Salteaua mea

Noapte de noapte şi ani mulţi la rând practic
Salteaua mi-a fost cel mai sincer şi mai bun amic.

Noi ne simţim foarte comfortabil – eu şi salteaua mea.
Pe margini sunt dealuri mari, iar eu dorm într-o vâlcea.

Dezvăluie clar forma din care vă fac acum vorbire:
Unde-s subţire, ea-i groasă, unde-i groasă, sunt eu subţire.

Contururile ei reflectă pe primul şi pe ultimul din mine.
E aproape un mulaj al celui care sunt – şi mă susţine.

Îmi lipseşte salteaua mea când sunt plecat de-acasă;
E singurul lucru pe care-am lăsat o amprentă generoasă.

poezie de Richard Willard Armour, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelai: Nu pot să o duc înapoi la Yale.
Luke: Nici să nu te gândeşti că am să-ţi depozitez salteaua plină de microbi.
Lorelai: Atunci rămân aici.
Luke: Bun, pentru că am nevoie să-mi recuperez camioneta.
Lorelai: Bun, dar rămâi şi cu salteaua.
Luke: Nu iau salteaua.
Lorelai: Atunci lasă-mă să iau camioneta.
Luke: Asta înseamnă că iei şi salteaua.
Lorelai: Nu pot să iau salteaua.
Luke: Atunci nu poţi să iei nici camioneta.
Lorelai: Dar atunci o să-ţi rămână ţie salteaua.
Luke: Dacă iei camioneta, trebuie să iei şi salteaua.
Lorelai: Nu pot să iau salteaua.
Luke: Atunci nu iei nici camioneta.
Lorelai: Atunci rămâi tu cu salteaua.
Luke: Am mai trecut pe aici.
Lorelai: Recunosc copacul acela.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândrie de tată

Fiul meu de o zi pare destul de jigărit,
gura lui e toată numai ţipete şi gâlgâit;
urechile-i sunt mai mari decât ar fi nevoie,
nasul turtit – şi i-ar trebui parcă o bărbie.

Pielea lui e foarte roşie, ca arsă-n foc,
iar păr pe cap n-are absolut deloc.
Dar eu-s mândru, mai mândru decât oricine,
Când aud spunându-se că seamănă cu mine!

poezie de Richard Willard Armour, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ar plăcea să rămâi cu mine! Rămâi şi am să te răsplătesc! Tot ce vreau este să-mi faci patul şi să scuturi salteaua, ca fulgii din ea să zboare precum cei de zăpadă. Sunt bătrâna mamă Promoroacă.

Fraţii Grimm în Fântana fermecată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ora prânzului

E ora prânzului... fireşte
Şi de iubire sunt curtat,
Trupul rebel mă ispiteşte
Să rup salteaua de la pat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salteaua şi bolovanul

Bolovan pe o saltea...
Dorm sub coli de plombagină
M-a convins amanta mea
Că... stiloul e de vină.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avantajele modei (Se poartă încălţăminte cu talpă foarte groasă)

Rogu-vă luaţi aminte:
Babacii nu sunt avari.
Cumpără încălţăminte
Ca să aibă... fete mari!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din revista "Haz de Necaz", nr. 14-15 (iulie 2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia se aşeză pe un scaun, aproape de salteaua ce avea rol de pat, pe care se întinsese Lucian. Continuă să-l privească, mirându-se că adormise aşa de repede, părând a fi atât de liniştit, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul pe gheaţa subţire

De ce m-ai părăsit, de ce m-ai părăsit? îi strigam
Îngerului care dansa pe gheaţa subţire,
Dar el nu auzea, era beat de lumină,
Era beat de muzică, era beat de iubire.

Eu al cui sunt, pe mine cine mă apără?
Cine va sta în preajma mea ca un scut?
Întrebam mereu, dar el nu spunea nimic
Şi din când în când se făcea nevăzut.

Valsa nebun cu femeia aceea albastră,
O pământeancă neînchipuit de frumoasă,
Ningea sălbatic peste gheaţa subţire,
Voiam să plec, dar nu mai ştiam drumul spre casă.

Când dintr-odată îngerul m-a privit,
A întrerupt dansul şi a venit aproape de mine,
M-a mângâiat pe faţă şi doar atât mi-a spus:
Ţine tu aripile şi ai grijă de tine.

poezie de Mircea Florin Şandru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Unde sunt cei care nu mai sunt?
Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.
Întrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legăna-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.
Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Tainele necuprinse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufniţa: Când va cădea
Marele-ntuneric, vei vedea.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea şi ceasul

Cartea asta groasă citeşte o carte subţire.
Ceasul acela întoarce o mână lăsată!
Cu câtă uimire oglinda toarce
o fire subţire şi fermecată!
Sună ceasul cărţii
paginile rupte
se-oglindesc în mâna
ce le-a scris odată.
Litera îşi lasă semnul pe secundă
în oglinzi poeţii se îmbrăţişează
şi mai ies din ea doar cât să se-ascundă
după cartea care
citeşte o carte subţire
iar ceasul oftează!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentă

Sunt o amprentă,
Asta sunt.
Un ombilic dintr-o placentă,
Un amănunt.

Sunt ergul liber,
Un ciudat,
Strop de glacial şi auster,
Un unicat.

Vână de soare,
Un avers,
Sunt o amprentă oarecare,
În Univers.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.

Întrebat-am luminata ciocârlie,
Candela ce leagănă-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.

Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Taine necuprinse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufniţa: Când va cădea
Marele-ntuneric, vei vedea.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Mia Vasilian, soţia cunoscutului avocat din târgul nostru, observase privirea cucoanei Emilia şi zâmbi. I se părea foarte ciudat, cum o mamă aşa de înaltă şi de groasă poate să aibă o fată aşa de uscată şi subţire - ca o aţă... Las'că amândouă sunt urâte şi fără gust îmbrăcate. Şi au nişte pălării... Cum pot nişte femei de condiţie să poarte asemenea pălării?

Mihail Sadoveanu în Dumbrava minunată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salteaua plugarului e pământul, perna lui – piatra goală.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blocat în timp

Sunt în acelaşi loc în care lumina mea te-a întâlnit
Şi-a ta lumina arzătoare pentru o clipă m-a privit.

De sus, lumina călătoare a soarelui ne-a încălzit,
Acum lumina-i o răcoare sub care cerul mi-e strivit.

Sunt în acelaşi loc în care copacii ne-au înconjurat,
Să nu ne vadă orişicare ce trec în lungul şi curbat.

Sunt tot aici, cu amintirea ce mi-a rămas când ai plecat,
Copacii dorurilor noastre privesc spre mine, camuflat.

Sunt în acelaşi loc de veghe pe care îl păzesc cum ştiu,
În el e doar amărăciune şi e tristeţe şi pustiu.

Pustiu-i cuibărit în mine cu tot ce are el mai viu,
În mână ţin doar o hârtie pe care niciun rând nu-ţi scriu.

Sunt în acelaşi loc în care copacii au îmbătrânit,
În bătrâneţea lor neclară lumina nopţii a albit.

Sunt în acelaşi loc în care aştept ceva în răsărit,
Să mă trezesc din somnul care cu visul lui m-a otrăvit.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă socoţi societatea ca o fracţie, atunci o să observi la mijloc un strat subţire, care e al oamenilor normali. Crucea normalilor e că sunt foarte puţini, au devenit o minoritate fragilă, din care se tot desprind în sus şi în jos. Cei de sub acest strat, de dedesubt, sunt depresivii. Aproape o treime din populaţie suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalităţii, pentru psihopaţi, care au ocupat toate posturile-cheie în ţară.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Române, frate române!

Somnoroase parlamente
Stau la cârma ţării încă,
Din motive evidente...
Noapte-adâncă!

Unii spun că nu prostia,
Ci străinii sunt de vină
Pentru ce-i în România...
Noapte lină!

Când subţire-ţi este ciorba,
Când adie vântu-n pungă,
Tu, române, ţine-ţi vorba,
Noapte lungă!

Peste plai frumos de ţară,
Pleacă şefii să se culce,
Dacă viaţa ţi-e amară,
Noapte dulce!

Mulţi români, e evident,
Dorm prin cârciumi, când se-adună,
Dorm aleşii-n parlament,
Noapte bună!

Şi-alţii-n lume-o fac de oaie,
Căci prostia e dibace,
Şi, cum sunt, mereru, războaie,
Dormi în pace!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-ţi ridici ştacheta propriilor fapte, asigură-ţi şi... salteaua.

aforism de Gheorghe Pârlea din revista on-line "Logos şi Agape" (9 martie 2019)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gluma subţire trece primejdia groasă.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guma subţire şterge eroarea groasă.

citat din David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!