Asumare

Mă las în voia ta, dar ştii tu oare
Cum să întorci o viaţă rătăcită
Din bezna-i grea unde, împotmolită,
Nu mai răspunde razelor de soare?

Îţi pun în palme noaptea mea cumplită,
Fără de scene negre-acuzatoare.
Doar cu speranţa prinsă de visare
Şi-o inimă de temeri chinuită.

Nu îmi asum în caz c-o să te-nghită
Golul din mine. Nu e doar o stare,
Răceala mea căldura o evită.

Mă las în voia ta la întâmplare.
Îţi pun în faţă-o rană de elită,
Tot ţi-a rămas dorinţa în picioare?

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus, în inima mea

Ieri, când priveam soarele,
(tare mult îmi place răsăritul său!),
m-a bătut pe umăr
una cu o coasă,
îmbrăcată în negru,
(ciudat, zic, pe căldura asta, în negru?)
mi-a zâmbit sardonic
şi i-am retezat-o scurt,
într-o oltenească naturală:
"tu ce vrei, fă!"
"bă, zice, ai grijă,
toti treceţi pe la mine,
cu voia dar mai ales
fără voia voastră!".

Am privit uşor
în stânga
lângă inimă
şi l-am văzut pe Iisus,
îmi zâmbea părinteşte
şi-am simţit că nu sunt singur,
m-a cuprins o siguranţă totală!

După care, s-a dus,
cum, cine?
aia cu coasa!

Iisus a rămas lângă mine,
în veci, ca să zic aşa.

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o viaţă distanţă

Fetiţa-aceea, mică şi plăpândă,
Ce după fluturi sta mereu la pândă,
Să-i prindă şi să îi sporească-n visul
Unde, ştiu sigur, îi eram trimisul.

Azi, este mare, nu mai prinde fluturi.
În vise, nu îi mai răpesc săruturi.
Distanţa dintre noi — covârşitoare.
Când o privesc de-aproape, doare tare.

Îi înţeleg răceala foarte bine —
Golul acesta n-a depins de mine,
E un secret ce-l ştie numai viaţa,
Cum să înlocuieşti focul cu gheaţa.

Ceva, cândva, a smuls din ea copilul
Şi l-a înlocuit cu inutilul.
A dus la coş tot ce a strâns în clipe,
Când n-a avut curaj să le-nfiripe.

Ai spune că nu-i rău, dar chiar nu ştie
Că, undeva, într-o copilărie
De mult apusă, încă locuieşte
Tot ce în ea, acum, se ofileşte.

Aceleaşi suflet... — nu îl mai aude.
Frecvenţa ei răspunde altor unde.
Altfel de hrană o hrăneşte-n vise,
Lumina-i stinsă-n ea, porţile-nchise.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi (15 noiembrie 2021)
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dependent de egoism

Iubeşte-mă, suflet cald,
Atinge-mi interiorul,
Trezeşte în mine dorul...
Nu mă lăsa să mă scald
În ură şi în minciună.

Trezeşte în mine dorul
De iubire şi speranţă.
Adu-mă din nou la viaţă,
Umple iar în mine golul,
Nu mă lăsa să mă pierd.

Oare, nu mă simţi cum fierb,
În orbire şi-n regrete?
Iubeşte-mă, iar, cu sete,
Lasă-mă să te absorb –
Să redevin iarăşi eu!

Dă-mi înapoi ce-i al meu,
Ceea ce-mi curge prin vene.
Chit că... nu mi se cuvine,
Dar ştii bine cum sunt eu:
Dependent de-a ta iubire.

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (27 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e la fel ca urcatul pe munte: nu trebuie să te uiţi inapoi.. rişti să te ia ameteala. Trebuie să mergi înainte, înainte, înainte.. fără să-ţi pară rău de ce ai lăsat in urmă, pentru că, dacă a rămas în urmă inseamnă că nu voia să te insoţească în călătoria ta.. doar că ţi-a folosit şi acea bucată de stîncă pe care nu o mai poţi vedea; te-a facut să înţelegi, ţi-a dat elan.

Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiţilor (2005)
Adăugat de Lav
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Speranţa-i o voce ce –mi sună în ureche
Şi-mi spune în taină, cu glas scăzut, ades,
Încrederea în mine să nu mă părăsească
În viaţa mea, pentru ce urmează a se întâmpla.
Fără deznădejde, amar sau vreo tristeţe, să trăiesc,
Căci zorile de zi în fiecare dimineată se vor ivi.

Speranţa-i ca o lampă aprinsă ce-mi arde- n trup
Şi-mi luminează calea spre-o destinaţie necunoscută,
Dar de mine mult dorită, aşteptată şi râvnită,
Cu ea la plimbare pornesc şi sigur nu greşesc
Şi voia Lui încerc din răsputeri să o găsesc.

Speranţa-i rozul trandafirului peren şi-nfloritor,
Simbol ce ascunde-n el un mister fermecător,
Mă aplec spre el, căuş din palme fac,
Mă las ademenită de prospeţimea şi vigoarea lui,
Adulmec lacom un parfum suav, năucitor,
Visez şi romantica-mi poveste descifrez.

Speranţa-i credinţa infinită pe care orice om o are,
Pe care nu o cuprinde nicio apă sau o mare,
Mână în mână cu tainica noastră chemare,
Se plimbă în ale noastre suflete fără hotare.

Când viaţa –mi este poate la grea încercare,
Speranţa, acel simţământ inefabil, porunceşte,
Nu te lăsa, luptă şi puternic mereu să fii,
Căci neînfrânt vei fi şi greul vieţii sigur îl vei dovedi!

Speranţa mă modelează, sufletul îl imprimăvărează etern,
Doar ca eu să las în urmă trecutul şi acele poveri,
Să stăpânesc cu –nverşunare acele temeri,
Să ridic ochii în sus, către El, Dumnezeu
Şi rozul speranţei în inima mea se va etala mereu.

Speranţa-n suflet în fiecare zi o sădesc,
Cu lacrimi de bucurie vreau să o stropesc,
Şi-o roză să –nflorească –n inima mea,
Să-i simt mereu gingăşia şi puritatea
Şi-n inocenţa mea vreau să cred mereu,
Că speranţa de bine este reală ca această minunată floare.

poezie de Georgeta Ganea (30 decembrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul

De vezi salcâmul pe picioare
Îl admiri şi doar atât,
Dar îţi pun o întrebare,
Ştii tu cum a apărut?
A salcâmului sămânţă
Este învelită-n ceară
Şi în stare de latenţă
Duce-o viaţă-embrionară,
Ce se poate prelungi
Pentru o lungă perioadă
Şi nicicând n-ar răsări.
Asta-i fără de tăgadă!
Doar dacă din întâmplare
Seminţe-i se face o "rană"
Şi substanţe hrănitoare
Depăşesc stratul de ceară.
Embrionul se-activează
Va da semne de trezire,
Din tegument s-eliberează
O plantulă-n devenire.
E plăpândă la-nceput,
Până prinde rădăcini
Dar va creşte neîntrerupt
Până când se va-mplini!
Mândru este acum salcâmul
Când din flori a sa coroană
Împrăştie în jur parfumul!
Şi-a pornit de la o rană!

Omule, de nu iubeşti
Că vei fi cumva rănit,
Ar trebui să te gândeşti
Că vei muri neîmplinit!

poezie de Ionel Popa (14 decembrie 2012)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, lângă mine, am rămas doar eu

Mai pot copile, azi, să te mai chem
Şi tu mai poţi răspunde la chemare.
Cu fiecare zi, mai mult mă tem...
Să-i dau răspuns tăcerii, la-ntrebare.

Mai pot copile, azi, să te privesc,
În ochii mei mai picură lumină,
Dar pozele prin care te găsesc,
Nu ştiu, cum dorul mamei se alină.

Tu nu ai timp şi nici nu înţelegi...
Să fii bătrân şi doar cu amintirea,
În câte zile... câte nopţi întregi,
Doar golul îţi acoperă privirea.

Atâta gol m-apasă şi doboară...
Şi parcă m-a uitat şi Dumnezeu,
Prin tot pustiul care mă-nconjoară,
Azi, lângă mine, am rămas doar eu.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorind prin voia Ta

Călătorind prin voia Ta,
Doresc pe Tin' să te-ntâlnesc;
Fă-mă un rob al ascultării,
Căci Tu eşti tot ce îmi doresc.

Nu vreau doar îngăduinţe,
Ci voia Ta, deplin s-o împlinesc;
Mergând pe brazdele durerii,
Dorind doar Ţie să-ţi slujesc.

Împodobeşte-mi sufletu' cu a Ta lumină,
Ca, mergând prin lumea frântă;
Să am Duhul Tău cu mine,
Şi să ofer dragostea-Ţi Sfântă.

Vreau mireasma Ta s-o împart,
Celora din jurul meu;
Aducând cu ea lumină,
Dragoste de Dumnezeu.

Iar când rau'-mi stă-npotrivă,
De nimic eu nu mă tem;
Tu Eşti scutul meu cel tare,
Esti izbăvitor etern.

poezie de Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul cântec

stau pe ţărm
ascult nisipul cum plânge
timpul curge prin palme
nici urmă de unde, de valuri
pe unde să curgă, de unde
mă preling prin colţuri de singurătate
e tragic şi trist, azi în cetate
chipul meu, o mască a lumii
totul e o biată amintire
rătăcită în sertarele vieţii
m-am cufundat în tăcere
în noaptea asta am murit, încă o dată
se scuturau frunze printre gânduri
acum sau poate peste o mie de ani
cine azi mai ştie, cine...
am venit şi am plecat
acolo sus, unde nu e durere
e doar un etern suspin
a rămas amintirea unui vis
se scuturau frunzele vieţii
una câte una
ieri a fost ieri
azi a rămas nimic
am plecat fără a şti
de ce am venit, de ce am plecat
pe masă, o poză ruptă, atât
când m-am trezit din al meu chin
plângeau suspine
mi-era teamă de viaţa asta murdară
poate sare o scânteie
să ardă, să ardă durerea din mine
vazduhul era plin de suspine
ce trec azi prin mine
pe un deal
o mioară plânge
în suspine
lacrimi curg în vale
se scurg pe o cărare
cărarea dorului în lacrima norului
ucis cu pietre de oameni nebuni
ce oare să mai fac cu mine
din suflet picură suspine
pic, pic...
în mână port un fluier, de soc
să cânt, un cântec de jale, de foc
despre viaţa asta
fără de noroc

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă de soare

Şi altor vremi ai fost sortită -
Copac al frunzelor ce tac
Şi fericirea o imită.

Sămânţă din esenţe vii
Şi ceruri pure, risipind,
Ai vrut să te întorci spre zi,
Iar azi, copac, te vezi murind...

Porunca de a-ţi ispăşi
Pedeapsa ta de flori şi frunze
Ce-ngălbenesc în toamne, ştii,
Orice copac trăind o duse.

De astăzi, aşteptarea ta
E doar o rană care doare.
Pe trupu-ţi plin de cicatrici,
Sunt doar o lacrimă de soare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncire

Un gol imens se-ascunde-n ochii tăi,
Dar ei privesc doar strălucirea-n floare
Şi o percep a fi nemuritoare,
Nu iau în seamă-ai timpului călăi.

Nu pot să înţeleagă-a ta visare,
Nu ştiu c-ascunzi în suflet vânătăi,
Că te-ai împrăştiat pe-atâtea căi...
O ştii doar tu. Pe restul nu îi doare.

Ei urmăresc sterila umbră-a clipei,
Pe care, sunt convinşi, că o slujeşti.
Şi cum trăiesc în braţele risipei,
Te văd de-al lor — şi nu ceea ce eşti.

Îţi plânge inima pe buza râpei,
În care, -ncet, dar sigur, te-adânceşti...

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai descoperit tu că propria mea Inimă bate în pieptul tău? Oare ai uitat că nici măcar un fir de iarbă nu se mişcă în lumea aceasta de vis fără voia Mea? Dar tu pretinzi că ai primit ajutorul bietului cascador ce este mult mai păcătos ca tine? Iar Acum, vii în faţa mea, Tatăl tău şi tot mie îmi ceri socoteală pentru că l-am definit, drept un iluzionist, un cascador sau biet magician? Oare are vreo una din cele cinci mari religii monopolul Meu, te rog, ca prin vasta ta experienţă să îmi spui fiule ca să mă închin la ea sau la sfinţii minţilor umane deşarte? Atunci la ce folos vă rugaţi la deşertăciune dacă Eu însumi mă dărui fiecăruia dintre voi? Adevărat, adevărat vă spun, tot ajutorul pe care-l puteţi primi de la această lume e doar deşertăciune că inima voastră este deja cu Mine pentru că e propria mea inimă, doar gândul nebun continuă să-şi trăiască separarea închinându-se şi cerşind la toate porţile religiilor acestei lumi şi mai mult vis şi mai multă deşertăciune. Află cine eşti, fiul meu, căci nu ai fost născut vreodată şi atunci ce crezi că ştii sau îţi aparţine din acest vis?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirarea unui gând stingher

Tu, suflet rătăcit, cum nu ştii, oare,
Că n-am plecat şi nu ne-am despărţit?
Sunt încă-n tine, viu, căci o plecare
Ar însemna pustiul de sfârşit.

Nu simţi privirea mea cum îţi măsoară
Plăcerea-n jocul noului sărut?
Nu ştii că te cunosc şi mă-nfioară
Toţi paşii tăi prin timpul ce-a trecut?

Nu te sfii de-acum! Din întâmplare,
Te mai privesc şi eu, la fel ca tine,
Dar nu cum te priveam, cu-nflăcărare;
Cred că-i dorinţa mea să-ţi fie bine.

Sunt doar un gând acum, ca o mirare
Prin gândul tău Dar ştii. Oi ştii, tu, oare?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voia Domnului

A murit! Cum i-a fost vrerea,
Mi-a rămas cam toată-averea.
A dat Domnul ca-mpreună,
Să intrăm în lumea bună.

epigramă de Nicolae Ghinea din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Soare

Mi-e dor de răsăritul soarelui
Şi de căldura blândei mângâieri,
S-alunge de pe bolta cerului
Ne-nduplecaţii nori, grele poveri.

Ascuns după perdeaua norului
A suferit în bezne şi-n tăceri,
Mi-e dor de răsăritul soarelui
Şi de căldura blândei mângâieri.

Şi-a pierdut vântul dulcele-adieri,
Bufneşte-ntruna, bate-n voia lui,
Doar soarele ne poate da puteri
Să ştergem tot potopul de dureri,
Mi-e dor de răsăritul soarelui.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există vreme urâtă, ci doar oameni lipsiţi de soare în interior.

aforism de Evelin L. Ş. Andrei
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgam

Bate vântul, frunză-i omul,
Vântu'-i moartea, viaţa-i pomul.

Nemurirea doar adie,
Mişcă-a lumii grea mândrie...

Peste lume, ca o ploaie,
Cad din suflete gunoaie

Şi se-aşază pe tristeţe,
Aşteptând ceva să-nveţe.

Fulgi se-aştern pe inimioară,
Îngheţând-o-a mia oară...

A apus lumina-n minte,
Bezna e tot mai fierbinte...

Seacă un ocean de lupte
Pentru câte sunt făcute

Să păstreze-n siguranţă,
Fericirile în viaţă.

Înfloreşte veşnicia,
Odată cu poezia...

Ce miros plăcut emană,
Re-nvierea dintr-o rană.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii doar tu

Să-ţi fac pe plac doar eu, doar ţie,
Să-mi spui ce simţi doar tu, doar mie,
Să vezi că vreau doar un sărut,
Pentru asta ştiu că sunt născut.

Să te privesc doar eu, pe tine,
Să te gândeşti doar tu la mine,
Să avem ce n-am avut,
Crezând în noi eu am crescut.

Să ştiu de ce mă simt aşa,
Acest fior... magia ta,
Cu toţi sunt dur, de-orice capabil
Şi-n faţa ta sunt vulnerabil.

Să ştii de ce n-aş renunţa,
Să vezi de ce nu aş uita,
Să ştiu c-ai vrut ce s-a-ntâmplat,
Tu m-ai ales, tu m-ai schimbat.

Îţi şoptesc, să ştii doar tu,
Să nu mă uiţi, să nu spui nu,
Să ştii doar tu de ce trăiesc,
M-am nascut să te iubesc.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomnatic

S-a risipit încă o vară,
Încă un fum dintr-o ţigară,
Purtat stingher spre nicăieri...
Încă un mâine rămas ieri.

Durerea mea, cumplită fiară,
Trezită în ajun de seară
Din somnul fostelor căderi,
Tânjeşte după mângâieri.

M-apasă, mă şi înfioară
Sunetul straşnic de vioară,
Rodit din frigul dintre noi,
Aducător de vânt şi ploi.

Noroc că-s clipele de ceară
Şi se topesc fără să doară,
Asemeni netrăirii reci,
De unde nu mai vii, ci pleci.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei schimbări

Nu voi rămâne-aşa mereu,
Îndrăgostit cum sunt acum.
Va exista şi-un rămas bun
Şi nu e doar un gând ateu.

E un final în orice drum,
E o schimbare-n orice eu...
Nu voi rămâne-aşa mereu,
Îndrăgostit cum sunt acum.

Direcţia rezultă scrum,
Căci focu'-i elementul meu.
E-un crez pe care mi-l asum.
Îndrăgostit cum sunt acum,
Nu voi rămâne-aşa mereu.

rondel de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!