Un gând fugar

Nu pot decât să curg în palma vieţii,
Firave fire de nisip şi lut;
Un fulg de nea sau neştiuta umbră,
Petala roz strivită de sărut.

Nu pot decât să curg în noi izvoare,
În ploi de mai şi uneori în vânt;
M-adap din cer, în zi de sărbătoare
Şi mă aştern, frumos, intr-un cuvânt.

Şi de-aş putea, aleg să fiu un cântec,
O lacrimă în cupele cu mir.
Fior albastru, neştiut descântec,
Un gând fugar pe aripi de zefir.

poezie de Florina Emilia Pîncotan (13 mai 2023)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor de har

Când veri se curg, nu ştiu ce m- aş mai face
De n- ai fi tu copacul veşnicit,
Să-mi picuri verde- lacrima ce- mi place,
Un strop de cer, un paradis umbrit.

Când toamna vieţii dă să mă cuprindă
M- ascund la pieptu- ţi cald de curcubeu;
Mă sorbi cu drag cu gura ta flămândă,
Tu însetat, iar eu izvorul tău.

Când ierni mă prind cu braţe geruite
Şi mă cufundă- n albul cristalin,
Îmi torni lumini pe pleoapele uimite
De- atâta alb, de- atâta har divin.

poezie de Florina Emilia Pîncotan din În palma cerului (2021)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş putea...

De-aş putea să rup din cer doar un petec de albastru
Aş croi din el umbrelă pentru sufletu-mi sihastru
Să îl apăr de ninsori şi de ploile târzii
Dar n-am aripi ca să urc peste norii plumburii

De-aş putea să rup de sus doar o rază aurie
Aş picta cu ea un soare să mi-l pun la pălărie,
Sufletul să-l încălzească când îmi plouă şi îmi ninge
Dar n-am scară să mă sui, soarele nu-l pot atinge

De-aş putea să fac din ochi un izvor cu apă lină
Mi-aş spăla sufletu-n el de păcate şi de tină
Poate vede şi el Raiul, c-am oftat şi am tot plâns,
Însă lacrimi nu mai curg şi poate n-au fost de-ajuns...

De-aş putea aş fura focul de la însuşi Prometeu
Şi-aş aprinde c-o scânteie o iubire-n pieptul meu
Pentru tine care ştii să provoci ca o ispită
De n-aş şti că toamna cerne sentimentele prin sită...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainică poruncă

lacrimi de suferinţă la picioare curg
că nişte izvoare cu matcă adâncă
cărări de speranţă cu avânt parcurg
dar moartea mă pândeşte pitită în luncă.

stau în genunchi mă rog la Demiurg
să-mi dea rezistenţă şi putere de stâncă
lacrimi de suferinţă la picioare curg
că nişte izvoare cu matcă adâncă.

flăcări de cenaclu să fiu în amurg
luminând poezia care glăsuie încă
cu aripi să străbat aglomeratul burg
inima trăieşte versul ca pe o poruncă.

lacrimi de suferinţă la picioare curg
ca nişte izvoare cu matcă adâncă.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valurile vieţii

(Lelianei Rogojinaru)

Valurile vieţii trec în depărtări
Şi cu ochii-n lacrimi, mama-i uneori.
Pe obraji de sticlă, curg mărgăritare
Şi Măicuţei Sfinte, îi cere iertare.

Tânără fecioară, îşi dorea băiat,
Căci femeii-n lume-a suferi i-e dat,
Dar a fost să fie, fiică să se nască,
S-o păstreze-n suflet şi să o iubească.

Chipul ei de zână ţeasă la ferestre
Odă mulţumirii, ie de poveste –
Părul de castană, ochi de diamant,
Voce de izvoare, în păduri de jad.

Mulţumesc măicuţă, te sărut cu drag!
Lacrimi curg şiroaie pe-al iubirii prag...
Oh, Maică Maie, ţie-ţi mulţumesc,
Că am o copilă şi mult o iubesc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzie

Aduc adesea deasupra mea
O umbră…
Şi-adeseori nimic nu mi-aş putea dori
Decât să fiu:
O umbră…

Fără să las o urmă
Paşii mei se-ndreaptă spre incert
Şi vag şi tot mai vag
Mă simt ca o nălucă pe nesfârşitele cărări
Înţepenită-acut de-un straniu vis
De-o altă umbră nevăzută
Mă regăsesc în vastul labirint albastru
Căutând o umbră a unui fir de rai…

Aduc adesea-n faţa mea
O umbră…
Şi-adeseori nimic nu m-ar putea salva
Decât să fiu:
O umbră…

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi... nimic nu poate fi

Între mine, între tine
Nu-i nimic ce ar putea
Să aprindă licărire,
Să privească ochi de stea.

Între tine, între mine
Gol pustiul surâdea,
Se-neca speranţa vie
Cerului ce ne veghea.

Între mine, între noi
Bate vântul şi curg ploi.

Între tine, între mine
Depărtare e de-un veac,
Ca-ntre noapte şi lumină,
Între verde şi uscat.

Nu e nimeni ce-ar visa,
Să unească două fire
De tristeţe-n iarnă grea
Pe un pisc frumos de lună!

Între mine, între noi
Bate vântul şi curg ploi.

Între tine, între mine
Nu-i nimic, ce-ar încerca
Să aprindă o lumină,
Să ne bucurăm de ea.
Nu e timpul şi nici locul,
Şi nici clipe de răgaz,
Tristă-i ziua, crud e focul,
Pal e roşul pe obraz!

Bate Între mine, între noi
vântul şi plâng ploi!

La ce bun aceste toate
Când speranţele ne mor,
Când plecat-a tot înaltul
Pe o frunză, pe un nor?

Între mine, între noi
Nu-i nici noapte, nu-i nici zi,
Curg doar lacrime şuvoi
Şi... nimic nu poate fi.

Între mine, între noi
Bate vântul, toarnă ploi!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş şti să nu mai mor

De-aş şti să nu mai mor în viaţă,
Căci am murit de atâtea ori,
M-aş transforma în praf de stele,
Să fiu pe veci nemuritor.

M-aş transforma în întuneric,
Să nu mai văd nici umbra mea,
Iar ochii mei să fie luna
Ce luminează noaptea grea.

M-aş preschimba în apă pură
Să curg la vale din izvor,
Să mă sărut cu marea în zori
Şi apoi să mă ridic la nori.

Grăunte de nisip m-aş face,
Ca vântul să mă poarte-n zbor,
Şi la final eternitatea
Să mă transforme iar în om.

poezie de Vasile Şerban din Drumul spre cer, Volumul 2 (2023)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor de fluturi

Îmi curg fluturi din ochii calzi,
Îmi curg fluturi pe obraz.

Îmi curg fluturi pe spatele rece,
Îmi intră-n gură să mă înece,

Îmi curg fluturi pe nas, când respir
Mă umplu pe faţă, mă împroşcă cu mir.

Îmi curg fluturi pe mâinile slabe,
Sărută mai jos picioarele albe.

Îmi curg fluturi când te văd şi tac,
Sunt plină de fluturi în stomac!

Îmi curg fluturi rânduri, rânduri,
Din ochi, din ureche şi din gânduri.

poezie de Roxana Matiasi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am să cânt

Să ştii că am să cânt
În fiecare seară,
Privighetoare, am să fiu,
Să îţi doinesc;
Să nu mă irosesc lumină pală,
Ci, dor, să fiu şi cântec îngeresc.
Să îmi închizi cântarea-n colivie,
Ca pe măiastra pasăre de paradis;
Să cânt mereu,
Să cânt cât încă-s vie,
Că peste-o zi, poate,-am să fiu doar vis.
Să ştii că am să cânt
În fiecare clipă,
Din tril să împletesc lumini şi dor;
Să nu mă doară gândul şi aripa,
Să mă înalţ spre cer, încetişor.

poezie de Florina Emilia Pîncotan (9 septembrie 2017)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

plâng şi plâng
mai am cu mine
doar un fluier şi o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere şi multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg şi curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
trupul a prins rugină
s-a frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar şi trist
şi lacrimi curg acum
iar şi iarăşi curg
mereu mă întreb
şi câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în noroi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte de gând

Şoapte de gând,
Cu dor flămând,
Pot săruta,
Privirea ta.
Dar cum ar fi,
De mi-ai strivi,
Zborul tăcut,
Într-un sărut...

De-aş fi cuvânt,
Flutur în vânt,
Aş poposi,
Când te-aş iubi
Printre fiori,
Si-am fi culori,
Păsări de foc,
Flăcări în joc...

Timpul furat
Şi-ntemniţat,
A devenit,
Un răsărit,
Pentru ca noi,
Un gând în doi,
Să fim izvor,
Şoaptei de dor...

poezie de Lili Albu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa Te Uit

Ascult cum frunzele foşnesc în vânt
O melodie se aude-n crâng
Păsări ce zboară, salută, rând pe rând
Şi roua mângâie verdeaţa pe pământ

Parc-aş privi tabloul unui sfânt
Simt vântul cum mă mângâie, atât de blând
Te văd din nou şi îţi vorbesc în gând
Un porumbel zâmbeşte văzându-mă plângând

Şi de-aş putea s-arunc iubirea ta în vânt
Să te blestem măcar cu un cuvânt
Să zbor departe, deasupra, pe un vânt
Unde nici despărtiri, nici plânsete nu sunt

De-acolo să pot să îţi trimit un gând
Pe o frunza ţi-aş scrie un cuvânt
Că "te-am uitat" şi nu mai sunt
Îndrăgostita care plânge şi în gând

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

plâng şi plâng
mai mult mă plâng
mai am cu mine
doar un fluier şi o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere şi multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg şi curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
rugină am prins
m-am frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar şi trist
lacrimi curg acum
iar şi iarăşi curg, în tragic decor
ireal şi absurd, ca la noi
mereu mă întreb
şi câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în gol
noroi, gunoi, puroi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Clipa cu tine
aducătoare de ploi
acoperă timpul
cu roua fericirii
aripă de vânt şi cântec
născută din iubire
miraj al existenţei
făclie - aprinsă
păstrată-n dorinţa
din zâmbet şi lacrimă
muguri de lumină-n
orice anotimp
vocea ta vibrează
în ochii nopţii tărzii
fiorul albastru
din raza dimineţii
sărut topit în cuvinte
pe foaia alba
a începutului de vers.
Mi-e dor de mâinile tale
fierbinţi ce cuprind cerul
şi mângâie stele....

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă la statuia lui Caragiale

Mărire vouă, lupte seculare
Ce-aproape cinci decenii aţi durat!
Obscuritatea în sfârşit dispare
Şi-un soare radios s-a înălţat.

Lui nenea Iancu i-am turnat statuie
Ce mândră o să-nfrunte vânt şi ploi.
Demers mai drept decât acesta nu e,
Căci el întâiul ne-a turnat pe noi.

Ne-a intuit genetica matrice
În care toate se aştern şi curg.
Mai bine altul nu le poate zice
Decât le-a zis bătrânul dramaturg.

Zadarnic vreme trece, vreme vine
Sub ochiul lui departe văzător;
Prin el trecutul în prezent revine
Şi calcă triumfal spre viitor.

Sub cerul vast al pălăriei sale
Păşim cu toţii, sinceri şi oneşti.
Mărire ţie, I. L. Caragiale!
Cu noi ai fost, cu noi vei fi şi eşti.

poezie de Ştefan Cazimir (19 decembrie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra netimpului

prin clepsidrele acestea
nu mai trec timpurile
curg oameni şi apusuri
şi furtuni de nisip
ca nişte bolovani de aer
aprinşi
în focul gheenei

prin copacii aceştia nu mai trec seve
curg trupuri firave de aşchii
curge doar seceta pământului
şi sângele sterp
şi timpul pierdut cu amurgul

prin cerul acesta nu mai curge nimic
nici măcar visele oamenilor
care s-au dus să se culce
primordial
într-o altă clepsidră
a netimpului

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminăm lacrimi

Să nu uităm că odată
într-un fir de nisip
a avut mai multă lumină
decât în toţii
ochii
oamenilor
şi-o lacrimă
a fost strop tuturor
râurilor
alinând setea
şi arşiţa buzelor
şi noi o mână de nisip
cu lacrimi modelată
luminăm lacrimi
şi ne ostoim buzele cu fire nisip

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e mai...!

Ce e mai frumos sub soare
Decât mintea sclipitoare
Şi natura-ncântătoare?
Ce e mai frumos de lună
Decât stelele-mpreună
Ce misterios minună...

Ce e mai frumos în viaţă
Decât dragostea măreaţă
Cu fineţe şi dulceaţă?
Ce e mai... decât frumosul,
Decât timpul preţiosul
Cu vigoarea şi folosul...

Ce e mai... veţi spune multe,
Poate rele sau inculte,
Ori deşertăciuni adulte;
Ce e mai... ne stă în fire
De la prima zămislire,
Fişce cu-a lui iubire!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (13 mai 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zvon de primăvară

Un zvon de primăvară îl simt candid pe pleoape,
Miros de ierburi crude, de muguri, zbor.... aproape.....
Mă- nvaluie în stoluri. Vin fluturi şi petale
Să îmi sărute tâmpla, să- mi fie zbor şi cale.

Tresar sub stropii limpezi de ploaie cristalină
Şi mă- nveşmânt în clipa desăvârşită, fină.
De azi, din Primăvară, îmi voi sorbi nectarul,
Din cupe neatinse, preaplinul, dulce - harul.

E o feerie astăzi şi buzele- mi cuvântă
Cântări de bucurie şi mulţumire - adâncă.
Din aripa de ceară aprinde- voi altare,
Cu alte aripi, albe, mă voi porni în zare

S- adun albastre ceruri în ochii mei de fluturi
Şi stropii de lumină. Să nu mai merg prin luturi.
În zbor de porumbiţă, cu ramuri de sulfină,
S- adast, aşa, o vreme, în palma Ta divină.

poezie de Florina Emilia Pîncotan din În palma cerului (2023)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor înalt

Locuiesc în cuvânt
Şi zborul e limba pe care o înţeleg cel mai bine.
Aripi colosale întind să cuprind
Zarea albastră a poeziei pământului.
Culeg gând după gând, statuie ridicând unui vers.
Şi ce poate fi mai frumos decât
Imaginea zborului înalt întrupată-n perle de gând!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!