Când scriu cu litere de mână,
Şi-acum, la zeci de ani îndepărtare,
Simt mâna mea cum se-mpreună
Cu-a Doamnei mele-nvăţătoare.

catren de Gheorghe Pârlea
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut
Şi-n lume am pornit pe brânci,
De mână Tu m-ai prins atunci
Şi mersul, zbor mi s-a părut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când zările mai largi le-am vrut,
Privind orbit spre necuprins,
Uşor de mână Tu m-ai prins
Şi ochii nu m-au mai durut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când inima pereche mi-a cerut
Şi-n noapte căutam lumină,
M-ai prins atunci uşor de mână
Şi inimă pereche Te-am avut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut,
Când zările mai largi le-am vrut,
Când inima-mi pereche te-a cerut,
Cu mâna ta, pe toate le-am trecut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

poezie de Gheorghe Pârlea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi nume

Ploaia a şters numele tău,
Norii sunt magazine sălbatice de vise,
Privesc nelămurit bucăţile de gheaţă
Ce mi le faci cadou....
Mâna ta nu era alunecoasă,
Era lipsită de inele trecătoare,
Doar degetele căutau
O mână pereche.
Am învăţat să scriu ce simt
Atunci când ţi am luat inima
Ca pe un cadou primit de Crăciun
Şi deschis de Anul Nou.
De atunci nu am încetat
Să folosesc literele
Pentru a te descrie.
Oricâte combinaţii de litere aş fi făcut
Tu deveneai un cuvânt imperfect,
Ce nu putea să iubească.
Azi am scos afară
Tot ce am scris despre tine.
Ploaia a fost curioasă
Să afle numele tău
Iar eu i-am spus
Că noi doi avem acelaşi nume.

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un semn de moarte rătăcit...

îmi las mâna atârnând de-o faşă,
mă doare umărul cumplit,
ieri l-am lovit cazând de-o dată,
un şanţ în el m-a tolănit

şi pentr-o clipă îndelungă,
în ochii mei a fost nimic,
când m-am trezit striga o umbră,
ce-mi ridica trupul căzut

şi ce durere nemiloasă,
ce chin în mine cuibărit,
mă zvârcolea simţind cum lasă
un semn de moarte rătăcit

acum când scriu, scriu doar cu stânga,
căci mâna dreaptă n-o mai simt,
simt umărul ce se tot umflă,
şi-mi ţine orele scrâşnind

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Travestite

nu e deloc uşor să scriu despre cuvinte
arhangheli naufragiaţi şi fără aripi heruvimi
apărătorii Edenului răstălmăcirii travestite
în miez de noapte traversat pe o corabie cu vele
încurcate
ca pânza de păianjen între culori şi litere
silabele mă strigă aidoma regelui maliţios
schiţat pe coala de hârtie prins între colţurile-ngălbenite
ce râd un pic mai zgomotos
în timp ce dormi pe tine eu fumez
mă joc cu formele ciudate create-n zeci de variante
ce pot să spun la ora şase ce mă priveşte dintr-un nor
sunt ploaia fără stropi ce cade pe ţipetele nesfârşite
halucinez în fumul otravit crezându-mă cuvânt promiţător
ţigara mi se stinge neglijată dar aprind alta nu mă las
mă-ncurca rima asta blestemată în timp ce fierb ca un cazan
mă simt o topitoare de cuvinte
incendiată-n bălţi de tonuri ca o salbă
încerc să uit rimatele cuvinte mai bine ies de-aici
şi scriu pe fila următoare
chiar m-a pişcat un mic tânţar
râzînd de mine şi de noaptea albă
nu-mi plac cuvintele împerecheate nici să le-mperechez
nu agreez dar mai în glumă mai în serios crezi
un gând nebun ar fi de vreau să le dresez?
mai bine mă retrag din nebunia lor
m-au invadat cu linguri grosolane
servesc din mine parc-aş fi o tartă asaltată
de muşte din cele mai bizare
caut cuvinte suple la altitudini ample
să mă uimească bâzâind sonor
dac-ai vedea cum se-mpreună
un roi de litere şi tot în rimă
de nu mai scap de ea şi mă oftic de mor
gândind şi judecând e vina ta m-ai încurcat
şi pagina aceasta-i plină de oroare
acum sunt o maimuţă de mătase în eroarea ce în cuvinte are.
gata! mi-e somn!

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ţii în mână o mână străină

Eu ţin în mână o mână străină,
E caldă sau rece eu nu pot s-o simt.
Gândul meu e la tine – fiinţă haină,
La dragostea noastră pierdută în vânt.

Tu ţii în mână o mână străină,
Te faci că ţi-e cald – eu ştiu că îngheţi.
Mă faci să fiu fiinţă haină,
Uitarea s-o scriu pe-ai inimi pereţi.

Ţinem în mâini – mâini străine,
De ieri sunt străină să ştii,
Şi mâna-mi străină îţi este de mâine.
Străină fiind, nu aştept să mai vii..

poezie de Guţu Anna Igorevna din Supradoză de gânduri (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Simona Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârlică Ion a fost prins buzunărindu-l pe Pârlea Dumitru

Cazul nu e inedit.
Consecinţa-i e firească!
Vrând pe Pârlea să pârlească
El, Pârlică, s-a... pârlit!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din revista "Haz de Necaz", nr. 20 (decembrie 2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnei Victoria Popa, care m-a rugat să scriu o epigramă despre baston

La doamne, respectând bontonul,
Se duce moşul cu bastonul;
De eşuează-n încercare,
Mai ia şi unul pe spinare!...

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Scriu ce simt
Nu simt când scriu
Sunt un mort
Cu trupul viu.

poezie de Mioara Drîmbu-Cucu
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un puf de păpădie

Nici n-aş fi crezut vreodată
Că în anii mei târzii
Voi începe dintr-o dată
Să scriu zeci de poezii.

Mai urâte, mai frumoase,
Lungi sau scurte, după caz,
Uneori, cam prea serioase,
Alteori, pline de haz.

Dacă nimeni nu citeşte
Zău că n-are însemnătate
Floarea aroma-şi răspândeşte
Chiar şi în pustietate.

Căci când scriu cu bucurie
Simt că sunt purtat de vânt
Ca un puf de păpădie
Peste acest frumos pământ.

poezie de Octavian Cocoş (22 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oboseală

Mii de gânduri se înmulţesc în juru-mi
Şi zeci de oftaturi rup o linişte somnoroasă,
Braţele sprijină capul şi mintea lenoasă
Sau poate puncte şi virgule sprijină fraze.

Înlănţuit în trup flămând şi obosit
Duhul îţi caută poartă-n evadare,
Epuizat, dar cu voinţă de schimbare
Sfidează scopul scris în a sa carte.

Nu este tărâm să poată iubi,
Dar este chemare spre a-şi dezlega
Din tot ce-a fost el înrobit când zăcea
În tehnici primare şi principii uzate.

Privesc în tăcere studii ancestrale
Şi strâng în inimă statistici;
Din când în când privesc spre mistici
Croind scenarii validate.

Nu ştiu când dorm şi când visez...
Mă simt purtată spre abisuri,
Unde am fost prin mii de visuri
Şi-acum ce scriu, am să trăiesc...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un vis de peste noapte ţi se împlineşte, nu te grăbi să te crezi profet.

aforism de Gheorghe Pârlea din revista on-line "Logos şi Agape" (martie 2019)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Prin parcul cu castani şi tei
Unde coroane se-mpreună,
Cu paşi înceţi, doi bătrânei
Mai merg ţinându-se de mână.

Prin părul argintiu se strâng
Petale mirosind a floare
Din teii care parcă plâng
Din când în când cu chihlimbare.

Un vânt adie şi foşneşte
Frunzişul proaspăt înverzit,
Bătrânul însă oboseşte
Şi pe o bancă s-a oprit.

Apoi, privind în ochii ei,
Şopti încet, parc-a oftat:
"Culoarea florilor de tei
Doar ochii tăi i-a inspirat

Dar str[lucirea din privire
Privirea care-ţi scânteiază
De dragoste şi de iubire
N-o pot fura, de-asta oftează!

De-asta oftează şi se frâng
Într-o frumoasă elegie,
Ca ochii tăi ce râd sau plâng
Când îmi scriu mie-o poezie"

Cu mâna caldă, tremurândă,
Precum făcea odinioară,
Îl mângâie pe frunte, blândă,
Parc-ar fi fost întâia oară.

Apoi se aşeză şi ea
Şi începu încet a plânge,
Iar lacrima îi mirosea
A teiul care încă-i ninge...

24.04.2018

poezie de Florentina Mitrică (24 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheorghe, Gheorghe!

Gheorghe a avut noroc,
Fiindcă l-a căzut pe Boc;
Gheorge-l cheamă, Gheorghe-l pică
Şi-acum Gheorghe se ridică.

epigramă de Vasile Iuşan din Postelectorale (2010)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scoţi – ca să plăteşti – o mie,
Simţi asta ca şi cum te arzi.
Şi te întrebi, deşi se ştie:
Ce mai înseamnă mia azi?

catren de Gheorghe Pârlea (14 mai 2023)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăsmuire

Aud câteodată foşnetul paginilor întoarse,
cineva îmi răsfoieşte inima,
degetele plimbate de la dreapta la stânga
îmi îngreunează respiraţia ca un pietroi.
Nu sunt decât un biet croitor,
încercând să desluşesc tâlcul cuvintelor
revin asupra tiparului de zeci de ori.
Epilogul îmi macină fiinţa,
pocnetul de carte închisă îmi inundă urechile,
simt palmele cum se plimbă pe coperta finală,
litere şi praf deopotrivă curgând.
Ca într-o haină prea mică
nu mai pot să-mi fac loc în mine,
paşii îmi sună a sticlă spartă,
pe partea nevăzută a lumii
ţin cerul în mână aşa cum aş ţine-un tabel.
Cu o exactitate ciudată,
unele lângă altele pe el s-au aliniat fiinţe şi lucruri,
dobânzi la împrumuturi,
în anul cutare, ziua cutare, ora cutare,
datoare atâtor cuvinte cu-n preţ!
După biblia propriei vieţi încerc să-mi scriu poruncile,
tot zece la număr,
poate numai aşa voi putea ţine minte
că viaţa e doar plăsmuire...
şi-adevăratele garduri care ne separă de nimic
sunt clipele când iubim.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu scriu cu tine (bărbat iubit)
cu litere ce au înflorit
sub tălpile lui Dumnezeu,
scriu în carnea mea
şi nu sunt de oprit...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte ani deja

Aş vrea să-ţi scriu o poezie, mamă
Dar simt că-mi sunt ideile de plumb,
În plus, când vreau să-ţi scriu ceva simt teamă
Că toate literele lumii nu-mi ajung.

Nu pot deloc să mi te pun în rime
Şi nici să îţi vorbesc ca şi cum nu ai fi,
Abia de scriu o slovă şi mi-e dor de tine
Şi mă opresc, oftez... Fac asta zi de zi.

Tu nu eşti om de pus în poezie
Şi nici o mamă lesne de descris rimat,
Când m-ai născut, asta mi-ai dat tu mie:
Iubire de nescris în suflet de băiat.

Probabil te întrebi ce fac la astă masă
De nici nu scriu şi nici nu simt că-s viu,
Păi uite, îmi imaginez că eşti şi tu acasă,
Mă mângâi şi îmi spui să dorm, că e târziu.

Şi te ascult, te-mbrăţişez de noapte bună,
Mă uit în urma ta cum mi te duci domol,
Nu vreau ca fără tine soarele s-apună
Şi nici de dimineaţă fără tine să mă scol.

De ce să-ţi scriu, atunci? Oricum nu pot,
Aşa că stau emoţionat şi te cobor din vis,
Mă uit la un tablou cu tine, sprijinit în cot,
Întind o mână şi îţi mângâi părul nins,
M-apropii, mă fac mic, intru-n tablou de tot,
Iar tu-mi şopteşti zâmbind, aproape stins:
"Să nu fi trist, sub crucea mea nu-i niciun mort".

poezie de Sorin Stoica
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te minunezi de un peisaj, nu te exclude din context: fără tine (receptorul), peisajul nici n-ar exista.

aforism de Gheorghe Pârlea din revista on-line "Logos şi Agape" (martie 2019)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul vaccinatului

Sunt vaccinat chiar şi cu-a treia doză,
În palmă mi-a crescut un deget nou,
Pe umăr, îmi răsare, drept cadou,
Antenă! Doamne, ce metamorfoză!

Mai am momente când mă cred veioză,
Deşi mi-ar fi mai bine bibelou...
Sunt vaccinat chiar şi cu-a treia doză,
În palmă mi-a crescut un deget nou,

Şi nu mă recunosc în nici o poză,
Când aflu că sunt eu, rămân tablou,
Apoi m-aşez, cu rama pe birou,
Să scriu rondel, în loc să scriu o proză...

Sunt vaccinat. Şi-i doar a treia doză!

hipersonet de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna ta

Simt dulce mâna-ţi dragă în mâinile-mi febrile!
Lin, degetele tale le-ating, de catifea,.
Năvalnice extaze mă copleşesc, subtile,
Şi fire nevăzute mă-nlănţuie de ea.

Când simt că tremur, mâna-ţi nădejdea îmi trezeşte,
Şi soarta grea mai lesne o pot întâmpina;
Oricât de-adâncă-i rana ce-n sânul meu dospeşte,
Durerea să-mi aline, mi-ajunge mâna ta.

Când sufăr, câteodată, de mângâiere plină,
O simt cum se aşează pe fruntea-mi, ca un scut.
Şi fruntea-mi ce spre mâna-ţi, pioasă, se înclină,
Roşeste, ca în ziua întâiului sărut.

Atunci, trecuta vană splendoare parcă-nvie;
Aş vrea să-mpart cu tine şi drumul cel mai greu,
Spre orice ţel, prin noaptea cu bezna ei pustie,
Doar de-aş putea de mână să mi te ţin mereu!

poezie clasică de Elena Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!