Iubire conjugată

Iubirea
s-o conjugi
pe-o lenjerie
cu tăcute
mângâieri,
are un cost,
patul
şi o lumânare,
la dublu,
doi
ieri,
imperfect,
adus
în prezent,
de buze
lipite,
suflet mov,
pe rochia
umedă
până
jos,
reverenţă
acoperită
cu miros de viitor.

poezie de Maria Silaghi din Port balerinii cu eros (6 aprilie 2023)
Adăugat de portbaleriniicuaripi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este patul dublu pe care ne întindem şi ardem precum o lumânare. Dublu. Doi.

citat din Maria Dumitrache DMP
Adăugat de portbaleriniicuaripi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucăţi de vis

Ai deschis
în suflet o fereastră
în primăvara
cu miros de lăcrămioare
multe ploi au plâns în urma ta,
în calde dimineţi
mi-ai lăsat doar,
versuri de iubire
ce curg ca apa de izvor
să-mi potolească
setea mea,
de tine
se naşte-o zi
pe-o geană de lumină
bucăţi de vis
au rămas pe buze
din dor neîmplinit
se aşterne ceaţa
peste aşteptări
ca o pânză nevăzută
din depărtări...

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dragoste, verbul a iubi trebuie conjugat întotdeauna la prezent, nu la viitor şi, mai ales, niciodată la imperfect, la perfect compus şi la condiţional.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul trebuie reformat... până şi iubirea

Deodată, a sărutat-o pe buze...
Ea i-a zâmbit larg, încuviinţându-i gestul
oarecum brutal...
El a fost foarte surprins de atitudinea ei lejeră.
Chiar şocat!

– Câtă impietate!
Puteai să mă respingi, să mă dai la o parte,
să te opui vehement...
Altfel, îmi sugerezi că pot să fac orice cu tine!

Cum să iubesc pe cineva
care nu opune rezistenţă?
Ce rost ar mai avea dragostea noastră?
Va trebui să mă mai gândesc în privinţa ta, Miss!

– Păcat, a răspuns vestala...
Eu te las, în continuare, să mă conjugi
la toate timpurile, fără, grabă.
Ai o eternitate la dispoziţie...

Totul trebuie reformat,
până şi iubirea, dragul meu poet în amurg...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia pe care-o porţi

Curios, rochia pe care-o porţi seamănă cu un sunet –
O simfonie de foşnete-ale daliilor iau forma
Unor tremurătoare, sentimentale pulverizări.
Perpetua călătorie a inimii tale,
Glisând peste o litanie adormită,
Acele adieri de flori stelare aplecate-într-o reverenţă de regrete:
Perpetua călătorie a inimii tale,
un fragil drumeţ al sunetului –
Un murmur în căutarea iubirii care l-a adus în lume.

poezie de Maxwell Bodenheim,1892-1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astingere

Cât drum străbate raza de la soare
Şi până la gutuia din gutui,
Numai s-o prindă, ca pe-o fată mare,
Căzând în patul alb al frigului!

Da, mă refer la brumă, dragii mei,
Cearceaful alb gătit pentru căderi,
Trădând fiorul oricărei femei
În faţa primei sale mângâieri.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lumânărilor

Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea
Şi-n alba luminare ca de vată
M-am aşezat, tot alb, deasupra mea.

Atunci a hohotit o mască lată,
Căci, fără rost, pe-n cub de piatră grea,
Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea.

Eu am plutit spre bagdadii, deodată,
Spre zeul zugrăvit, care privea
Nepăsător, pe lada înstelată
Din podul alb cum, făr-a fumega,
Ardea o lumânare aşezată.

rondel clasic de Leonid Dimov din Texte (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul nevestei împărţit cu un amant este echivalentul lăzii cu fund dublu de la circul prestidigitaţiei "tăierii" în două a trupului unei femei. Lada (sau femeia) e cu fund dublu?

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet învăpăiat

Învăpăiat mi-i sufletul când tu
Licăriri de miere îmi presari pe buze
Prin mângâieri şi sărutări fierbinţi
Sub zgomotosul zbor de buburuze.

Marea ne aşteaptă cu nisipul plajei
Finisat de valul sitei universale,
Unde timpul macină toate iubirile
Ce se sufocă-n cuvintele banale.

Vreau măreţia unui vis prin tine –
Vorbe dulci prin buze însetate,
Să ne iubim împărtăşind iubirea
Braţ la braţ cuprinşi de bunătate!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai grijă condeier-cugetător,
Când îţi aşezi gândiri în carte
Să le creezi luminos viitor,
Pe-o cale de eternitate.

Maria Filipoiu: Catren/ citat despre cărţi

catren de Maria Filipoiu din Catren - citate / despre carte (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menuet

Vine un copil, face o reverenţă
şi moare.
Vin doi copii, fac o reverenţă
şi mor.
Vin trei copii, fac o reverenţă
şi mor.
Vin patru copii,
fac o reverenţă.
Vin cinci copii,
fac o reverenţă.
Şase vine singur.
După el vine o hienă,
după ea vine o liră.

Deodată apare Îngerul.
El mă ţinteşte cu ochii lui ficşi în ochi
în timp ce zăngăne în mâna dreaptă
o monedă.
- Cap sau pajură? mă întreabă.
- Pajură!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreţia frigului (romanul unui sentiment) (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când curentul electric se transmite dintr-un loc în altul, numai o parte a lui merge pe firele văzute de metal; o altă parte, tot aşa de esenţială, străbate în ascuns prin pătura umedă a pământului. Tot aşa, în lumea inteligenţei cuvântul zis este numai un fragment al raportului ce se stabileşte între suflet şi suflet; restul se acordă pe tăcute şi formează ascunsa armonie a simţurilor omeneşti.

citat celebru din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri

ieri a dispărut, rănit,
într-o bolboroseală de cuvinte neauzite,
soarta a rămas ieşind din eclipsă,
în orizontul oval tăiat în două,
cu galbenul toamnei în lobul urechii,
în nevindecatul dor de zbor albastru.

pe sub salcâm doar cioturi arse din planuri urzite,
cu forme ciudate închise ermetic.
neopritul timp taie dezordinea din gând
până la tricoul viscolit de alb
şi rochia împăcată cu sine.

într-o atingere deşartă mâinile se umplu
din noaptea albă cu miros de stea căzută.
biserici de frunze se-ntorc în ruine
şi ruga rămâne plutind din adânc.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne amintim parabola despre un om care era pe patul de moarte şi despre cei trei tovarăşi ai lui. Primul i-a spus: "Eu te voi conduce numai până la groapă". Al doilea: "Eu voi aprinde o lumânare pentru tine", însă al treilea i-a spus: "Eu voi fi mereu cu tine, nu te voi părăsi nici după moarte". Omul a murit. Soţia lui l-a condus numai până la groapă. Banii i-au aprins o lumânare, iar faptele bune l-au însoţit în veşnicie.

Ieromonahul Arsenie în Familia ortodoxă
Adăugat de mirela nicoleta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra şi lumânarea

Stau în taverna veche şi tăcută
Şi dau pe gât suavul, roşul vin
Gândindu-mă la dragostea pierdută;
Ridic paharul... pentru ea închin!

Pe masă e aprins-o lumânare;
Încep să o privesc şi să suspin...
Iar flacăra ei vie îmi ogoaie
Rănitu-mi suflet... prea-scăldat în vin.

Văd flacăra cum tandru-o mistuieşte
Cu mângâieri fierbinţi, dogorâtoare
Şi-n ochii minţii văd cum... creşte, creşte
Iubirea dintre ea... şi lumânare.

De dragul flăcării, chiar se topeşte-ncet;
Iar lacrimi mari de ceară se prăvale,
Şi se preling pe trupu-i încă zvelt
Sub mângâierea caldă, arzătoare.

Privesc la lumânarea ce stă dreaptă;
O văd cum lăcrimează: pic... cu pic;
Ceva o doare! Parc-aud o şoaptă:
,, Ea îmi dă totul! Eu... nu-i dau nimic! "

Sărmană şi plăpândă lumânare!
Observ încet, încet, cum te topeşti;
Simt sufletu-ţi de ceară cum te doare
Că nu-i poţi arăta... cât o iubeşti!

Mai duc la gură un pocal cu vin...
Şi strig nebun:,,-Nu-i dragoste mai mare... "
Mă prăbuşesc; apoi, continui lin:
,,... ca între-o flacără şi-o biată lumânare".

Deodat' un gând în minte-mi încolţeşte;
Privesc atent la jocul dragostei...
Şi mă întreb:,, -Dar flacăra-o iubeşte?... "
,,... sau doar... trăieşte din iubirea ei? "

Ori ei, puţin îi pasă că iubirea,
Pe care focul arzător i-o poartă,
Îi va aduce în curând... pieirea;
Trăieşte doar... să fie adorată!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arată-mi ce înseamn-a fi iubit

Cuprinde-mă şi mă încolăceşte,
De multă vreme port în suflet dor,
Tăcerile din suflet... risipeşte
Şi-nvată-mă, în tine să cobor.

Sărută-mă... pe vise şi privire,
De-atâta timp pe buze te aştept,
Dezbracă-mă de trac şi de uimire
Şi strânge-mă năucitor la piept.

Alintă-mă cu mângâieri nebune,
Alungă depărtările spre munţi,
Spune acum ce nu se poate spune
Şi-ntinde mâna, viaţa să înfrunţi.

Păstrează-mă în trup ca pe-o icoană,
Încrezătoare-n gândul tălmăcit,
Pune balsamul magic peste rană
Şi-arată-mi ce înseamn-a fi iubit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea culmilor

Trecutul a fost cândva prezent.
Dar a fost şi viitor.
Dacă gândim mai atent
Şi prezentul a fost viitor.

Oare cum ar fi să fie
Să gândim o inepţie:

Trecut să fie prezent,
Sau poate chiar viitor.
Să schimbe pentru-un moment
Fiecare locul lor.
Prezentul să fie viitor...
Ar fi culmea culmilor.

poezie de Dumitru Delcă (14 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acalmie

Tăcute sunt clipele azi.
Mor fără întârziere...
Un neant infantil şi schilod
încearcă să le trezească din leşin
plângând deasupra lor.
Prea multe cadavre azi...
nu mai sunt lacrimi în rezervă...
Neantul începe să cânte.
Va cânta până-i vor rugini coardele
şi atunci n-are decât să tacă...

Tăcere-infinit de reculegere
în memoria clipelor moarte.

Tăcute sunt clipele azi...
Tăcute ca ieri...
Tăcute ca mine...

poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea ascunsă

Te caut ca pe-o nestemată preţioasă
comoara mea, doar de mine ştiută;
te visez prin nopţi, o dulce crăiasă,
te caut ca pe-o uimire, tacită-duioasă.

Fragedă şi pură, eşti fiinţa graţioasă
tupilând în suflet dorinţa cea mută;
te caut, încă, ca pe-o fiinţă generoasă,
iubirea mea ascunsă şi cu ochi de ciută.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversară – La împlinirea a 50 de ani de căsnicie –

Farmecul în doi a stat de veghe,
A adus necontenit
Mângâiere de suflet pereche,
Iubire cu adevărat,
Libertatea de a alege.
Izbânda-n pas cu viaţa merge
Eul prezent în fiecare
Imbold pentru comunicare.

Mai păstrează-n amintire
Acel "DA" rostit cu drag,
Rază de suflet şi simţire
Iubirea ce-au trăit juma' de veac.
Necontenita stăruinţă
E-n trei fiice-nmănunchiată
Sunt şi răsplata şi credinţă
Cum totul n-a fost în zadar
Un dar al fericirii dar!

La mulţi ani!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!