Dependent de egoism

Iubeşte-mă, suflet cald,
Atinge-mi interiorul,
Trezeşte în mine dorul...
Nu mă lăsa să mă scald
În ură şi în minciună.

Trezeşte în mine dorul
De iubire şi speranţă.
Adu-mă din nou la viaţă,
Umple iar în mine golul,
Nu mă lăsa să mă pierd.

Oare, nu mă simţi cum fierb,
În orbire şi-n regrete?
Iubeşte-mă, iar, cu sete,
Lasă-mă să te absorb –
Să redevin iarăşi eu!

Dă-mi înapoi ce-i al meu,
Ceea ce-mi curge prin vene.
Chit că... nu mi se cuvine,
Dar ştii bine cum sunt eu:
Dependent de-a ta iubire.

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (27 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă

Iubeşte-mă cât sunt;
Cât sunt cuvânt;
Cât mai păşesc pe acest pământ;
Iubeşte-mă ca nu sunt sfânt!

Iubeşte-mă;
Cum florile-s iubite;
Trezeşte petalele adormite;
În dimineţii vrăjite.

Iubeşte-mă în vise;
Când flăcările par stinse;
În nopţi de indigo;
Albastrul nopţilor!

Iubeşte-mă prin roua dimineţii;
Prin alte gânduri, prin alte vieţi;
În tot ce sunt, în tot ce eşti ;
În clipa ce mă regăseşti!

Iubeşte-mă-n culori;
Dincolo de nori;
Când alţi mor, tu n-ai
Să mori!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă cât sunt în viaţă

Iubeşte-mă fără reţineri,
Acum, cât suntem încă tineri.
Iubeşte-mă ca pe-o comoară
Descoperită prima oară.

Iubeşte-mă cât sunt în viaţă,
În fiecare dimineaţă,
Iubeşte-mă la prânz şi seara,
Cât încă nu mă plânge ceara.

Iubeşte-mă în miez de noapte,
Spunându-mi la ureche şoapte,
Iubeşte-mă în pat de rouă,
Cât încă Luna este nouă.

Iubeşte-mă cât încă soarta,
Deschide inimilor poarta,
Iubeşte-mă cât încă visul
Deschide-n suflet paradisul.

Iubeşte-mă ca pe-o magie
Cu vers şi ritm de poezie,
Iubeşte-mă, citindu-mi cartea,
Cât încă nu mă cheamă moartea.

Iubeşte-mă fără orgoliu,
Nu aştepta o zi de doliu,
Iubeşte-mă cât încă vântul
Ţi-oferă darul meu, cuvântul.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (8 iunie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă de iubire, de ură, de disperare...

Sărutul, acest prezent cu tendinţa de a exploda,
creşte până la nebunie.
A urmat sunetul zborului;
ieşisem dintre nori cu dorul de om, cu sentimentul
că nu se mai poate trăi nimic după noi.

Mi-am zis că e o primejdie fără sfârşit,
ceva se nalţă în mine.
Mă îndeamnă la timpul de a trăi
pierdută de durere, de disperare, de lume,
în aerul tău.

Iubesc şi mă tem. Ceva se nalţă în mine;
nu mai pot supravieţui normal
din prea multă intensitate
trăiesc totul din toate direcţiile,
mor de frica acestei agonii,
diferită de viaţă, neînţeleasă de moarte.

Priveşte-mă în ochi să vezi cât de adânci
sunt secundele
care urcă înspre fiinţa ta.

Vezi după adâncimea ochilor mei?
Dacă nu eşti îndrăgostit de mine,
vezi marginea lunii
ca o expresie maximă a absurdului.

Iubeşte-mă până nu mai poţi trăi nimic
fără mine, iubeşte-mă de iubire,
de durere, de ură, de disperare.
Priveşte-mă în ochi să vezi cât de adânc
e albastrul fulgerat de ape.

poezie de Camelia Opriţa (22 februarie 2017)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă...

Iubeşte-mă cu aceeaşi pasiune
Şi caută-mă iarăşi între nopţi,
Nu te lăsa condus de raţiune,
Nici de lăstarii zorilor necopţi.

Iubeşte-mă sedus de nostalgia
Trecutelor galante primăveri
Ce dragostea a fost sau nu magia
Dospită-n miezul fragedelor veri.

Iubeşte-mă cum soarele iubeşte
Un enigmatic şi mirific univers,
Cu patimă din nou îndrăgosteşte
Şi dă-mi sărutul buzelor din mers.

Iubeşte-mă cum luna străluceşte,
Cum stele sidefate hoinăresc,
Cum ziua ne petrece şi sfârşeşte
În asfinţitul astrului ceresc.

Iubeşte-mă cu-aceeaşi inocenţă,
Cu-acelaşi dor nebun de-a cuceri
Ce ieri înflăcărat şi cu ardenţă
Ai frământat sub gândul de-a iubi.

Iubeşte-mă şi spulberă-mi căinţa
Cât temerile-n piept neliniştesc,
Cât inima îmi vântură dorinţa
Să pot, să vreau, să ştiu să mai iubesc.

Iubeşte-mă, e tot ce viaţa-mi cere
Şi nu-mi dă pace până n-oi vedea
Că zaua ce-am unit în veci nu piere
Şi nici de lacrima ne va durea.

Iubeşte-mă cu toată dăruirea
În numele candidului trecut,
Iubeşte-mă şi-aprinde iar iubirea
Cu-aceeaşi flacără de la-nceput!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In cautarea fericirii

Unde eşti iubire ce mi-ai umplut fiinţa?
Aş vrea să fii cu mine, să-mi afli neputinţa
De-a te uita, de-a nu simţi, de-a spune
Că dorul şi iubirea n-au loc pe-această lume.

Unde eşti suflet ce te-ai desprins din mine?
Să cauţi fericirea, să vezi că nu mai vine,
Că totu-i trist şi sumbru şi nu mai ai putere,
S-aştepţi fără speranţă, o simplă mângâiere?

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă oricum...

Iubeşte-mă oricum, dovadă vie a mersului pe Lună,
Iubeşte-mă oricum, plecat pe ţărm să-nece
Acea umbră de rece crescândă-n urma mea.

Iubeşte-mă oricum, prin tainic vrej ceresc,
Şi-n vajnicele pulberi ce-mi năpădesc iubirea,
Până-n fugarnicele clipe ce-mi cuceresc murirea.

Rămân aici, iubeşte-mă oricum, cu-obloanele de ceaţă
Gigante delirări când trupul n-are zvâcnă...
Respir de-atâta tu sevă de constelaţii,

Iubeşte-mă oricum, infern şi rai, lumina mea-i în ochiu-ţi.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea din ocean

La noapte voi face dragoste cu poezia ta, ca în fiecare noapte
Căci sunt doar o floare aruncată în ocean,
Fără întrebare.
Şi mă întreb oare cât voi putea să mai respir atâta iubire,
Prin porii mei de catifea?
Iubeşte mă aşa cum poţi ca într-o vară sau primăvară
Şi nu mă lăsa să mor căci fără tine sunt
Doar ea femeia fatală
Iubeşte-mă în fiecare zi cu un cuvânt.
Universul mi se deschide sau o poezie mă alintă
Iubeşte-mă cum numai tu o şiti a face
Iubeşte-mă pentru o eternitate
Eu, acea floaea ce miroase a iasomie.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei rugi

Nu-mi da mai mult decât pot duce,
Dă-mi cât să fiu salvat de mine,
Cât să mă-ntorc din nou la Tine,
Când neputinţa mă seduce.

Nu tot ce cred că-nseamnă bine
Îmi poate face viaţa dulce...
Nu-mi da mai mult decât pot duce,
Dă-mi cât să fiu salvat de mine.

Nu mă lăsa s-ajung ruine,
Deja m-am pus singur pe cruce —
Acum aştept să se termine...
Dă-mi cât să mă salvezi de mine,
Nu-mi da mai mult decât pot duce.

rondel de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi numai dor...

Şi sunt momente când te aştept să-mi vii,
Clipe de speranţă, când simt un dor aprins...
Când şi ţie îţi este dor să-mi fii,
Când dorul ne pătrunde, şi-ncet ne-a învins!

Şi sunt clipe în care, adânc îmi amintesc,
Cum mă iubeai cu sete... cum mă priveai zâmbind...
Şi mă gândesc la tine... poate mă amăgesc,
Că şi tu simţi un dor... despre noi, iubind...

Ştii? Te-am iubit mai presus de mine...
Regret că n-ai ştiut a preţui!!
Inima mi-e toată de sentimente pline,
Şi te iubesc iubire! Exist pentru-a iubi!...

La ceas târziu de noapte, mă trezesc cu tine...
Mi-e plină amintirea şi mintea mea te cheamă,
Iubeşte-mă iubire, căci ştii atât de bine
Să mă iubeşti aprins, fără nicio teamă!

Mi-e dor atât tare, încât lacrimi apar,
Simt pentru tine, o dragoste nebună...!
Şi mă gândesc la noi... şi zorile apar,
Şi mă consum iubire! Mi-e dor până la lună...!

Iubirea mea frumoasă! Nicicând nu vei mai fi,
Aşa iubit de nimeni... cum eu iubesc mocnit...
Că vreau să te întorci... asta vreau să ştii,
Să mă iubeşti pierdut... să fii împlinit!

Şi numai dor...
Şi mă trezesc... dorind să înţeleg...
De ce nu mergem oare mai departe...?
Şi fir cu fir, confuză eu aleg,
Să descifrez povestea, parte cu parte...
Şi numai dor...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă, femeie

iubeşte-mă femeie într-o noapte
o noapte mai cer
iarăşi şi iar
astăzi şi mâine, mereu
mi-e aprig dor de a ta fierbinte chemare
peste ţărmuri întinse de mare
iubeşte-mă femeie
pe câmpuri de flori, pastelate culori
buzele, o atingere lină, eternă,
sânii, tainic fior în zorii cei noi
iubeşte-mă femeie în dorul nespus
şi vântul să-ţi poarte cuvântul suav
pe întinsele ape
iubeşte-mă femeie
în lacrima crudă a ploii
sărutul descânt
să vină cuvânt peste şoapte
iubeşte-mă femeie, o dată
dă de pereţi cu dureri şi tristeţi
nu rătăci din poartă în poartă
iubeşte-mă femeie pe pagina goală
mai scrie un poem
o dată, în grabă
iubeşte-mă femeie
acum ori niciodată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amândoi

Dă-mi viaţă să-nvăţ să trăiesc,
Dă-mi lacrimi şi zâmbet, să-nvăţ să iubesc
Trezeşte în mine o altă fiinţă,
Şi fă să se nască din suflet dorinţă...
Greşeşte-mi şi cere-mi iertare,
Dă-mi roua din zori şi-o dulce chemare,
Cuprinde-mă-n braţe, condu-mă-n abis
Dă-mi stele aprinse şi veşnicul vis.
Dă-mi forţă să trec prin foc şi prin ploi,
Încrede-te-n mine, încrede-te-n noi
Fii înger al nopţii, lumină din Rai!
Blândeţea senină din dulcele-ţi grai.
Destramă tu, zidul durerii
Dezleagă misterul vechi al tăcerii
Dă-mi şansa să sper, opreşte-te-n loc
Să fim iar copii - sa fie un joc!
Opreşte tu, dorul ce-n suflet se-adună
Dă-mi parte din tine, să fim împreună.
Mi-e teamă de frigul din sufletul meu
Când focul iubirii se-aprinde cu greu.
Să facem lumină din cer să se nască,
Şi dragostea noastră de-apururi să crească.
Dă-mi ropot din lacrimi, culese din ploi.
Şi astfel iubirea va fi pentru noi.

poezie de Andreea Palasescu (19 iulie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iubire

iubeşte-mă femeie
o dată. încă o dată
în aşternutul duios al iubirii
mi-e dor de sânul tău
să dorm o clipă, o clipă îţi cer
iubeşte-mă femeie ca marea
şi lasă-mă să pier pe braţe de dor
în astă lungă noapte
între ţipătul iubirii şi foşnetul suspinelor
iubeşte-mă femeie
sub frunze de arţar
un ciob dintr-un suflet curat
îţi dau azi în dar
lasă-mă să-ţi acopăr trupul fierbinte şi gol
cu dulci, suave sărutări
printre cuvinte şi şoapte
eşti sublimul iubirii, eşti dulce visare
eşti taină, eşti chemare
iubeşte-mă femeie, în mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubesc paşii tăi scăldându-se prin gândurile mele albe...
Iubesc zâmbetul tău ce-mi trezeşte zorii...
Iubesc norii când îşi varsă lacrima peste mine, purtându-te,
stingând arşiţa clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine...
fiindcă iubirea asta îmi dă şansa la o ultima răsuflare, înainte de asfinţit...
Iubesc ochii tăi copilaroşi care aleargă jucăuş către mine,
chemându-mă şi alungându-mă
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruieşte parcă gustul tău...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar şi printre nori întunecoşi...
Iubesc umbra ta, abur mângâietor şi cald... prin viaţa-mi rece...
Urma şoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simţirea...
Iubesc!
Simt că-mi aşezi în cale, odată cu fiecare răsărit, viaţă...
Spune-mi, dragul meu... tu simţi gândul meu sub paşii tăi?
Calcă încet, te rog, să nu-l striveşti...!
Iubesc, iar tu te prinzi de iubirea mea şi...
Îţi dai voie să zbori...
Zbor fiindu-mi...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă ca ploaia

agăţ de mine cerul cu-n braţ
pe-un munte bat sunete
cârlige atârnă drept mâini de inima mea
mă strânge-o gheată
strada trece fără mine
caut colţul după care m-am pierdut
cânt sunete mută de pe un portativ
dintr-un ieri de viaţă
am mai rămas doar cu-un strop de suflet

Ascultă! De mă vrei
caută-mă la prima bătaie de inimă
păsările nu mai vor să vină
am rămas fără cer
nu mai sunt decât o fântână secată
căreia îi este sete

iubeşte-mă ca ploaia

poezie de Viorel Muha (aprilie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu

Suspină-n adâncul meu dorul
Şi-mi cuprinde fiecare gând,
Nu ştiu cât de-nvins mi-e zborul
Că-n suflet mi-e urgie şi vânt.

Îmi înalţ ochii şi privesc zarea
Nici norii parcă nu-s la locul lor,
Furtuna mea cuprinde marea
Şi valurile mă poartă de zor.

Plutesc către larg în voia sorţii
Încercând să-înec dorul din mine,
Dar el răzbeşte şi-n faţa morţii
Şi mă readuce către mal cu bine.

Dorul înfuriat, urlând îmi spune:
Făr' de mine nu există iubire,
Soarele n-ar răsări, n-ar apune
Iar tu n-ai gusta a iubirii menire!

08.09.2020

poezie de Camelia Boţ (8 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, Isuse

Strig către Tine, Preasfinte
Strig din ţărâna umila
Ruga se-nalţă fierbinte
Doamne, Isuse, ai milă.
Stau lângă puiul ce moare
Strig hohotind cu suspine
Vino, Isuse, mă doare
Vino, ai milă de mine.

Tu vino cu oastea călare
Pe nouri de foc şi lumină
Din capăt în altul de zare
Pământul şi cerul se-nchină.

Plâng în neştire, Isuse
Plânge şi dorul din mine
Ţie-Ţi sunt toate supuse
Du-mă, Isuse la Tine.

Plâng, iarăşi plâng, plâng întruna,
Plâng pentru toţi, pentru mine
Plâng că mă bate furtuna
Du-mă, Isuse la Tine.

Să fie şi-n cer sărbătoare
Să cânte pământul şi firea
Nimic ce-i din Tine nu moare
O, Doamne, dă-mi azi mântuirea...

Vino, Isuse, la mine
Ziua se duce, e seară
Plâng despărţită de Tine
Vino, iubeşte-mă iar.

Doamne-s aicea străină,
Doamne, Te caut pe Tine
Vino pe nori de lumina
Ia-mă Isuse la Tine...

poezie de Adriana Cristea (22 mai 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă

Iubeşte-mă când Primăvara vine
şi se adună toată în ale tale braţe
intrând în tine cu parfumul florilor, tiptil,
ce au dormit sub pătura de-omăt o vreme,
lungă.

Iubeşte-mă când palmele sunt moi
din săruturi albe ce au fost de gheaţă
boboci ce vor aduce înfiorări în trup
cu calda lor trezire din razele de Soare,
sfânt.

Iubeşte-mă când ale tale tălpi sunt înverzite
de cuişoarele ieşite din pământul negru
adevăratele minuni ce ştiu a strânge trupuri
în brâurile ierbii crude ce-aşteaptă trupuri,
de îndrăgostiţi.

Iubeşte-mă când trupul tău e încălzit
de răsăritul Soarelui scăpat prin frunze
ce te apucă tainic de mijloc şi de umerii tăi albi
să te îngenuncheze ca pe-un rob în coapse
de femeie.

Iubeşte-mă când simţi că eşti furat
de toţi nuntaşii Primăverii răsăriţi în a ta fire
de miile de ghiocei ce se doresc ucişi pe rând
în cozi de Evă despletite de-un Adam cu gura,
dulce.

Iubeşte-mă când Luna se coboară
pe fruntea ta cu toate colierele de stele
în ceasul când toţi clopoţeii caută s-adoarmă
sub sprâncene umede de lungi săruturi,
ale nopţii.

Iubeşte-mă cât ţine nunta Primăverii
răsai in mine şi apoi ascunde-te ca şi un Soare,
bea din mine toate ploile şi lacrimile bucuriei
s-avem o Primăvară veşnică în noi,
iubindu-ne.

Iubeşte-mă cât are viaţă Primăvara
de restul o să se ocupe Timpul
un Timp ce o să ţină ghioceii treji în noi
cu ploi de stele şi divine lămpi
dacă iubim din suflet.

Iubeşte-mă, si-adăposteşte-te în mine
Pentru o viaţă şi o Primăvară veşnică
E tot ce pot să-ţi cer şi să-ţi ofer iubite
În scurta mea călătorie pe acest Pământ.

poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste

1. E mica distanţa-ntre mine şi tine,
Măsoar-o cu-n deget şi vezi că-ţi ajunge...
Şi totuşi, de cauţi s-ajungi pân' la mine,
E greu să prinzi paşii... şi dorul s-ar duce...

2. E-n mine privirea-ţi ciudat de aprinsă;
Închisă în suflet... Am rupt-o din tine!
De-o vrei înapoi, de uri neatinsă,
Cu-armură încins, te luptă cu mine!

3. E cald când aprindem cu torţe iubirea,
Uităm de-ntuneric, veghem până-n zori,
De vrei s-o alungi când se-aprinde lumina,
Învine-n speranţă, se-alege-n culori...

4. E vesel şi jocu-ntre mine şi tine,
Subtil pe alocuri, vădit când zâmbeşti...
Îmbracă-te-n straie de prinţ pentru mine
Şi-n joacă-aminteşte-ţi ce mult mă iubeşti!...

poezie de Gabriela Chişcari (2006)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubesc paşii tăi scaldandu-se prin gândurile mele albe, sfinţindu-ma,
Iubesc zâmbetul tau ce-mi trezeşte zorii...
surâs sfânt aşezându-mi pe chip...
Iubesc suspinul de dor când îşi varsă lacrima peste mine, purtandu-te,
stingând arşiţa clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine, respirându-ne,
răsuflare sfanta, farama de Rai pe pamant...
Iubesc ochii tăi copilarosi care aleargă jucăuş către mine,
chemandu-ma şi infasurandu-ma în seninul cerului lor...
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruieşte parca gustul tau...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi, izvor de lumina fiindu-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar şi printre nori întunecoşi...
Iubesc umbra ta, abur mangaietor şi cald... prin viaţa-mi rece...
Urma şoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simţirea...
Iubesc!
Şi simt că-mi aşezi pe cale, odată cu fiecare răsărit, viaţă...
Iubesc, iar iubirea e zbor...
Tu mie zbor către înalt, fiindu-mi...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă in alb ori negru

Iubeşte-mă în alb ori negru
Iubeşte-mă aşa cum sunt
Iubeşte-mă cu adevărul pus
În negrul cuvintelor de despărţire.

Iubeşte-mă rostind doar adevărul
Iubeşte-mă ţinându-mă de mână
Iubeşte-mă în alb prietenos
Să-ndur un punct sfâşietor iubirii.

Iubeşte-mă în alb ori negru
Lasă doar natura să iubească-n curcubeu
Tu iubeşte-mă în nonculorile de bază
Născătoare de dureri ori bucurii.

Iubeşte-mă în alb ori negru
Chiar dacă din ele răsar doar Ierni
Lungi suferinţe de-aşteptări şi lacrimi
Că nu te pot avea chiar dacă mor.

Iubeşte-mă în alb ori negru
Chiar dacă Dumnezeu se lasă-n curcubeu
E legea Lui să prindă-n Lume viaţa
Cu toate tonurile infinite de culori.

Iubeşte-mă în adevăr de nonculori
Îmi este simplă citirea şi simţirea
Sunt antrenată pentru astfel de picturi
În care Destinul pune punct iubirii.

Învaţă să iubeşti în alb ori negru
E-un sfat de viitor probat de mine
Din nonculori se naşte sigur Raiul
Ori faci un nod la tot ce te ucide.

Învaţă să iubeşti cu Da şi Nu
Învaţă să iubeşti cu alb şi negru
Învaţă să iubeşti cu adevărul pus
În grai în ochi şi-n gândurile inimii.

Iubeşte-mă în alb ori negru
Să-mi scoţi o inimă din curcubeu... înlăcrimat!
Iubeşte-mă în alb ori negru
Să ştiu de vine Iarna.... cu nopţi de insomnii şi fulgi.

Iubeşte-mă în alb ori negru.... chiar dacă doare!!!

poezie de Adelina Cojocaru (18 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!