Poem dedicat fericirii şi vindecării

Iubirea ne-a înălţat inima
Ca un balsam al ei s-a manifestat
Nu a pătruns fără a vindeca răni,
Traume emoţionale sau regrete
Acum că ne-am vindecat,
Suntem mai atenţi cu visele noastre,
Nu uităm să sperăm, să visăm şi să atingem lumina
Ori de câte ori vom pătrunde în Abis
Visul nostru va deveni o realitate imediată
Un ki benefic, un pachet al liniştii şi frumuseţii interioare.
Să ne deschidem inimile, dar să nu ne pierdem valoarea,
Puterea creatoare, manifestarea ei...
Dă-mi mâna, pentru a găsi lumina!
Dă-mi o floare, pentru a vedea natura,
Nu te lăsa atins de nedreptate,
Eu încă mai pot ierta, iubi, mulţumi, binecuvânta.
Iar tu eşti la fel de special ca mine...
Deschide inima şi vindecarea ta este alături!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans din note muzicale

Dansul nostru din pânze se desprinde,
Se proiectează-n spaţiu, lumina ne pătrunde
Suntem atingeri diafane pe ochii strălucind,
Suntem al vostru cântec din inimă şoptit
Suntem balanţa primilor paşi, suntem adieri de vânt
Pe pajisti ne pierdem în sărut,
Iar inimile construiesc vise spumoase,
Redeshizând lumina.
Sufletele cântă în paşi de suspin,
Cântă pe un câmp de flori imortela.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Războiul e în noi, dar sigur se va termina,
Nu e un vis al unui om bolnav, ci doar
Un scenariu nereuşit, dintr-un film neregizat.
Uităm cum să pierdem, lacrimile noastre se scurg,
Sau să pătrundem în esenţă vii, într-o lumină fără sfârşit.
Vom izbăvi în orice mod, cu lumina dragostei divine
Şi vom atinge norii într-un alt decor.

Nu ne mai distrugeţi inimile în zadar,
Noi suntem liberi şi nu suntem sinucigaşi,
Vom lumina ca un far în noapte,
Iar aripile vor zbura spre alte orizonturi,
Evoluăm, ne mântuim, dispunem de vis,
De emoţie, de lumină, de paradisul trist.
Vom izbăvi oriunde, oricând,
În orice mod, de orice mijloace dispunem.

Dominaţia rusească ne ascunde lumina
Sub predicţia unui vis uitat al copilăriei sumbre,
Suntem mai atinşi de vină, sau uităm să luminăm,
Ne pierdem în ale lumii măşti,
Suntem ca un pian dezacordat,
Ce nu mai poate schimba inimile oamenilor,
Nici minţile nu le vor mai relaxa.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna relansării

Dă-mi mâna să te trec apa!
Peşteri ne surâd la amiază
Inima bate ca un calibru redeschis
Tu ne conduci cu drag peste dealuri
Suntem pierduţi în văzduh şi ne pierdem
Avem o rază de soare, o zare de vis.
Ne e descris un magic respiro
Suntem abstracţi, lipsiţi de sens sau adierea dragostei frumoase Suntem pierduţi în locuri fermecate
Alunecăm printre duiete, pentru o noapte de lumină
Strigăm iubirea cicatrizantă
Vom pierde spiritul într-o nouă speranţă
Vom zidi albele morminte din flori de artă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi

Dă-mi noaptea ta şi visele,
Dă-mi bucuria ce ţi-o dau,
Dă-mi dragostea-n privirea ta
Şi acelaşi dor a viselor!

Dă-mi ziua ta şi fericirea,
Dă-mi zâmbetul şi bucuria,
Dă-mi inima ca o mireasmă,
Iubitule, tu imi dai viaţă!

Dă-mi gândul meu să fie-al tău,
Dă-mi si iubirea să o am
Şi lasă-mă să fiu tot eu
Cea care cere dragostea!

poezie de Miriam Nadia Dăbău din Dor de poeme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea

Inima-mi galopează la infinit...
Alerg eu, aleargă şi ea...
E tot mai aproape de a ta...
Trupurile se sculptează-n lumină
Întunericul are valoarea lui în doi
Lumina e iubirea...
Fără de care iubirea s-ar desena în culori viu-colorate
Plec odată cu Steaua Magică
Nu caut culorile, ci curcubeul adormit de primele săruturi
Eu stau atât de aproape că am să închid ochii
Şi toate stelele-mi vor fi lumina din privire
Orele fixe devin un obicei al iubirii nescrise
Mesajele devin necuvinte..
Ochii ne-nşeală ori de care ori visăm...
Suntem aproape, dar atât de departe...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii nopţii

Mai spune-mi, iubito încă o data
Ca ne vom reîntâlni in noapte.
Mai lăsaţi parul să-ţi acopere sufletul
Cu vocea ta frumoasa,
cânta-mi încă o data
Eşti ca o candoare, spre cer ma conduci
Prin frumuseţea versului tău,
in drumul spre Soare,
spre Viaţa unităţii divine.

Hai sa-mi dai mâna şi sa ne descoperim
Sufletele in dansul lor spre stele.
Lumina va deschide calea dreptăţii şi pământul ce-l călcăm va deveni o stea.
Lasă-te condusă şi tu de şoferul nostru
Către lumea de vis... către lumea-fereastra.
Ferestre 3 D devin versurile noastre in duet.
Flacăra iubirii va sta permanent in lumina.
Îngerii nopţii ne vor veghea...
aprofundând sentimentul iubirii divine.

Iubirea ta ma şcoala noaptea din pat
Iubirea ce ne duce spre stele
Conducandu-ma printre îngerii de lumina.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi...

Dă-mi azi, sensul vieţii mele,
Dă-mi un gând de dor purtat,
Dă-mi cununa mea de stele,
Dă-mi iubirea ce-am uitat.

Dă-mi duioasa mângâiere,
Dă-mi în palme dulce-alint,
Dă-mi a ochilor sclipire,
Dă-mi şoapte de mărgărit.

Dă-mi a vieţii mele rost,
Dă-mi sărutul tău cu sete,
Dă-mi din viaţa fără cost,
Dă-mi surâsuri alegrete.

Dă-mi din taine neştiute,
Dă-mi atingerea de mână,
Dă-mi din ochi pe cele vrute,
Dă-mi ceva ce-o să rămână.

Dă-mi azi zborul spre visare,
Dă-mi norii ce scriu pe gânduri,
Dă-mi acea iubire mare,
Dă-mi-o scrisă printre rânduri.

Dă-mi senin în vise albe,
Dă-mi a braţelor iubire,
Dă-mi sărutul florii dalbe,
Dă-mi tărâm spre nemurire.

Da-mi somnul pe braţul lumii,
Dă-mi sclipire-n loc de lacrimi,
Dă-mi lumina cald-a lunii,
Dă-mi iubirea fără patimi.

Dă-mi speranţa către mâine,
Dă-mi iubirea ce-am sperat,
Dă-mi lumina care vine,
Dă-mi din toate, am meritat.

Dă-mi să pot să dau la toţi,
Dă-mi iubirea Ta Celestă,
Dă-mi să las şi la nepoţi,
Dă-mi ce tot nu se contestă.

Dă-mi cărări de viaţă lungă
Dă-mi din bunătatea Ta,
Dă-mi iubire să-mi ajungă,
Dă-mi, de Tine n-oi uita.

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţia sufletelor

Aici ploua şi sufletul meu te caută printre picăturile de ploaie
Sa îţi mângâie aripile... sa te facă sa Zâmbeşti
Priveşte-ma cu ochiul minţii şi simte cum îţi iei zborul
Atinge-ma cu privirea... pătrunde in mintea mea şi lasa-te dus de val
Împreuna sa dezbatem subiecte şi sa atingem lumina
Răspunde-mi cu o replica la aceste gânduri!
Lăsându-te dus de val, pătrunzând dincolo de lumina in sufletul meu
Strânge-ma de mâna, crează-mi emoţii
Pătrunde in mintea mea şi permite-ti sa vibrezi împreuna cu mine,
Pana ce ma luminezi, pana ce vom forma culoarea violet,
Deschide ochii si lasă-ti mintea sa pătrundă in vibratia luminii înălţătoare
Da-mi mâna şi hai sa vibram dincolo de universul palpabil
Permite-mi sa te gâdi-l pe frunte....
Priveşte cerul şi sa ne lăsam duşi de valul dragostei eterne
Ascunde-te Bine in sufletul meu, don-juan
Clădeşte o relaţie solida de iubire veşnica
In care multe vieţi sa ne iubim...
Şi sa ne ascundem intr-o încăpere a minţii
Pentru a păstra fericirea in suflete şi minte.
Lasă-ti visul sa devină realitate!
Vibratia zilei se ascunde dincolo de emoţie şi vis, in lumina.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din ochii tăi se va reflecta în mine - replică la poemul "Pleacă trenul cu inima mea" de Lorin Cimponeriu

Lumina din ochii tăi se va reflecta în mine
Ca o artă binecunoscută şi străveche
Ca un ceaslov nescris de bunătate
Ce poate aduce cu sine Iubirea,
Cu toate formele ei şi stadiile înţelepciunii.
Nu-mi cere să te cred un bătrân...
Eşti cel mai dulce om ce inima mi-a cunoscut
Ce inima a risipit-o prin poemele iubirii
Şi viaţa toată a surprins-o în bătaia vântului,
Ce nu m-ar putea opri din drumul meu.
Sunt prezentă aici şi acum, cu tine
Pentru a aduce lumii un frumos testament
Al iubirii scrise şi nescrise,
Al iubirii, dătătoare de prunci
Al iubirii înălţătoare
Până la Judecata de Apoi.
Sunt prezentă cu tot cu siropul
Dreptăţii, închinării metaforei divine
Şi mă desprind de ochii întunericului.
Pentru a te surprinde pe tine, în lumina
Cea fără de pată, cea reflectată în inima bună.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra divină

Îngerii-mi vorbesc în noapte
Suntem departe de noi şi strălucim
Lumina se opreşte să mă vadă
Suntem pe pajişti atinse de lumina mea
Suntem aici să atingem cu mâna o flacăra divină
Şi apoi să respirăm prin culoarea gri a sensului vieţii
Îngerii văd armata şi câştigă un marş fără sens
O defilare, o zare, o metaforă aprinsă
Te voi căută cu zorile
Şi voi aduce un alt festin
Te voi ascunde în alt luminiş
Şi voi zbura cu fiecare parte din mine.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocaracterizare poetică

Dacă aş scrie o carte despre mine
Aş numi-o "femeia la pătrat"
Femeia ce cu putere se îndreaptă
Spre cei slabi, neputincioşii, neînţelepti
Femeia ce ascunde durerea
şi tot ea ce va împărtăşi lumina
cu cei neputincioşi,
Femeia ce educă omul la vârste mult prea avansate
Femeia ce stârneşte misterul in lumea noastră
Femeia ce cânta la vioara sufletului tău ascuns
Femeia ce cu inima curată se deschide in orice casă
Şi primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu.
Femeia ce ascunde inima... apoi se plimba prin lumina fermecată
Femeia ce ochii deschide când tu o priveşti in vis
Femeia ce-ti poate tulbura şi visul şi imaginaţia.
Femeia ce ascunde Misterele lumii in inima ei
Femeia ce priveşte lumina şi o poate împarţi cu tine...
Femeia ce prin cuvinte frumoase îţi deschide inima...
Femeia de aici, de acolo, de nicăieri.
Femeia independentă şi mult prea iubitoare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna

Dă-mi mâna şi visele tale,
Păşeşte cu mine-mpreună,
Ţi-oi face din stele cunună
Şi voalul din nori şi petale!

Dă-mi mâna, e-n faţă altarul,
Vrem El să ne lege destinul,
În noi să păstreze seninul
Şi-n suflet s-abunde nectarul.

Dă-mi mâna, inelul ţi-oi pune
Să fie pecete-a unirii,
Iau Cerul drept martor iubirii
În bine şi-n rău ne cunune!

Dă-mi mâna, când pragul te-oi trece
Pe braţele mele pluteşte,
Cuvinte de dor îmi şopteşte
Şi lasă sfiala să plece!

Dă-mi mâna, sub teii în floare
În cânt de viori să valsăm
Şi-n doi să-ndrăznim să visăm
Iar Cerul în noi să coboare!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înţelesuri (4 iunie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Luna, soarele sau o floare...
Toate ţi le ofer, iubita mea
Permite-mi să te mângâi
Cu toată intensitatea inimii mele
Permite-mi mişcarea inimii în diferite lumi
Permite-mi creaţia şi lumina.
Cred că muzica sufletului tău m-a stimulat
Într-atât încât voi crea doar lumina dragostei dintre noi.
Arată-mi inima ta în albe trăiri.
Continuă să mă săruţi, din priviri!
Am nevoie de tine, în această noapte
Sau poate mâine,
Cuprinde-mi mintea cu liniştea ta, monumentală!

În noaptea asta, m-am dăruit ţie
Cu toate trăirile mele, cu toate emoţiile şi trecutul meu.
Permite-mi să fiu un om de încredere,
Confesează-mi-te pentru a găsi liniştea sufletelor pereche!
Timpul va fi prieten bun şi ne va permite lumina.
Acum te ating, ca pe un real partener...
Şi mă las purtată de valul iubirii pure.
Arată-mi dragostea ta!...
Descoperă-te tot, în faţa mea!
Dincolo de privirea ta... văd misticismul..,
Enigmatice momente... le opresc pentru a crea lumina iubirii
Şi va arde ca o făclie... ca o lumină vie!
Arată-mi iubirea ta!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritm comun

Ne dorim avere, dar avem durere
Ne dorim renume, dar avem suspine
Ne mângâiem pe creştet, atingând privirea
Şi nu ne întindem mâna către cer visând
Suntem mai mult în zbor decât în crâng
Gângurind în lumina lumânării
Tu eşti prins de un ghimpe
Eu de un vis prea vechi
Ne unduim în rime
Ne pierdem în crescendo ritm comun
Am să te chem la noapte, când mugurii se-nchid
Şi tu vei striga cu foc lumina din cuvinte
Ancorându-te în minte... pentru a te ascunde de noi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidirea în iubire

Dă-mi mâna să-ţi vizitez visele!
Strânge-mă-n braţe până a doua-n zi în zori!
Suflă-mi duios la ureche!
Inima marcată
De traduceri se ocupă interpreţii
Plec odată cu misterul nopţii
Luna s-a zidit în amorfe fântâni
Braţele tale mă zidesc în iubire
Surprind cercuri ce se-ntrepătrund pe un patinoar
E elegantă,
Frumuseţe şi metale prinse la gâtul perechilor fără număr.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina să devenită perlă

Am fost şi sunt lumina
Am fost lumina, dar am căzut
Am fost aprinsă şi m-am stins
Acum când tu mă chemi cu dragostea ta
Eu mă pierd în mii de senzaţii ce-mi erau străine
Mă simt ca-n anii adolescenţei
Când visam să schimb lumea, fără a mă schimba pe mine
Dar timpul este limitat şi eu visez ce-am mai visat
Să fiu natura, mama, tatăl, mâna lui Dumnezeu
Astăzi voi înţelege că pot visa....
Visez ca din dragostea mea, lumina să devenită perlă
Ce-ţi va încorona gâtul tău de regină a sufletelor pereche.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel paradis fără de margini

Dă-mi mâna, dragul meu,
dă-mi mâna
să păşim spre noua dimensiune,
în urmă lasă
muntele durerilor şi
ţipătul limbilor de foc
ce ne străbat gândurile din abisuri. Eşti ca în visul meu,
până unde am ajuns să te simt,
Ai nevoie de atingerea mea,
de arderea simţirilor
care să ne străpungă tăcerea!
Avem nevoie de noi,
în mine iubeşti cântecul
şi cascada lui care-ţi împrăştie zeii negri... Strânge-mă-n braţe, dragul meu,
strânge-mă-n braţe,
cu moartea pre moarte ne-am căutat,
cu viaţa pre viaţă ne-am regăsit. Sunt lumi ce se-ating prin mesaje
transmise în forme noi, dintr-o viaţă în alta,
- iubirea ta dăruită
pentru a mă readuce pe mine aici,
să pot să iubesc, să pot s-o trăiesc - Dă-mi mâna, dragul meu,
dă-mi mâna
să completăm cercul dorit prin timpuri,
acel paradis fără de margini,
- apropierea sufletelor din adâncuri -
Am împărtăşit infinitul, am împărtăşit viaţa,
În mâini avem cheile
unui nou alfabet, cu noi semne şi litere. Ne-am regăsit,
venim exact la momentul potrivit de destin,
- o catedrală construită
şi reîntregită în adâncul fiinţei noastre -
Un punct este totul, noi am atins punctul! Prin derularea semnelor,
ne ascultăm
cuvintele prelungite-n poeme,
- gânduri, şoapte, dorinţe -
În mine iubeşti torentul luminii,
esenţa care
ne absoarbe spaţiul vieţilor
şi care
ne topeşte morţile, dintr-una în alta.

Strânge-mă-n braţe, dragul meu,
strânge-mă-n braţe,
Cine crede că viaţa e-o linie, doar, se înşeală,
Mulţi nu văd dincolo de câţiva paşi! Nu-i vremea încă!
Mulţi călătoresc degeaba
sau, poate,
nu s-au întâlnit cu adevărul lor. Dumnezeu deschide poarta
şi intră doar câte unul;
probabil nu le-a venit rândul,
sunt la un pas de ei,
foarte departe, însă, de căutările lor...

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de mătase

Te strâng în braţe
Prin porii pielii tale am respirat
O noapte-ntreagă ţi-am cântat prin pori
În primăvara aceasta mă vei iubi în apa dătătoare de viaţă
Viaţa mea e plină de frumos
Ating fiecare particică a corpului tău...
Sunt tot mai departe de mine....
Îmi deschid mintea prin spionarea stelelor
Scriem o poezie... de natură neo-modernistă
Aşadar să ne deschidem ochii şi să visăm
Să respirăm fără cuvinte... Să visăm în zi,
Presărând flori de mătase peste trupurile noastre.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa învierii în iubire...

Nu mai e nimic de spus şi nici speranţa învierii în iubire
Am luminat pentru o zi, două-trei întunericul în care erai
Acum sunt singură, ating lumina prin înţelegerea viselor
În interpretarea lor nimic nu e hazard
Ci cifra magică am regăsit-o
Plătind în realitatea crudă indecizia unui vis...
Voi pleca să pot sorbi lumina...
Şi voi învia când voi muri definitiv
Şi inima nu va mai pulsa pasiune şi iubire
Când ochii nu vor fi surprinşi şi cerul neumblat
Când visul meu va lumina mai alb ca mâna unui mag
Iar flacăra va risipi sclipiri de viaţă
Tu-mi vei fi iarbă sfântă... pâine... vin
Iar eu pământ sau unguent de pus pe rană.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de mătase

Te strâng în braţe
Prin porii pielii tale am respirat
O noapte-ntreagă ţi-am cântat prin pori
În primăvara aceasta mă vei iubi în apa dătătoare de viaţă
Viaţa mea e plină de frumos
Ating fiecare părticică a corpului tău...
Sunt tot mai departe de mine....
Îmi deschid mintea prin spionarea stelelor
Scriem o poezie... de natură neo-modernistă
Aşadar să ne deschidem ochii şi să visăm
Să respirăm fără cuvinte...
Să visăm în fiecare zi,
Presărând flori de mătase peste trupurile noastre.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!