Plăsmuire

Aud câteodată foşnetul paginilor întoarse,
cineva îmi răsfoieşte inima,
degetele plimbate de la dreapta la stânga
îmi îngreunează respiraţia ca un pietroi.
Nu sunt decât un biet croitor,
încercând să desluşesc tâlcul cuvintelor
revin asupra tiparului de zeci de ori.
Epilogul îmi macină fiinţa,
pocnetul de carte închisă îmi inundă urechile,
simt palmele cum se plimbă pe coperta finală,
litere şi praf deopotrivă curgând.
Ca într-o haină prea mică
nu mai pot să-mi fac loc în mine,
paşii îmi sună a sticlă spartă,
pe partea nevăzută a lumii
ţin cerul în mână aşa cum aş ţine-un tabel.
Cu o exactitate ciudată,
unele lângă altele pe el s-au aliniat fiinţe şi lucruri,
dobânzi la împrumuturi,
în anul cutare, ziua cutare, ora cutare,
datoare atâtor cuvinte cu-n preţ!
După biblia propriei vieţi încerc să-mi scriu poruncile,
tot zece la număr,
poate numai aşa voi putea ţine minte
că viaţa e doar plăsmuire...
şi-adevăratele garduri care ne separă de nimic
sunt clipele când iubim.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu crezi că, după ce mori, Creatorul tău te va întreba: "De ce nu ai făcut cutare şi cutare lucru?" sau "De ce nu ai devenit sau nu ai descoperit cutare lucru?" Nu, singura întrebare ce ţi se va pune în acel ceas al judecăţii va fi: "De ce nu ai devenit tu însuţi?"

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul general

Vântul,
bătrânul general
al trupelor de plopi -
plăieşii căutărilor noastre -
face inspecţia de dimineaţă:
- plopul cutare,
din flancul cutare
şi-a pierdut nasturii de la tunică
vreau să zic, frunzele...
plopul cutare,
din flancul cutare
a uitat să salute reverenţios
şi nu mai are dreptul la permisia,
din timpul iernii...
flancul cutare,
de frunze cicălitoare
din plopul cutare
este trimis pe linia întâi -
frontul asfalt -
fără drept de apel...
vântul,
bătrânul general
al trupelor de plopi -
inspectează bătrâna doamnă...
Toamna!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când inima ta va fi capabilă să îmbrăţişeze ansamblul creaţiei, e neîndoielnic că nu ţi se va mai părea necesar să o rupi cu cutare sau cutare lucru, ci, pur şi simplu, te vei despărţi de viaţa obişnuită la fel cum fructul copt se scutură de pe creangă. Atunci întreaga lume îţi va fi cămin.

citat din Ramana Maharshi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii? Mă tem că sunt ceea ce literaţii numesc mizantrop. Ah, dacă îmi spuneţi de cutare ori cutare, atunci ştiu ce să vă răspund. Eu nu văd oameni, inima mea e nominalistă. Văd însă făpturile care îmi stârnesc afecţiunea, admiraţia, invidia, senzualitatea, nehotărârea, iubirea. Viaţa mea e plină de fiinţe cu nume precise. În rest, dacă e vorba de oameni, sunt cu totul şi cu totul mizantrop. Sunt adeptul zicalei: un om, e bine; doi, merge; trei, e deja aglomeraţie; patru, devine vacarm; cinci – e deja intolerabil.

Horia-Roman Patapievici în interviu
Adăugat de ANA-MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nea cutare

După-o amplă cercetare
S-a văzut că fiecare
Poate fi un nea cutare

tristih de David Boia (30 martie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este un fapt remarcabil să poţi spune precis cu ce anume se asemăna universul la sfârşitul primei sale secunde, sau al primului minut, sau al primului an. Pentru un fizician, este îmbucurător să exprime numeric mărimile, să poată spune că, în cutare şi cutare moment, temperatura, densitatea şi compoziţia chimică ale universului aveau cutare şi cutare valori. E adevărat că nu suntem foarte siguri de toate acestea, dar este un sentiment însufleţitor să poţi vorbi despre astfel de lucruri măcar cu un oarecare grad de încredere.

Steven Weinberg în Primele trei minute ale Universului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignoranţa dă naştere certitudinii mult mai des decât cunoaşterea: cei care ştiu puţine, nu cei care ştiu multe, sunt aceia care susţin cu atât de multă convingere că cutare sau cutare problemă nu va fi niciodată rezolvată de ştiinţă.

citat celebru din Charles Darwin
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul cutare

Domnul cutare..., pe hârtie,
E mai deştept - că nu vorbeşte,
E mai deştept - că nu gândeşte
Şi mai ales, că nici nu scrie!

epigramă de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între orele cutare şi cutare
viaţa-i strict interzisă
trăieşti numai dacă te doare
în tonomatul iubirii bag-o fisă

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (14 octombrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câine bolnav

un câine bolnav
trage să moară-n amiază

interioarele îmi dau de gândit
în unele este întuneric
în altele nu poţi să calci de cadavre întinse pe jos

d-aia umblu mai mult pe dealuri
prin văi, prin tufişuri
unde mă culc cu nevasta lui cutare sau a lui cutare

una a venit la întâlnire
cu capul lui bărbat-su într-o sacoşă

am jucat şeptic, în trei, pe porunci-
l-am trimis să întoarcă vacile.

poezie de Alexandru Draganoaia
Adăugat de Alexandru Draganoaia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scris, de pildă, la moment dat o poezie care mi se părea ca e foarte tare împotriva regimului. Şi îl consult pe Negoiţescu, să dau poezia asta la Gazeta Literară? Nu risc nimic? Iar el o citeşte şi zice: "– Dar ce ţi s-a năzărit? Aici nu e nimic, poate fi publicată direct. – Păi cum, e cutare, cutare, cutare... – Numai în capul tău este! Textul nu este ceea ce crezi tu că ai pus în text". Ori textul devine la un moment dat independent de autor, de ceea ce a vrut autorul să spună. Textul vorbeşte singur, cuvintele au o anumită iniţiativă a lor. Ele duc cu ele o întreagă moştenire a lor, noi nu ne dăm seama în momentul în care lucrăm cu ele de toată rezonanţa pe care o au. Noi le luăm în sensul pe care vrem să îl fixăm atunci şi aşa îl transcriem, dar pentru un cititor, cuvântul acela poate să aibă o altă rezonanţă.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producţie TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-ai dori uneori să fii canibal, nu atât din plăcerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cât din aceea de a-l vomita.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de snd ella
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţă

Şoapta-ţi nesigură
asemeni pasului care-mi străbate cărările,
ridicolă uneori
ca un clipit de frunze,
îşi depune oul
în cuibul facerii lumii.
Pot împărţi cu tine
litere,
cuvinte,
strofe întregi,
pe o sfoară
întinsă desupra prăpastiei,
care ne separă trupurile.
Un fir subţire de soare
lunecă mereu
încercând să ne vadă,
în timp ce,
o durere cuminte mă inundă,
spunându-mi în taină:
-"nu te duce,
- nu te duce!"
Hâdă eşti durere uneori
şi nesigur îţi este pasul.
Lasă copacul albastru
să-mi ofere rădăcina eternităţii!
Doar el mai vâsleşte liniştit
pe apa viaţă,
cu gesturi de bătrân
care a renunţat de mult
să-mi mai respire sufletul.
M-ai făcut frunză
şi floare
în adâncimea pădurii de nuferi.
Văd cerul
înspăimântat de adâncu-mi
în care mă scald,
când zeul soare
se răzbună şi el
încercând să-mi fure lumina,
dar îmbătrâneşte,
până să ajungă la mine.
Ochiul meu
strânge în el necuprinsul
refuzând să-mi audă
strigătul de neputinţă
în faţa destinului.

poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, ruşii când se află în străinătate, sunt din cale-afară de fricoşi şi se tem grozav de cele ce ar putea să spună despre ei şi de felul cum ar fi priviţi, dacă e cuviincios sau nu cutare sau cutare lucru. Pe scurt, se poartă ca şi cum ar avea un corset, mai cu seamă cei care pretind că ar avea o situaţie importantă. Cel mai plăcut lucru pentru ei este să adopte un tipar conformist, dinainte stabilit, pe care-l respectă orbeşte - în hoteluri, la plimbare, în societate, în călătorie...

Dostoievski în Jucătorul (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea mea e Isus

-poem-
Doamne
Tu care ţii legământul
şi umbra
Cuvintelor Tale
nu vrei
pe palma Ta azi să mă iei
şi
viaţa să-mi schimbi
subtil

şi-n umbra Ta să mă transformi
după
propria-ţi dorinţă
o umbră
din propria-ţi umbră
să înfloresc
o dată cu ziua pe care Tu Însuţi mi-o
dai
cu Tine în Rai
odată să fiu
Isus

Mâna Ta
eu mâna Ta
o vreau
mâna
străpunsă pe Golgota
şi azi ce dăruie viaţă
şi
atâta mângăiere

pe
Tine te vreau
Isuse
Miel şi Mire
la umbra aripilor Tale
eu vreau să m-odihnesc
şi
odihna să-mi găsesc

pe degetele
curcubeului mă culc
dar ochii
spre Tine îmi fug Isus
ca limbile unui ceas fără linişte

vreau
să-ţi văd ochii ca para focului cum mă
urmăresc
şi ochii mei mi-i caută

Doamne
eu nu mi-am găsit odihna
aici pe pământ în
lipsa Ta
ci doar
pe
palmele Tale
şi-n
lumina ochilor Tăi ca para focului ce ard orice taină
căci
odihna mea
în Tine s-a ascuns Isus

Tu
eşti viaţa
şi fericirea mea Isus

n-am găsit
nici pacea
nici liniştea
şi nici fericirea
pe palmele lumii acesteia
şi nici în poala hainei ei

pentru mine
nici măcar literatura
şi nici poezia
nu
sunt
nu sunt

fericirea mea
ci
numai Tu Isus
Tu
Isus
eşti fericirea mea

fericirea
numai Tu Isuse eşti
aşa
a hotărât
Cel Prea Înalt
s-ascundă
în Tine tot ce există bun în Univers

Isuse
Ţie mă închin
Şi
pe degetele Tale îţi pun
fiinţa mea
primeşte-o
te rog
şi
dă-i Tu frumuseţea Ta
aşa cum voieşti
să
fiu şi eu o lumină
şi
să mă aseamăn cu Tine

fă-mă
umbra Ta pe
degetele zilei de azi
înflorită

cu privirea ochilor Tăi ca
poara focului

cât de scump
Isuse eşti
cât de scump
uită-te
Tu Însuţi uită-te
şi vezi-ţi Propria-ţi Fiinţă
prin ochii mei
căci pentru Tine e simplu
Tu
eşti Dumnezeu
şi nu eşti un om ca mine lipsit
de
putere
şi atâta-nţelepciune
căci
numai chipul zilei îl pot prinde în
privirile mele

Tu
prinzi în
privirea Ta
şi gândul şi umbra
în umbră ascunsă
şi tainele toate doar Tu le pătrunzi şi le ştii
şi ochii Tăi vii
toate le văd
înmugurindu-ne şi ochii şi paşii pe măgura timpului
tivită cu picuri de floare
pe
aripile vântului
uşor
ce încă mai bate

Isuse
vreau degetele Tale
umbra să-mi prindă
şi odihna mea
Tu
să-mi fii un izvor de cuvinte
cum
numai Tu Însuţi ştii să le spui

Lumina
Şi viaţa mea
Pururi
Isuse să fii
04-12-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare şi cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe. Matematica se face când îţi vine o idee. Noaptea sau dimineaţa, când te scoli, când te speli, te gândeşti. Dacă nu te speli, te gândeşti când nu te speli...

citat celebru din Grigore Moisil
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toma: Crezi tu or toate sufletele de pigmei ce mă-nconjor — cred ei oare că mă cunosc? Ei văd nişte membre de om, fiecare-şi croieşte câte-un interior cum îi place pentru acest biped îmbrăcat în negru şi omul lor e gata. "E un nebun", zice cutare. "E fantast", zice cutare. "Aşa! vrea să treacă de original", zice un al treilea — şi toate aceste individualităţi croite pe seama mea, atribuite mie, nu au a împărţi cu mine nimic. Eu sunt ce sunt, destul că sunt altceva decât ceea ce cred ei. Lauda lor nu mă linguşeşte, pentru că ei laudă o individualitate care nu-i identică cu a mea -batjocura lor nu m-atinge, pentru că ei batjocuresc un individ pe care eu nu-l cunosc... Îi dispreţuiesc pe oameni... m-am săturat de ei.

replică celebră din Geniu pustiu de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumosul e un frumos ce trăieşte de-a pururea, ce nu se naşte şi piere, ce nu creşte şi scade; ce nu-i într-o privinţă frumos, într-alta urât; câteodată da, alteori nu; pentru unii da, pentru alţii nu. Frumos ce nu se-nfăţişează cu faţa, cu braţe sau cu alte întruchipări trupeşti, frumos ce nu-i cutare gând, cutare ştiinţă; ce nu sălăşluieşte în altă fiinţă decât sine; nu rezidă într-un vieţuitor, în pământ, în cer, sau oriunde aiurea; frumos ce rămâne el însuşi pentru sine, pururea identic sieşi ca fiind un singur chip; frumos din care se împărtăşeşte tot ce-i pe lume frumos, fără ca prin apariţia şi dispariţia obiectelor frumoase, el să sporească, să se micşoreze ori să îndure o cât de mică ştirbire.

Platon în Simpozion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, din pricina tendintei de adaptare, cauta vesnic sa ajunga la o impacare cu sine si cu imprejurarile. Sensibilitatea exprima natura intima a omului si ea nu numai ca influenteaza cugetarea, nu numai ii da directie, ci chiar o produce, pentru ca sentimentul cere justificare. Daca sunt trist, trebuie sa ma conving ca am dreptate sa fiu trist: aceasta e adaptarea fiintei care sufera. Melancolia meea e justificata de cutare si de cutare pricini, deci e adevarata si justa atitudine sentimentala fata cu lumea.

citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te peţesc femeie

Să nu pleci aşa departe,
Nu ştiu cum să fac, să-ţi spun?
Îţi pot dărui o carte,
Dar nu pot acelaşi drum.

Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puţine,
Dar, te rog, tu, ţine minte
E cam tot ce am la mine.

Nu pot ca să îţi promit,
Luna, stele de pe cer,
Aş minţi, nu vreau să mint
Şi apoi iertări să-mi cer.

Aş putea să spun nevrute
Şi apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Şi tu ştii c-aşa-i mai bine.

Pot să îţi dau mii de flori
Să-ţi pun lumea la picioare
Şi să te ridic la nori,
Dar să nu-ţi iau ce te doare.

Nici măcar o veşnicie
N-am să pot să îţi ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ţi dau, dar să îţi cer.

Îţi pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Şi să te dezmierd în şoapte.

Să m-abandonez cu totul
Tu, să faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.

Mai pot face-o nebunie,
Numai eu aş fii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite aşa, o să vrei oare?

Vreau să te peţesc femeie
Cu ce am şi ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.

Astăzi încă sunt hoinar,
Şi mă simt aşa de bine,
Port o zi în buzunar,
Şi-o petrec în ochi la tine.

Mă inundă a ta privire,
Nu ştiu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de ştire,
Dacă ai liber un pat.

Nu cred c-ai inima rece,
Să mă laşi să dorm afară,
Nu ştii cine poate trece,
Şi mă fura, a câta oară?

Nu te las să pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ţi dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!

poezie de Mihail Coandă (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!