Valurile vieții
(Lelianei Rogojinaru)
Valurile vieții trec în depărtări
Și cu ochii-n lacrimi, mama-i uneori.
Pe obraji de sticlă, curg mărgăritare
Și Măicuței Sfinte, îi cere iertare.
Tânără fecioară, își dorea băiat,
Căci femeii-n lume-a suferi i-e dat,
Dar a fost să fie, fiică să se nască,
S-o păstreze-n suflet și să o iubească.
Chipul ei de zână țeasă la ferestre
Odă mulțumirii, ie de poveste
Părul de castană, ochi de diamant,
Voce de izvoare, în păduri de jad.
Mulțumesc măicuță, te sărut cu drag!
Lacrimi curg șiroaie pe-al iubirii prag...
Oh, Maică Maie, ție-ți mulțumesc,
Că am o copilă și mult o iubesc.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.