Poezie
Fost-a întâi Cuvântul
sau a fost Iubirea,
Dumnezeu și cântul
or nemărginirea?
Neștiută-i calea omului prin viață,
cântecul și jalea astea mi-l învață...
Rugându-mă încet
la Marele Înțelept răzvrătitor în cuget
port iubirea-n piept!
poezie de Constantin Zăvoianu
Adăugat de Constantin Zăvoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cuvântul
Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.
Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.
CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.
Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.
Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.
Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt să stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.
Voi... nu lăsați cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog să vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultați.
E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.
Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.
Să prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul III
Tot poate zeul. Dar am întrebat
cum te strecori prin corzi de liră
tu, cuget dezbinat? Răscruci se-nșiră
și-n inimi, temple, zeul n-a durat.
Un cântec învățat nu-i râvnă dreaptă
nici dibuiri, nici sârg greu răsplătit;
ființa noastră-i cântecul rostit
ce lesne-i pentru zei. Dar când îndreaptă
pământ și stele zeii către noi?
Iubirea, tinere, nu e ființă
chiar vorbe de rostești cu glas șuvoi.
Învață cântecul să-l uiți de neființă.
Alt suflu-i cântul; iar în jur, părere,
nimic... Zeiescul suflu; adiere.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Dacă Dumnezeu ar fi murit și iubirea ar fi murit!
Constantin Zăvoianu
Adăugat de Constantin Zăvoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustând nemărginirea
Motto: "La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu,
și Dumnezeu era Cuvântul". (Sfânta Evanghelie dupa Ioan)
Mă-nalț spre tine armonie pură,
din cupa ta să beau adâncul infinit
al veșniciei sacre-a primului venit
ce s-a dezis de schismă și de ură.
Simt taina sfântă atingându-mi firea
și îngerii venind să mă ridice-n zbor,
pe umeri să-mi sădească aripi de fior,
să pot urca..., gustând nemărginirea.
În urma mea s-aud vuind pământul
de tropotul acelora ce-mi sunt urmași
pe huma răscolită de nătângii pași
spre taina care-a zămislit Cuvântul.
Tu, fiu al meu, spre calea hărăzită
nu te hrăni cu ezitările prea lungi
de vrei în pragul Învierii să ajungi
primește-l pe Isus cu inima smerită!
poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, 08.02.2021, ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu dori
Nici vântul ce-nvolbură marea,
nici Luna cu razele-i reci,
nu vor să-mi asculte cântarea
atunci când prin gânduri îmi treci.
Ai fost, printre vânturi, mai tare,
le-ai dat, pentru mine, porunci,
să-mi facă amarul mai mare,
să nu pot cânta, de atunci?
Ai fost, pentru Lună, un soare,
i-ai fost, tu, iubit sau stăpân,
și-acum ți-a promis, ca-mpăcare,
s-ascundă cuvântul ce-l spun?
Încerc să te caut prin minte,
privesc fără noimă-mprejur,
aș vrea să te chem dar cuvinte
nu am și atunci te conjur:
Îngăduie vântului jalea
și iartă-i suspinul din cânt,
arată-i lumina și calea
deasupra de negrul pământ.
Hai, vino!-s aici pentru tine,
te-aștept, cu speranță, în zori,
ascultă-mi și cântul! - știi bine
că-mi ești prea departe... și dori.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu dori
Nici vântul ce-nvolbură marea,
nici luna cu razele-i reci,
nu vor să-mi asculte cântarea
atunci când prin gânduri îmi treci.
Ai fost, printre vânturi, mai tare,
le-ai dat, pentru mine, porunci,
să-mi facă amarul mai mare,
să nu pot cânta, de atunci?
Ai fost, pentru Lună, un soare,
i-ai fost, tu, iubit sau stăpân,
și-acum ți-a promis, ca-mpăcare,
s-ascundă cuvântul ce-l spun?
Încerc să te caut prin minte,
privesc fără noimă-mprejur,
aș vrea să te chem dar cuvinte
nu am, și atunci te conjur:
Îngăduie vântului jalea
și iartă-i suspinul din cânt,
arată-i lumina și calea
deasupra de negrul pământ.
Hai, vino!-s aici pentru tine,
te-aștept, cu speranță, în zori,
ascultă-mi și cântul! - știi bine
că-mi ești prea departe... și dori.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul vremii
Eroii nu se bat în piept
Cu gesturi mari, cu gesturi mici.
Nu-ntotdeauna cel ce-i drept
E izbăvit dintre pitici.
Ca să ajungă până-aici,
Cuvântul vremii înțelept,
Cu gesturi mari, cu gesturi mici,
Nu s-au bătut eroii-n piept.
A fost un drum și drumul drept
Nu-ți lasă dreptul să abdici.
Cel bun, de-i fulgerat în piept,
E sărbătoare la pitici.
Cu gesturi mari, cu gesturi mici
Eroii nu se bat în piept.
sonet de Nicolae Dragoș
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la orbi învață
De la orbi învață
Și ia seama bine
Ce-i vederea-n viață
Și viața-n sine.
De la surzi învață
Și ascultă bine
Cum cheamă la viață
Cuvântul din tine.
De la prunci învață
Inima curată
Ce-ți aduce-n viață
Pace necurmată.
De la orice floare
Învață mereu
A vieții splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.
Dumnezeu te învață
Viața din Scriptură
Căci Scriptura-i Viață,
Har fără măsură.
De la vânt și ceață
Ia învățătură;
Slava Lui măreață
Se vede-n natură.
Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.
De la tot ce vezi
Și auzi învață,
Învață să crezi
În Suprem și Viață.
Din toate învață
Că-n orice suflare
Se vede măreață
Mâna creatoare.
Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieții Împărat
Până-n veșnicie.
"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn și Împărat;
Viața e Isus!
Poți alege-n toate
Cât ar fi de greu,
Pentru Eternitate
Domn pe Dumnezeu.
Învață să-auzi
Șoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.
Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce.
Traiul cu folos
Pe pământ să-ți fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veșnicie!
Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele privlegiu al omului e că se poate obrăznici să scruteze nemărginirea.
aforism de Vasile Ghica din Rezervație gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Învață
De la orbi învață
Și ia seama bine
Ce-i vederea-n viață
Și viața-n sine.
De la surzi învață
Și ascultă bine
Cum cheamă la viață
Cuvântul din tine.
De la prunci învață
Inima curată
Ce-ți aduce-n viață
Pace necurmată.
De la orice floare
Învață mereu
A vieții splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.
Dumnezeu te învață
Viața din Scriptură
Căci Scriptura-i Viață,
Har fără măsură.
De la vînt și ceață
Ia învățătură;
Slava Lui măreață
Se vede-n natură.
Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.
De la tot ce vezi
Și auzi învață,
Învață să crezi
În Suprem și Viață.
Din toate învață
Că-n orice suflare
Se vede măreață
Mâna creatoare.
Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieții Împărat
Până-n veșnicie.
"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn și Împărat;
Viața eIsus!
Învață să-auzi
Șoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.
Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce
Și-alege-n toate
Viața cea de Sus
Ce-i Eternitate
Cu Domnul Isus.
Traiul cu folos
Pe pământ să-ți fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veșnicie!
Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scenarii optimiste
port iubirea-n piept ca pe-un medalion
bătut cu diamante și smaralde
fug de tristețe precum un campion
magii se cuibăresc între săruturi calde.
trăiesc printre scorpii și cameleoni
își schimbă culoarea după interese
dar îmi dau putere energici eoni
în lada de zestre să strâng comori alese.
când stelele îmi luminează chipul
noaptea devine cel mai bun sfetnic
mă învață cum să gestionez timpul
de bunul Dumnezeu ca să fiu vrednic.
în suflet se dezvoltă universul semantic
un infinit de grații cu suflu romantic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul a fost făcut nu ca să stăpânească pământul, ci ca să-l înfrumusețeze.
Constantin Zăvoianu
Adăugat de Constantin Zăvoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea este o carte nescrisă
Iubirea este o carte nescrisă pe care poți s-o pui la piept sau în locul inimii;
O scrii cu ceea ce îți lipsește cu ceea ce ai sperat,
Cu ceea ce te-a rănit,
Dar care se vindecă tot prin iubire.
Nu trebuie să iubești numai pentru simplu fapt că și celălalt te iubește,
Iubești pentru a exista.
Și mâine e o zi în care răsăritul este parte a florilor:
Dumnezeu a coborât până acolo, să-ți arate că neputința ta
E doar o rană pricinuită de un vânt trecător.
Iubirea este nu numai un adevăr,
Este în același timp
și identitatea omului care îl definește ca om
și-l face unic în lucrarea divină.
Dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor de om,
Acestuia nu i-ar fi fost încredințată iubirea.
poezie de Camelia Oprița din Cum pot sădi urmele tale în drumul vieții mele? (iunie 2000)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul iubirii
Cu glasu-acesta de pământ,
Nu pot, ca îngerii, să cânt
Iubirea, revărsată-n noi,
Pe când eram de noapte goi.
Acum, cu noaptea îmbrăcați,
Ne-ascundem, tot îmbrățișați,
De-același Tată care-a dat
Pedeapsa pentru greu păcat.
Iar noi, din fructul interzis,
Mușcând și-acum, ca-n Paradis,
Ne afundăm încet, încet,
În visul unui biet poet
Ce tot mai crede că-al lui vers
E cântecul din univers,
Iubit de Tatăl nostru care,
Prin dragoste, ne dă iertare!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul este călugărul înțelept al Universului.
Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,
clipele curg la fel de nevăzute.
Dumnezeu a zis: să fie viață!
Și viață s-a făcut în ceruri și pe pământ.
Visurile au fost împărțite clipelor.
Dumnezeu a zis: să fie timp pentru toate,
de la prima și până la ultima scânteie a stelelor.
Dumnezeu a zis: să fie Lumină!
Și s-a făcut Lumină:
inima speranței, sâmburele visului.
Cum îngerii nu îmbătrânesc,
le-a fost dată copilăria și zborul.
Ei le împărțiră luceferilor nou-născuți
pentru a deveni stele
de nădejde ale nopților pământene,
așteptând cu aripile la gură facerea omului...
Din orologiul care a uitat să pornească timpul
s-a ales iubirea. De atunci dragostea nu are vârstă.
Cum este deasupra pământului, de la răsărit
la apus, i s-a încredințat
drumul soarelui și drumul stelelor;
s-a făcut noapte și zi în numele timpului.
Camelia Oprița în Orologiul care a uitat să pornească timpul... (31 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Cum să cumpăr fericirea
De-a păși în calea voastră
Peste flori?! Femei și mame,
Fericirea e a voastră!
Cum un zâmbet să picteze
Lacrimi, norii de furtună?!
Voi sunteți nemărginirea,
Cânt cu inima română...
Din surâsul tău, femeie,
Fluturi au zburat spre cer.
Mâini de aur, chip de zee,
Vis, scânteie și mister...
Tu ești flacăra de veghe,
Înger smuls din Prometeu,
Evă fără de pereche,
Calea către Dumnezeu.
Ești biserică și rugă,
Păr de valuri, ochi de stea,
Ce-ntunericul alungă.
Tu ești fericirea mea!
Cum să nu iubesc, femeie,
Ochii tăi, nemărginirea?!
Ești în lumea asta totul!
Ești speranța și iubirea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos... de la viață spre viață." Ce extraordinar scriitor apostolul Pavel. Încerc să mi-l închipui fără creștinism. Ar fi fost unul din "marii autori profani", pe care l-ar fi citat cu voluptate Montaigne, Voltaire și Anatole France.
Constantin Noica în Jurnal filozofic
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Prigoana. Documente ale procesului. 50 de ani de la pronuntarea Sentintei" de Constantin Noica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Poți să-i indemni pe oameni să-l caute pe Dumnezeu și această rătăcire e calea religioasă ce durează toata viața. Sau le poți arăta/demonstra că niciodată nu s-au desprins de EL, că adevărata lor identitate veșnică este Dumnezeu. Că așa cum un pom își trage seva vieții din rădăcina care nu "se vede" și rădăcina, tatăl omului este Dumnezeu. În acest fel, călăuzind-l prin calea fără cale ce e veșnic aici tu nu-i oferi o banală viață religioasă, ci întreaga veșnicie ca Libertate. Te las pe tine, cititorule, să realizezi ce e mai de preț!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am avut în viață trei interese majore. Primul a fost Medicina știam cu claritate, nu știu de unde, dar știam - că sănătatea deplină este perfect posibilă pentru fiecare cu zero costuri. Asta a fost căutarea mea. Un alt interes a fost Politica să aduc înapoi puterea în mâinile omului nu în ale țărilor, nu în ale Bisericii, nu în ale guvernului. Toate astea sunt false suveranități. Adevărata suveranitate este sufletul din interior. Al treilea interes a fost Spiritualitatea. Căutam Absolutul, cea mai înaltă autoritate, Marele Șef. Și l-am descoperit în mine, este Spiritul divin creator. Aceste trei preocupări au căpătat sens împreună. Iar soluția a fost suveranitatea individuală.
Ghislaine Lanctot în Yoga Magazin, interviu (4 noiembrie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orologiul care a uitat să pornească timpul...
Când zilele și nopțile nu erau încă făcute,
Timpul aflase câte ceva despre visurile ce
aveau să locuiască mai târziu în sufletele
care dădeau energie stelelor, cum și de unde vin.
Timpul este călugărul înțelept al Universului.
Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,
clipele curg la fel de nevăzute.
Dumnezeu a zis: să fie viață!
Și viață s-a făcut în ceruri și pe pământ.
Visurile au fost împărțite clipelor.
Dumnezeu a zis: să fie timp pentru toate,
de la prima și până la ultima scânteie a stelelor.
Dumnezeu a zis: să fie Lumină!
Și s-a făcut Lumină:
inima speranței, sâmburele visului.
Cum îngerii nu îmbătrânesc,
le-a fost dată copilăria și zborul.
Ei le împărțiră luceferilor nou-născuți
pentru a deveni stele
de nădejde ale nopților pământene,
așteptând cu aripile la gură facerea omului.
Creatorul le dădu energie și frumusețe;
întunericul nu este o ființă.
Fiecare clipă naște câte un vis,
șperanța este mare luminatoare a visului.
Viața este și vis, și speranță, părți din Dumnezeu.
Din orologiul care a uitat să pornească timpul
s-a ales iubirea. De atunci dragostea nu are vârstă.
Cum este deasupra pământului, de la răsărit
la apus, i s-a încredințat
drumul soarelui și drumul stelelor;
s-a făcut noapte și zi în numele timpului.
Dragostea este poruncă dumnezeiască,
adunându-se din ceruri
la glasul Celui care le-a zidit,
să fie cuvântul luminii.
Sufletul trebuie curățit de rămășițele întunericului
să rodească în om numai iubire,
că fără Dumnezeu nu se poate vedea frumusețea omului.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!