Adâncire
Un gol imens se-ascunde-n ochii tăi,
Dar ei privesc doar strălucirea-n floare
Și o percep a fi nemuritoare,
Nu iau în seamă-ai timpului călăi.
Nu pot să înțeleagă-a ta visare,
Nu știu c-ascunzi în suflet vânătăi,
Că te-ai împrăștiat pe-atâtea căi...
O știi doar tu. Pe restul nu îi doare.
Ei urmăresc sterila umbră-a clipei,
Pe care, sunt convinși, că o slujești.
Și cum trăiesc în brațele risipei,
Te văd de-al lor și nu ceea ce ești.
Îți plânge inima pe buza râpei,
În care, -ncet, dar sigur, te-adâncești...
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.