai multe ori îmi place
şi zburd şi râd în hohote
peste flăcări peste ape
noapte de noapte

doar că acum
e lună plină şi mă strigi
şi palmele mele
în gheare se prefac
dinţii în colţi fioroşi
plini de sânge
iar ochii în lasere
flăcări sângerii
şi-mi e frică că ai să te sperii
c-am să te pierd
şi deja am plătit prea mult
şi timp numai e
dragostea mea lumină lină
ascultă-mi şoaptele
ce ţi le aduc la urechi
noapte de noapte

respiraţia noastră
ca nişte nori argintii şi reci
rămâne suspendată în aer
ca o statuie de gheaţă fumurie
noapte de noapte

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neşansa...

Într-o zi de 13, "banală"
Pe o vreme cam nasoală
Cu o speranţă mare,
Ion a plecat în căutare.

Voia şi el o iubiţică
Deşteaptă şi frumuşică
Pe care s-o iubească,
Totul să-i dăruiască.

Şi-a apărut, drăguţă foc
Nu a mai clipit deloc
Dorea cu ea să vorbească
Iremediabil, cucerească.

Dar un băietan
Cu faţă de golan
În braţe a strâns-o tare
De a rămas fără răsuflare.

Ion fusese cucerit,
Dar a rămas mâhnit.
Acasă a plecat
Foarte supărat.

De numărul 13 se fereşte
Crezând că-l urmăreşte
Multe ghinioane,
Dar şi lighioane.

Ion, rău a tâmpit
De când a fost rănit.
Acum este cam tembel
Dragilor, nu fiţi ca el!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (13 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O inimă pe mările în spume

Acum hăt ani şi ani eram marinar,
Valsam cu marea-n ritmul valurilor sonore,
Ştiam coastele Perului ca pe propriul buzunar...
Şi toate tavernele din Singapore.

Eram obişnuit cu mirosul de sare,
Cu vinurile Spaniei – înmiresmate,
Cu frumuseţile din Ţara Soarelui Răsare...
De multe lucruri minunate-am avut parte.

Astăzi port altfel de pălărie,
Altfel de tricouri şi de blue-jeans,
Apuse-s zilele mele de marinărie...
Acel capitol e definitiv închis.

Dar întotdeauna undeva, ascuns în mine...
Un marinar visează talazurile-nvoalte
Tânjind să navigheze iarăşi pe apele marine,
Deşi ştie că aşa ceva nu se mai poate...

Acolo-i casa mea,-n acel salin parfum,
Casă-n care îmi duc traiul pe această lume.
Mintea şi trupul se-odihnesc pe ţărm acum...
Dar inima aleargă pe mările în spume.

poezie de Autor necunoscut- SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ellis Boyd "Red" Redding: Fără îndoială, prima noapte este cea mai grea. Te aduc înăuntru, gol ca în ziua-n care te-ai născut, cu pielea arzând şi pe jumătate orb de la rahatul ăla pentru despăducheare pe care-l aruncă pe tine, şi când te bagă-n celulă, când gratiile se trântesc, atunci ştii că totul e real. Viaţa pe care ai avut-o a dispărut cât ai clipi. Nu-ţi rămâne decât tot timpul din lume să te gândeşti la ea. Majoritatea bibanilor aproape înnebunesc în prima noapte. Cineva izbucneşte-n plâns, întotdeauna. Se întâmplă de fiecare dată. Singura întrebare e: cine va fi? Presupun că e un lucru de bun pe care să pariezi, la fel de bun ca oricare altul. Eu îmi pusesem banii pe Andy Dufresne. Îmi amintesc prima mea noapte în închisoare. Pare că a fost acum multă vreme.

replici din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginile în care mă caut...

mama
s-a dus să adune câteva ierburi
să le aşeze în mănunchi
sub grindă
să poarte de belşug şi de noroc...
nu mai are cum să ajungă la cină
de va veni târziu
pe întuneric
îmi va pune mâna în poală
şi-mi va sprijini somnul
până dimineaţă
când liniştea spartă
de întâiul cântat al cocoşului
îi va reconstitui chipul
o lumină va ţâşni din
răsăritul târziu
separându-i chipul de umbră

şi va pleca cu Dumnezeu

tata
s-a dus şi el
într-o dimineaţă pe la patru
cu merindea sub braţ şi
o fotografie învelită într-un ziar
şi nu s-a mai întors
o fi vrând să se întâlnească
cu mama
la capăt de drum
unde se odihnesc sufletele

aş fi vrut să ştie şi mama
că am mai crescut
şi că-i seamăn mult
că o duc bine şi că
mi-am cumpărat un cal
ar fi bine să vadă cum îl mângâi
şi mă joc lângă lăstarul ieşit din scorbura
nucului sub care
bunicul trăgea cu sete dintr-o pipă cumpărată
de la târgul din Dobreşti
şi cum o aştept
seara
la capătul uliţei
şi privesc spre sat
până când văd cerul aplecându-se
să sărute pământul de
noapte bună...

sunt singur acum

ştergarul alb
în care
mi-am uitat copilăria -
singurul suvenir de la mama
îl port la piept
şi mă prefac uneori
că o văd
ţinându-mi capul pe genunchi...
cu firul tors din lacrimi
coase cerul de marginile pământului
ca să nu-mi fie frig...

ca un fluture agăţat de noapte
o să colorez cu privirea
cele două imagini
între care mă caut

tată - mamă
noapte bună!

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

s-a-ntâmplat azi noapte să te visez
rar
foarte rar
dar se mai întâmplă
şi oricum te caut printre vise
ca printre hârtiile mele vechi
cu poezii

văzusem un documentar
cu ada lovelace
şi-n visul meu tu erai ada
îmbrăcată ca atare
într-o grădină cu trandafiri
ca-n rochia de acum câteva zile

şi-mi spuneai ceva
dar era foarte mult zgomot

şi nu ştiu să citesc de pe buze

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă îmi plăceau prescurtările,
aş fi prescurtat
singurătatea pe care o găsesc sub brad,
în fiecare an,
de Crăciun.

acum e momentul ăla amorţit,
când te dai jos din pat
cu o uşoară suspendare temporară
a sensului de mers.

pipăi cu degetele de jos
după papucii moi şi necoloraţi,
nu îţi aminteşti dacă ţi i-am luat
sau mi i-ai dat,
acum însă i-ai săruta cu diminutive.

rămâi cu mâinile atârnând
pe lângă nedumerire,
întorci capul spre umărul stâng,
acolo
unde în fiecare dimineaţă
mi s-ar fi răzgâiat, tristă, încălzită şi mică,
urma somnului.

am ieşit
să fiu, împreună cu mine,
mai puţin singură.

nu m-am mai găsit
în nicio neobişnuinţă de-a ta.

eşti la fel de singur
cum te-am făcut să fii.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştergarul în care mi-am uitat copilaria

mama
s-a dus să adune câteva ierburi
să le aşeze în mănunchi
sub grindă
să poarte de belşug şi de noroc...
nu mai are cum să ajungă la cină
de va veni târziu
pe întuneric
îmi va pune mâna în poală
şi-mi va sprijini somnul
până dimineaţă
când liniştea spartă
de întâiul cântat al cocoşului
îi va reconstitui chipul
o lumină va ţâşni din
răsăritul târziu
separându-i chipul de umbră

şi va pleca cu Dumnezeu

tata
s-a dus şi el
într-o dimineaţă pe la patru
cu merindea sub braţ şi
o fotografie învelită într-un ziar
şi nu s-a mai întors
o fi vrând să se întâlnească
cu mama
la capăt de drum
unde se odihnesc sufletele

aş fi vrut să ştie şi mama
că am mai crescut
şi că-i seamăn mult
că o duc bine şi că
mi-am cumpărat un cal
ar fi bine să vadă cum îl mângâi
şi mă joc lângă lăstarul ieşit din scorbura
nucului sub care
bunicul trăgea cu sete dintr-o pipă cumpărată
de la târgul din Dobreşti
şi cum o aştept
seara
la capătul uliţei
şi privesc spre sat
până când văd cerul aplecându-se
să sărute pământul de
noapte bună...

sunt singur acum

ştergarul alb
în care
mi-am uitat copilăria -
singurul suvenir de la mama
îl port la piept
şi mă prefac uneori
că o văd
ţinându-mi capul pe genunchi...
cu firul tors din lacrimi
coase cerul de marginile pământului
ca să nu-mi fie frig...

ca un fluture agăţat de noapte
o să colorez cu privirea
cele două imagini
între care mă caut

tată - mamă
noapte bună!

poezie de Teodor Dume din Carte: Exil într-o lacrimă. Editura: Minela
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

m-am îndrăgostit de galliano şi am visat asta
(de fapt am căzut din pat dar mi-era ruşine să-ţi zic)

voiam să-mi pieptene cineva părul

vezi de asta l-am tuns pe tot
cele mai nepotrivite mâini au trecut prin el iar acum
arăt ca un băieţel fericit cum ar fi trebuit

m-am îndrăgostit de galliano păcat
că l-am iubit doar pentru maică-mea a fost un
vis-trofeu din care nu pot deduce cum
mişc mâna în somn
fiindcă cel care doarme cu mine n-o vede

acum nici măcar nu mai am sens
strâng unghii strâng mâini strâng
poeme mototolite şi le vând la kg

oamenii le găsesc interesante păcat că eu
nu găsesc oameni doar uşi şi atacuri de panică
de care fug intrând prin altele

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantomă vie, femeia

Privesc în urma-timp şi te găsesc pe tine,
Steaua Polară a orânduirii vieţii mele.
Ai ascultat doar prea puţin din ce-ţi spuneam.
Dar nu ai vrut, sau poate nici acum nu vrei
Să îmi accepţi iubirea ce mi-ai declanşat... în vis.
Acum, au mai rămas doar urmele lacrimilor uscate
Pe faţa inimii ce nu-şi mai găseşte rostul fără tine
Căci ai luat totul de când tu ai decis să pui tăcere şi-ai plecat...
Dispărând în dimineaţă.
Şi mă întreb ce oare iţi doreşti?!
Care a fost motivul schimbării tale?
Mi-e dor de chipul tău senin, mi-e dor de tine,
Oare ce faci acum? Oare ţi-e bine?!
Glasul tău, zâmbetul, privirea de care m-am îndrăgostit, unde sunt?
Oare eşti reală? Exişti? Da! Îţi simt prezenţa!
Şi-n orice colţ de lume ai fi eu tot te-aş căuta şi te-aş găsi!
Eu nu voi renunţa şi vreau să ştii că acolo unde eşti,
Gândul meu te însoţeşte, este mereu lângă tine
În fiecare noapte tu îmi tulburi visele,
Fantomă, iluzie a dragostei.
Aş renunţa la tine, dar este ca şi când aş renunţa la viaţă
Şi -aş accepta o moarte prematură a iubirii mele.
Doar dacă aş muri eu, tu nu ai mai exista...
Dar eu nu am de gând... să renunţ la tine...
O dată cu lăsarea serii tu prinzi viaţă!
Fantomă a iubirii, vie în noapte!
 

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Moş Crăciun

Dedicată tuturor copiiilor cuminţi şi nu numai

S-a zvonit acum pe-aici
Că un moş cu barbă albă
Şi cu sacul plin cu daruri
O să vină la cei mici.

Iar dacă ai fost cuminte,
Pentru tine moşul are
Multe daruri minunate,
Doar să ai un pic răbdare.

Căci de vrei să le primeşti,
Ai o mică datorie...
Trebuie acum să spui
Cum ştii tu... o poezie.

Să creşti mare şi cuminte,
Tu copil frumos şi bun,
Şi la anul am să vin
Tot aşa... de Moş Crăciun.

poezie de Elena Bulancea (21 decembrie 2011)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie, viaţă...

Vă mai amintiţi de primul sărut?
Eu l-am trecut deja la viţă, l-am reînviat.
Ar trebui să îl consider o parte din copilăarie..
Dar totul este viu, trăieşte,
Chiar dacăa s-a intamplat mai demult.
El este viu, prin mine, prin tine, prin noi, prin fiecare îndrăgostit, prin voi...
Nu trebuie să îil uităm!
Pentru ca fiecare dintre noi l-a dăruit şi l-a avut dar!
Un dar ce l-am făcut, la rândul nostru şi dar l-am primit iar,
Ce nu-l puteam pricepe atunci!
Ce nici acum nu-l pricepem...
Era... o adiere a copilăriei!
Ce pentru mulţi dintre noi acum este o bombă cu efect întârziat!
Si de atunci ne-am hrănit cu fluturi, cu flori, Albastre...
Ori cu floarea-de-colţ...
Nu îmi mai amintesc de -a fost pe bancă, în clasă, afară, sau în
Mijlocul unui parc.
Ţin minte doar că tu te-ai fâstâcit, te-ai ruşinat şi te-ai înroşit!
Cine ar fi avut atunci puterea să-nţeleaă?!
Acum stau şi scriu pe-o foaie de hârtie albă doar ca să-i dau culoari
Alb -negru ca ale unui film mut, din trecut...
Ce ai sădit în mine, tu, înger minunat!?
Acum ne sărutăm decât pe taste...
A ramas o umbră, un ecou... Şi poate nici atât!
Copilarie ce-mi dai viaţă... te salut!
Eşti parte din drumul abia început... e drumul ce duce în noapte.

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!