Rodica Nicoleta Ion

Dragul meu

Dragul meu, îmi coase timpul o camașă de cuvinte
Și mă-mpotmolesc în fire, în aducerile-aminte...

Strălucesc boabe de lacrimi – lacrimi de mărgăritare,
Ce, sfințite cu privirea-ți, stau ofrandă pe altare.

Focul inimii betege de ne-dragoste și teamă,
Plânsul nostru feciorelnic, chipul dragostei de mamă,

Pâlpâie în suflet încă și mă-ntreb (a câta oară?!),
Cum e dragostea pe luncă, cum e dragostea la țară.

Teama ta zvâcnind la tâmple, ca un clopot se frământă
Și zvâcnirea ei îmi umple golul care nu cuvântă,

Despre-ntâia sărutare și fiorii sânului,
Despre susur de izvoare prins de dorul dorului...

Vezi în rana dimineții, roua pleoapelor uitate,
Sub o lacrimă-a tăcerii, în cerneala de la noapte?

Dunga marginilor ceții azi se prelungește-n șoapte.
Ce miraj în începutul cel atâta de departe!

Oh, prințesă a luminii, mamă la copii, femeie,
Te-am sculptat în podul palmei, din iubire. Ești o zee.

Se perpetuează clipa începuturilor noastre...
Chiar de-a sângerat aripa, tot zburăm spre zări albastre.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Dor de mamă

Ți-ar închina poeți, poeme, mii și sute...
Dar sufletu-ți de mamă, o rugă vrea s-asculte,
O voce vrea s-audă, în suflet îngropată...
"Mi-e dor de tine, mamă! Stai! Nu pleca! M-așteaptă!"

Spre tine duce dorul, în evantai de stele,
Un evantai de gânduri... Ești înger vieții mele!
Se-nalță din privire lumini în stol de lacrimi...
Pleoapa-mi e doar o umbră... Tu-n umbra ei te clatini...

Din depărtarea aspră mă-ntorc... Te port icoană,
În suflet, din pruncie, căci dragostea de mamă
E legea ce te prinde în vraja existenței,
E dulce mângâiere, e roua dimineții...

Oh, cât ești de frumoasă, măicuța mea, ști bine!
Ninsori s-au prins în păru-ți bătătorit de timp.
În suflet port un suflet... Rămâi, râmâi cu mine!
Rămâi măcar o clipă, să-ți spun cât te-am iubit!

Rămâi să-ți sprijini pașii spre diincolo,-n tăcere,
De brațul meu... și-n pașii-ți, n-ai să mai simți durere...
Mi-aplec genunchii mamă și simt... mă pierd cu firea...
Am rătăcit în lume... și crudă-i omenirea!

Acum tu pleci departe... Te vei întoarce-n vise
Și vei găsi-n odaie luminile aprinse...
Pe scaun, lângă sobă, plâng eu, cu capu-n palme...
Nimic nu-i mai puternic ca dragostea de mame.

În candelă mai arde o flacără firavă...
Oare ți-am spus, măicuță, vreodată, că mi-ești dragă?!
Acu ce rost mai are?! Mă mai auzi tu oare?!
Mă-ntorc în timp cu gândul și vreau să-mi cer iertare...

Acum tu pleci departe... Mă tem că te voi pierde!
Un licăr de speranță în suflet se mai vede...
Un licăr de speranță... Nu-ți alunga feciorul!...
În gânduri lasă-i umbra... în suflet lasă-i dorul!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Pentru cei mai buni părinți

Vezi?! Te simt în grădină... Urma pașilor tăi
Îmi alungă durerea de a fi prea departe...
Sunt aici lacrimi multe, sunt tristeți și nevoi,
Iar în mine se-ascunde, veșnic, teama de noapte.

Vin cu lacrimi spre tine... Pe copac, scrijelit,
Anii tăi, în brățări, strălucesc de lumină...
Stau pe scaun plângând și m-ascund în zenit
Și te caut în lume printre strângeri de mână.

Parcă văd printre lacrimi, oh, imaginea ta...
Printre jerbe de stele îți văd zâmbetul cast,
O, tăicuțule drag, ești în inima mea...
Este tot ce în gânduri, zi de zi mi-a rămas.

Ești un gol risipit, lacrimând... și stingher...
Tu, tăicuțule drag, ești atât de departe...
Umbra chipului tău mă așteaptă în prag
Și hotarul vieții pentru-un timp ne desparte.

Ești o geană de vis... un apus... Răsărit
Altei lumi de lumini, strălucind de chemare...
Ești cu mama mereu... ești așa fericit,
Însă liniștea voastră azi în suflet mă doare.

Aș pluti către voi... Pașii mei construiesc
Piramide de fapte... Dar prezentul mă cheamă.
Doar pe ei îi mai am... Și pe voi vă iubesc
Și vă caut în gânduri, dragii mei tată, mamă!

Îmi lipsiți repetat... Pentru voi m-am născut...
Drumul meu pentru voi a avut strălucire...
Cum era și firesc, într-o zi v-am pierdut,
Dar vă am ca un vis în aceeași iubire.

Mulțumesc, tatăl meu! Cât de mult v-am iubit!
Mulțumesc, mama mea! Mama mea minunată!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc înzecit!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc, mamă, tată!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă de înmormântare

Ești atâta de departe!
Timpul trece, zi și noapte...
În clepsidră risipite,
Trec aducerile-aminte.
Nu-ți mai amintești, copile,
Nici de frați și nici de mine.
În chilia mea, deodată,
Singură-s și-nlăcrimată.

Ești atâta de departe!
Lacrimile mele, toate
Și năframa, doliul, plânsul,
De când ți-a plecat tăicuțul,
Sunt măicuță, într-o ladă,
Să le ai când vei veni.
Vezi, că lacătul din poartă,
La Maria e, să știi!

Timpul trece zi și noapte,
Tu ai rostul tău, măicuță,
Plâng de-un timp, sperând că poate
Sub a bradului crenguță,
Umbra pasului meu, încă,
Va rămâne pe pământ,
Ca o ultima avere,
Fiindcă n-am să-ți scriu vreun rând.

În clepsidră risipite,
Cad ca niște cruci de piatră
Gânduri, lacrimi... amintirea
Despre mamă, despre tată.
Dor de dorurile toate
Clopotele. Îngeri trec
Valuri peste timp, copile.
Ca pe tine le petrec...

Trec aducerile-aminte...
Vei veni la parastas?!
A fost ultima dorință
Mamă, care mi-a rămas...
Nu-mi împodobiți mormântul!
Iarbă verde vreau să crească
Trupul meu, umbrind pământul.
Doar așa voi fi acasă.

Nu-ți mai amintești copile!
Varsă-o lacrimă străinii...
Ei aprind câte-o lumină...
Pită-mi coc, plângând, vecinii.
Și-amintesc că tremurândă
Mi-era mana... Că am dat
Și eu bunilor lor, maică,
Când și ei au înnoptat.

Nici de frați și nici de mine
Nu-ți mai amintești... Bogat
Poți să fii, să-ți fie bine...
Tu de-acasă ai plecat!
Rod de lacrimă străbună
Curge-n țarină și-n vin,
Tu te-ai dus orfan în lume,
Scormonind pământ străin...

În chilia mea, deodată,
Pași aud... sau mi se pare.
Văd o umbră la fereastră...
Mă închin... Ce este oare?!
-" Cine ești?! întreb aiurea.
Ce aud?!"
- "Sunt eu, măicuță!"
"Plâng și lacrimile mele
Curg șiroi pe ochi, Lenuță!

Singură-s și-nlăcrimată...
Nu știu, vis e, ori așa,
E vreun gând... Scârțâie ușa!
Intră-n casă cineva.
- Cine ești?! Că nu văd bine!"
- "Biata mea măicuță,-s eu!
Am venit din țări străine
Și am plâns de dorul tău."

Singură-s și-nlăcrimată,
În chilia mea, deodată.
Nici de frați și nici de mine
Nu-ți mai amintești, copile!
Trec aducerile-aminte,
În clepsidră, risipite
Timpul trece zi și noapte...
Ești atâta de departe!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

La mulți ani, femeie!

Femeie, sora, mamă, fiică, în lumină, scăldată vei fi astăzi
Și flori la tâmpla ta, fii-vor împletite cu lacrima divină,
Ghirlande de iubire în sufletu-ți să stea.
Vei străluci pe cerul privirilor în care
S-a încrustat uitarea, întâia oară poate...
Căci tu ești librtatea și zborul lin de fluturi,
Candoare, fricire, lumina lunii-n noapte.
Ești astăzi, ghiocelul ce-n gând ni se arată,
Ivit de sub zăpada căzută-n anii grei.
Fiică, soră, mamă, atât de minunată
Îți este strălucirea și taina pentru-acei
Care vor crede-n tine și îți clădesc palate
Din ființă și cuvinte, din suflet și condei...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa poeziei

Versul?! Un izvor de pace.
În iubire-s întrupată...
Vânt în horă de catarge,
Suflet mării ce tresaltă,
Dulce șopot de izvoare,
Rugăciune, cânt și dor,
Clnchet de mărgăritare
Și al păsărilor zbor...

Versul?! Un izvor de pace,
Miere-n puf de păpădie,
Care-n a luminii arce
Sentimentele le scrie.
Doarme liber peste ceruri
Și în sângeri... Și pe buze
Se înalță falnic trupul
Vechii Sarmisegetuze.

În iubire-s întrupată...
Poezia doarme încă...
Dor de mamă, dor de tată,
Vis de taină, trup de stâncă.
În adâncuri de lumină
Ca o flamură lucește,
Ca o flacără divină,
Pe a neuririi creste.

Vânt în horă de catarge,
Cânt și lacrimă sărată,
În veșmânt pătat de sânge
Și cuvinte, se arată.
Litere înjunghiate,
Stau altar, în plânsul tău...
Drumul lor trecând prin moarte
Ne apropie mereu.

Suflet mării ce tresaltă,
Leagăn de uitate cruci,
Dorm pe strămoșasca vatră...
Tu aminte nu-ți aduci!
Căci lăsând prin poezie
Și-nțelepciune rostuind,
Este rădăcina vie
Suflet reîntinerind.

Dulce șopot de izvoare,
Dulce vers, dulce minune,
Varsă literă de soare
Peste suflete și lume.
Tremură fruna-n oglindă,
Tremură cuvântu-n vers,
Dorul greu să vă cuprindă!
Litera din voi s-a șters...

Rugăciune, cânt și dor...
Și din literă-icoană,
Pică lacrima ușor.
Pică lacrimă de ceară!
Stau pe verbele-altar
Sărutări de sângeri, anii.
Moșteniți un gust amar –
V-au furat vederea banii!

Clinchet de mărgăritare,
Dans de fluturi argintii,
Pasăre purtând spre soare,
Zâmbetele de copii.
Slova ta-i decât o umbră.
Generații viitoare
Îți vor programa decesul.
Frunți de lacrimi și ninsoare...

Și al păsărilor zbor,
Pe aripi ducând lumină...
Vis de înger călător
Ceri în ajutor să-ți vină.
Voi părinți și voi copii,
Dați un gram de-nțelepciune!
Glasul Sfintei Românii,
Nu-l aruncați în genune!

Și al păsărilor zbor,
Clinchet de mărgăritare,
Rugăciune, cânt și dor,
Dulce șopot de izvoare,
Suflet mării ce tresaltă,
Vânt în horă e catarge,
În iubire-(s) întrupată.
Versul?! Un izvor de pace...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Plouă, Doamne cu mirese!

"Plouă, Doamne cu mirese!"
Pentru morții-ndoliați...
Piere în întunecare
Toată dragostea de frați...

Plouă lacrimă amară
Căci frați întru rădăcină
Au uitat de mult de mamă
Și de dragostea divină.

În cascade de aramă
Rana vieții îngenunche...
Plouă Doamne cu mirese,
Nu cu bani și pietre scumpe.

Plâng pe cruce, la mormântul
Mamei, suferind de dor,
Doi frați, duși de mult în lume...
Fără mamă nu-i ușor!

Doi frați întru rădăcină,
Două lacrimi pe pământ,
Jură pe mormântul mamei,
Jură către Domnul Sfânt,

Că vor fi uniți de-a pururi
Și nimic nu va clinti
Stânca dragostei de frate,
Pe pământ cât frați vor fi...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Zânele

La miez de noapte zânele-mi vorbesc
Se pierd în zare și nu spun nimic...
-"Suntem aici ca să te prindem în dans!"
Și timpul îmi spune cu dorul de necontenit
Lumina e din ce în ce mai mare
Se-așterne pe chipul purificat de iubire
Dragostea e un repaus din care nu ies pentru a spune ceva
Suntem aici să atingem lumina
Din care să ne creăm rugi către Sfintele altare;
Suntem în ceasul în care anii nu se mai descompun în ulcioare
Luptăm să aprindem focul veșnic
Al dragostei și vieții, luminii și speranței.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Femeie și mamă

Femeie și mamă iubește etern
Și ziua și noaptea și Ra și Infern
O lume se-nchină la numele ei.
E maica luminii, ea-i plânge pe-acei

Ce lacrimi de stele i-aduc la altar
Și rugă curată în suflete – dar
Vin mame cu prunci la ea să se-nchine
Plâng tați la icoane și mame creștine.

Cinstită femeie, în numele tău
Mai lasă pământul de-acum, Dumnezeu,
Mai lasă lumină și zâmbet și flori,
Mai lasă iubire și cer fără nori.

poezie de din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De când ai plecat, mamă

De când ai plecat mamă, multă vreme a trecut
și tare-mi este teamă, că în lume te-ai pierdut.
O veșnicie-i timpul, de când nu te-am văzut,
îți caut chipul mamă și noaptea-n așternut.
Te vreau alături mamă, să simt căldura ta,
să nu-mi mai fie teamă, de lumea asta rea.
Cu o îmbrățișare, să-mi dai iubirea ta,
să nu mai simt în palmă, strivită lacrima.
Târziu, pe prispa casei, stau noaptea și te-aștept,
inima-mi te cheamă, gata să sară din piept.
Eu încă mai cred mamă, că mâine vei veni
și știu prea scumpă mamă, că mult mă vei iubi.

poezie de (2 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Durere de mamă

Durere în suflet de mamă,
Vulcan irosindu-și plângerea în cuvinte
Încărcate de non-sensul trăirilor.
Zvâcnesc tâmplele de durere,
Plânsul interior este sugrumat,
De ramurile amintirilor
Pe care au crescut fluturi de gheață.
Caut revenirea la mama-materie,
Trăind în anonimat.
Nu mai vreau să simt
Cum îmi picură-n suflet
Lacrima despre care au tot scris poeții...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamă

Mamă, unde te-ai dus, tu, mamă,
Când doar șapte ani eu aveam?
Plânsul te roagă și inima te cheamă,
Vino-napoi sa fim cum eram!

Mamă, unde te-ai dus, tu, mamă,
Cand sunt pusă l-acencare?
Viața mi-e chin și se destramă,
Pe mormânt îți pun o lumânare.

Curg lacrmile-orfane pe obrazul fin...
Ia-ma, Tu, Doamne, vreau si eu sa vin!
Să-mi strâng la piept mama!
Și să-mi pansez rana!

Unde ești mamă, să-ti vezi nepotelul?
Să-l legeni și să-i cânți cum îmi cântai..
Să vezi cum mi se pune pe deget inelul
Și-nvăț sa iubesc cum tu pe tata-l iubeai.

Parfumul ți-l simt și-acum peste tot locul...
Și dorul mă cuprinde în fiecare seară
Aș vrea să am mămico acum norocul...
Să îți văd chipul pentru ultima oară

Iartă-mă mamă dacă ți-am gresit...
Și iartă-mă dacă o să mai gresesc...
Poate cat ai trăit te-am dezamăgit,
Dar îți spun mămico că acum regret!

Ești un luceafăr printre mii de stele,
Si lacrimile curg pe obrajii mei...
Doar cerul întelege a noastră durere...
A copiilor orfani printe goale alei...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mi-e dor de tine, mamă!

Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...

Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,

Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...

Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.

Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Și în tăcerea nopții,
Tu vii la tâmpla mea.

Îmi mângâi neputința
Ninsorilor târzii,
Eu te aștept măicuță,
Tu n-ai să mai revii!

Căci ești așa departe
Și-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...

Mi-e dor de tine, mamă
Și lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuță,
Nespusa întristare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mi-e dor de tine, mamă!

Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...

Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,

Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...

Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.

Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Și în tăcerea nopții,
Tu vii la tâmpla mea.

Îmi mângâi neputința
Ninsorilor târzii,
Eu te aștept măicuță,
Tu n-ai să mai revii!

Căci ești așa departe
Și-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...

Mi-e dor de tine, mamă
Și lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuță,
Nespusa întristare!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Veghezi

Se lasă peste timp nori de furtună...
Din lacrimi te-am creat, tu, trup de humă!
Iar când spre cer te-ai înălțat, te-ai stins...
Luceafăr, ai apus în zări de vis!

M-ai luat de mână, flacără arzând,
Din lacrimă, în nea m-ai prefăcut
Și-am nins la tâmpla ta de vis, iubire,
Curgând în râu spumos de fericire.

Râu de lăptoase, albe stele, curge
Sticlind în miere tandră de apus...
Ce scurt acest poem de fericire!
Tu ești departe și veghezi de sus!!!!

Iar eu veghez, veghez acum din noapte,
Iubirea care veșnic ne desparte.
Sărut?! Zălog al fericirii noastre...
Pierdut... pierdut în zările albastre...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Plecare

Privesc sclipirea neagră ascunsă-n ochii tăi
Și plouă azi cu lacrimi de jar și de argint,
Durerea-i sfărâmată cât veghe-ți suntem noi.
Tu ai să duci cu tine tristețe,-n infinit.

Sunt nori pe cerul vieții și-n suflet este noapte,
Furtuna strânsă-n suflet se zbuciumă, vibrează,
Comunică cu lumea... Departe, mai departe,
Cei care-s duși din lume, prin timpu-ți recreează.

M-ascund sub umbre stranii... Tăcere, suferință...
Aștepți eliberarea... Sunt aripi fâlfâind,
Iisus, cu ochii-n lacrimi, te-așteaptă-ntru căință,
Iar noi, măicuță scumpă... noi te vedem murind.

E pleoapa grea de lacrimi... Tu, lacrimă de ceară,
Cerându-ți drept la viață eternă, vei pleca...
Te așteptăm în vise căci dulce,-o să apară,
Decât acolo, mamă, înfățișarea ta.

Și gândurile zboară, târziul va erupe
Și stele-n semn de doliu pe cer or să se stingă,
Această clipă. mamă, de lacrimă ne umple...
Tu vei veni - un înger, pe umeri să ne-atingă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Atâta dor...

Atâta dor am prins în palme, mamă,
Și-atâta liniște îmi zăbovește-n păr,
Căci n-am avut vreodată-atâta teamă
Să te separ de timp și adevăr.

Hai, vino, mamă, nu-mi lua speranța
Să pot trăi când dorul toarce greu,
Să-mi dai un semn să pot topi distanța,
Să-mi iei tristețea pieptului mereu.

Mai dă-mi de veste-n insomnia nopții
Să pot visa la câte tu-mi iertai,
Mi-aduc aminte, mamă,-n fața porții
Cum fruntea-n palmă-ades mi-o sărutai.

Și gânduri oarbe îmi încing tăcerea
Și lacrimi reci rotogolesc mormântul,
Hai, vino, mamă, nu-mi lua puterea,
E tot ce am mai bun decât pământul.

Am sufletul vânat de lacrimi pline
Și gându-mi-spre departe e plecat,
În orice rai ai fi îți este bine,
Aici, în raiul meu, nu te-am uitat!

Și vara-și plimbă bulgării de sare
Bolborosind în spume valurile mării,
Departe ești, tu, mamă și mă doare
Că m-ai lăsat să lupt cu-ntinsul zării.

Sfârșită sunt, dar cum s-auzi durerea
Când ploaia-și varsă stropii-n ochii mei,
M-ai învățat cum bunul simț este averea,
Iar omenia-i haină pentru om, nu pentru zei.

Ce-aș mai putea să-ți cer iubită, mamă,
Decât vegherea pașilor din cer,
Tablou de amintiri mi-e sfânta ramă,
Iar tot ce mă-nconjoară, doar mister.

Am adunat și ani și viscole banale,
Cât, mamă, tu ești dincolo de nori
Eu număr trandafirii de petale
Și-i văd îmbătrâniți și albi în flori.

Îmi cântă, mamă, soarele-n fereastră
Și-mi râd luceferi noaptea în pridvor,
Să vii să vezi, mămucă, prispa noastră,
E-un munte de căldură și mult dor.

poezie de din Clipe și îngeri (23 iulie 2018)
Adăugat de SIBIANASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Ceasul inimii

Merg să repar ceasul inimii... Punct!
Nu-s înger de ceară, nu-s nici zeu pe pământ...
Îmi sună haotic, de praf încărcat
Timpul inimii mele, ca un pas pe asfalt.

În țărâna durerii văd secunde uitate,
Sfâșiate poeme, amintiri sângerate
Tăiate în ciobul clepsidrei... De ce
Ca un val, ca un vis, pier mereu clipele?!

Secundarul răsună deodată în van...
Se înalță spre mâine în limbi de vulcan...
Mă ustură timpul trecând peste noi,
Mă arde de-o vreme tăcerea în doi.

Privesc minutarul - e o harpă de stele,
Un zumzet de taină al inimii mele...
Transcendent, un miracol - chemarea spre moarte,
O ultimă șansă în marea de șoapte.

De-acum ca un clopot e limba orară...
Se-aude o ploaie de lacrimi de ceară...
Se stinge tăcerea-n apus de cuvinte,
O candelă vie lucind pe morminte.

Secunde mârșave, secunde murdare
Furând fericirea... Ce-i viața când doare
La tâmplele albe și rostul de-a fi?!
Ni-i trecerea taină... În suflet copii,

Cu tălpile goale, căutăm un răspuns
În nisipul clepsidrei clipelor ce s-au scurs
Și întorși la esențe, secundar și lumină,
Scormonim în tăcere după pace și tihnă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Spre dincolo de viață

Aici, în sanctuarul acestei suferințe,
Încarcerat de lacrimi, cu veșnicia-n gând,
Te-ai avântat, tu, înger cu aripe de ceară
Și te-ai topit în iadul în flăcări, din mormânt.

Cu ochii-n lacrimi încă, privindu-ne cu sete,
Așa, ca orice mamă, purtând în suflet dor,
De dincolo de viață, încinsă-n sacre bete,
Te-ai dus să stingi în moarte lumina tuturor.

Te-ai dus, lăsând în urmă și lacrimă și taină,
Mamă și soră, fiică, doamnă și înger, stea...
Ca un quasar în lume, te-ai dus spre nemurire,
Te-ai dus ca o lumină! Te-ai dus din viața mea...

Te-ai dus precum o umbră, spre dincolo de viață
Și clopotul durerii în suflet se prelinge,
Sub pleoapa cenușie, alene, lacrimi pică...
Cu înc-o picătură, durerea mea se stinge!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Picături de dragoste

Genele noastre au ascuns lacrimi calde... și compatibile...
Am vorbit despre tăcerile noastre mutual.
Fiecare por era o destăinuire.
Receptorii și stimulii se transformaseră-n cuvinte.
Până și lacrima era o picură din dragostea noastră.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Povara unui suflet

Am să duc cu mine
Dorul de un umăr pe care
Să-mi plâng durerea.
Să curgă, de lacrimi, izvoare
Pe tâmplele mele
Despădurite de amar și durere.
Voi duce dorul unei strângeri de mână
Și a unei atingeri de încurajare...
Când inima doare,
Voi duce dorul pruncilor mei
Departe și ei.
Îmi va lipsi mirosul florilor
Și răsăritul,
Surâsul buzelor calde
Pe catafalcul ce arde
Sentimente și lacrimi,
Tăcere și patimi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook