Cântecul din cartul de noapte al navei Charlotte Jane

E primul cart de noapte, frăţiorii mei,
Vânturi mari, grozave, bat peste şapte mări*
Şi stele reci sclipesc pe boltă, frăţiorii mei,
Mistica lor deschide căi spre cele patru zări.

Prova navei noastre-şi croieşte drum
Prin apele cele mari, scăpărătoare,
Promiţând locului pe care-l părăsim acum
Şi locului spre care ne-ndreptăm bunăstare!

Acum, aplecaţi-vă-n tăcere, frăţiorii mei,
Frunţile deasupra vinului sfânt,
În memoria strămoşilor morţi, frăţiorii mei,
De un sânge cu noi, din acelaşi pământ.

Deşi mormintele lor sunt la fel de departe ca luna
De-acest ocean albastru, adevăr spun vouă,
Spiritul lor ne va însoţi întotdeauna
Acolo unde mergem, în ţara cea nouă.

Triste-amintiri purtăm, dar pentru cei ce ne iubesc
Vom goli alt pahar de vin de-aici, din depărtări,
Pentru inimile curajoase care încă ne iubesc
Acolo-n vechile noastre case de peste mări şi ţări.

Ne lipsesc braţele lor dragi care să ne-mbrăţişeze,
Zâmbetele din ochii-albaştri care ne-au crescut,
Buzele care nu mai pot să ne binecuvânteze
Pe pământul spre care ne-ndreptăm, necunoscut.

Dar, trişti, departe de ţara noastră, frăţiorii mei,
Noi umplem până sus cupele cu vin!
Acesta-i pentru toţi un jurământ, frăţiorii mei,
Şi-al acestui miez de noapte imn:

Fiecărui camarad eu o să-i fiu frate bun,
Fiecărui membru-al acestui curajos echipaj –
Umăr lângă umăr în acest consimţit surghiun
În ţinutul de care ne-apropiem cu mult curaj.

Umpleţi iar paharele, e ora despărţirii, frăţiorii mei,
Sorbiţi adânc pentr-un prieten sau o rudă,
Pentru cei dragi inimilor noastre, frăţiorii mei,
Care ne răsplătesc şi-mpart cu noi şi griji şi trudă.

Noi, soţi şi fraţi, datorăm în aceste zile,
Din ţinutul pe care vom păşi ca mâine,
Toată onoarea ce li se cuvine,
Fecioarelor şi mamelor nostre, nobile.

Vinul e pe sfârşite, frăţiorii mei,
Dar înainte de-a bea ultimul pahar
Să-nălţăm în tăcere-o rugăciune, frăţiorii mei,
În caz că truda noastră se va dovedi-n zadar;

Dacă vânturi rele ne vor bate cerându-ne uium,
Fie-ne loc de odihnă-ntru Domnul, frăţiorii mei,
Pămânutul către care ne-ndreptăm acum.

NB

James Edward Fitzgerald este considerat de mulţi istorici drept primul premier al Noii Zeelande.

"Charlotte Jane," "Randolph", "Sir George Seymour" şi "Cressy" au fost patru veliere englezeşti care au transportat printre primii emigranţi în Noua Zeelandă, Insula de Sud. Primele trei au ancorat pe 16 şi 17 septembrie 1850, la o distanţă câteva ore una de cealaltă, în faţa actualului port Lyttelton, în apropiere
de Cristchurch.

"Charlotte Jane" sub comanda căpitanului Alexander Lawrence a plecat din Plymouth pe 7 septembrie 1850 şi-a aruncat ancora la Lyttelton pe 16 decembrie 1850, ora 10:00. A avut la bord 26 de stewarzi, 24 de asistent-camerişti, cca 150 de pasageri – bărbaţi şi femei, căsătoriţi şi necăsătoriţii, dintre care 80 de copii, băieţi şi fete, un preot şi un medic. Pe perioada voiajului de 99 de zile a avut loc o căsătorie, iar trei copii au decedat.

"Cressy" a ajuns la destinaţie – Canterbury – pe 27 decembrie 1850.

* "Şapte mări" semnifică în limbajul marinăresc, mai mult sau mai puţin, totalitatea oceanelor şi mărilor lumii.

poezie de James Edward Fitzgerald, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrică

verişorul Petric
ă care mă dădea cu roaba
pe Gingineasa-n vacanţe la Răchiţele
când eram tare mic
no, s-o dus un pic
acolo unde se duc toţi frăţiorii şi verişorii
şi prietenii (?!) – nici
n-am apucat pe aici
să (nu) plâng
să (nu) mă fac de rutine de-nmor
mântare-surpriză-
surpriză

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balaurul sau omul cu trei

aproape lipise
fără motiv ascuns aparent
cele două capete ale sale – unul şi unul – atât
de diferite şi nu
întâlnise vreo suprafaţă prea lisă ce-ar da
să-i stea lipiturii în cale
(?!) atunci
un al treilea cap fără gene
comune cu frăţiorii de tâmplă dintâi a
scris o scrisoare – cât un roman de intenţie – ex
act la mo
mentul când şi o palmă lipise
aplaudând acum cu toată
faţa multiplul prea palid
de şiretlicuri
în trei – unul
şi altul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-i ţinutul spre care se-îndreaptă nava?

Unde-i ţinutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n faţa noastră – e tot ce marinarii ştiu.
Unde-i ţinutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră – marinarii doar atâta spun.

În amiezile-însorite, umăr lângă umăr, este plăcut foarte
Să păşeşti pe puntea unde cerul de mare se desparte;
Sau, pierdut în gânduri, să priveşti cum în urmă
Siajul se lăţeşte-n depărtare-albit de spumă.

În nopţi grozave, când oceanul îşi sfâşie mânios veşmântul,
Ce lucru mândru e să lupţi cu valurile şi cu vântul!
Sus, la gabie, pe catargul care se-încovoaie sub sălbatice rafale
Marinarul trăieşte-o altă viaţă, înfruntând zeci de furtuni în cale.

Unde-i ţinutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n faţa noastră – e tot ce marinarii ştiu.
Unde-i ţinutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră – marinarii doar atâta spun.

NB. Primul vers a fost, probabil, inspirat de sonetul lui William Wordsworth, " Unde-i ţinutul spre care trebuie
să se-îndrepte-acea navă?''

poezie de Arthur Hugh Clough,1819-1861, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Sus în vârfu muntelui,
Sub cruciţa bradului
Sunt duşi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-îndurnat,
Lui gre lege i-o picat:

O să-l taie, o să-l puşte,
O să-l puie-ntre ţăpuşte.
El o strâgat cătră ei:
- O, dragi, frăţiorii mei,
De să-ntâmplă să mor eu,
Săpaţi-mi mormântul meu
Nu în verde ţintirim,
Că-ntre morţi voi fi străin;
Ci-n staulul oilor,
În locuţu mieilor.
O, drag, fluieraşul meu,
Puneţi-l la capul meu;
Când or sufla vânturi grele
Să-mi fluiere hori de jele.
Şi dragilor oi cornute
Cum mi-ţi căuta prin munte!
Şi dragilor mieluşei
Cum mi-ţi căuta prin văi!

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Sus în vârfu muntelui,
Oi lenu-i, lenu-i (refren)
La cruciţa bradului,
Suntu-şi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pă cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-înturnat,
Lui gre lege i-o pticat:
Ori să-l taie, ori să-l puşte,
Ori să-l puie-ntre ţăpuşte;
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fârtaie.
- O, dragi, frăţiorii mei,
De s-a-ntâmpla să mor eu
Pă mine mă d-îngropaţi
În strunguţa oilor,
În jocuţu mieilor.
O, drag, fluieraşu meu,
Puneţi-l la capu meu;
Cînd a sufla vânturi grele
Să-mi tragă mie de jele.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa a rămas aşa cum o descrisesem eu, până acum 30 de ani, când unul din cumnaţii mei care o locuia a dărâmat-o pentru a construi pe acelaşi loc alta ceva mai făţoasă şi mai confortabilă Am fost la părinţi unsprezece fraţi şi surori. Fratele meu, Alexe, a trăit numai şapte zile. Sora mea, Rada, şapte sau opt ani. Alexe a murit de fălcariţă iar soră-mea, Rada, a pierit de glonţ. Un vecin umblând neatent cu o armă de vânătoare a împuşcat-o în cap. Am rămas în casă nouă copii — patru băieţi şi cinci fete. Doi fraţi şi trei surori sunt mai în vârstă decât mine, un frate şi două surori mai mici. Toţi aceşti nouă sunt eroi ai cărţilor mele — şi în primul rând ai "Desculţului".

Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Mărgu-şi, mămulică, mărg,
Mărgu-şi tri păcurărei
Pă cărare, pă muncei,
Cu oile după ei.
Numa unu-aşa zâce:
- Staţi, fraţilor, să vedem
Care din cine suntem.
Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic - străin voinic.
Numa el o zâs aşa:

- Hei, tu, frăţiorii mei,
Numa eu când şi-oi muri,
Pă mine mi-ţi îngropa
Dân vârvuţu muntelui,
De-a umbruţa bradului;
Din locuţ de copârşău
Puneţi scoarţe de durdzău,
Şî din locuţ de sălaş
Puneţi scoarţă de bohaş;
Şi de-a mâna de-a dreaptá
Tăt îmi puneţ trâmbiţa,
La cap puneţ găleata;
Şi de-a mâna de-a stângu
Tăt îmi puneţ fluieru.
Când vântu şi-a sufla,
Trâmbiţa a trâmbiţá,
Fluieru a fluierá,
Găleata a suspina
Că nu mulgeţ în dânsá.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul se mai învârte cât se mai învârte prin casă, doar a mai găsi ceva, dar nu găseşte nimic, căci iedul cel cuminte tăcea molcum în horn, cum tace peştele în borş la foc. Dacă vede lupul şi vede că nu mai găseşte nimic, îşi pune în gând una: aşază cele două capete cu dinţii rânjiţi în fereşti, de ţi se părea că râdeau; pe urmă unge toţi pereţii cu sânge, ca să facă şi mai mult în ciuda caprei, ş-apoi iese şi-şi caută de drum. Cum a ieşit duşmanul din casă, iedul cel mic se dă iute jos din horn şi încuie uşa bine. Apoi începe a se scărmăna de cap şi a plânge cu amar după frăţiorii săi.

Ion Creangă în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul degetelor

Spune degetul cel mare
Către-arătător,
Spune degetul cel mare
– N-am fărâmă de mâncare,
Frate-arătător!

Spune, către mijlociul,
Cel arătător,
Spune-arătătorul: – Frate,
Nu mai sunt deloc bucate,
Şi de foame mor!

Se apleacă mijlociul
Către inelar,
Şi îi spune-atâta numai:
– Ce e de făcut acuma,
Frate inelar?

Leneş cată inelarul
Către ei, şi-apoi,
Cam în silă, le răspunde:
– Ce să faci când nu-i de unde?
Vom răbda şi noi!

Prinde atunci cel mic să strige
Mai isteţ ca ei:
– Ce tot plângem şi ne frângem?
Hai la muncă să ne strângem
Toţi uniţi, că nu rămâne
Niciodată fără pâine
Cel ce vrea să şi-o câştige,
Frăţiorii mei!

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţânţarul

Am un tânţar înfipt în venă
Mă uit la el cum se gonflează
Şi mă gândesc, poate turbează...
Mă suge-ncet, fără vreo jenă.

Parcă-i din plastic, o branulă
Reflex, îl mângâi pe căpuţ
Acum seamănă c-un căluţ
De mare. Cred că-i iau căciulă...

E toamnă şi mă tot gândesc
Pe unde i-or fi frăţiorii
Părinţii, unchii, verişorii...
Să-i caut, poate-i şi găsesc.

De când nu o mai fi mâncat?
Nu se opreşte să respire
O să înceapă să transpire
De la efort. Şi e păcat...

Dar nu-i problemă, de transpiră
Am apă caldă şi-i fac un duş,
Apoi îi pregătesc culcuş
Pe canapea... Ce mă inspiră!

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 18 noiembrie 2020 (18 noiembrie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul degetelor (după Jean Aicard)

Spune degetul cel mare
Către-arătător,
Spune degetul cel mare:
- "N-am fărâmă de mâncare,
Frate-arătător!"

Spune, către mijlociul,
Cel arătător,
Spune-arătătorul: -"Frate,
Nu mai sunt deloc bucate,
Şi de foame mor!"

Se apleacă mijlociul
Către inelar,
Şi îi spune-atâta numai:
- "Ce e de făcut acuma,
Frate inelar?"

Leneş cată inelarul
Către ei, şi-apoi,
Cam în silă, le răspunde:
- "Ce să faci când nu-i de unde?
Vom răbda şi noi!..."

Prinde-atunci cel mic să strige
Mai isteţ ca ei:
- "Ce tot plângem şi ne frângem?
Hai la muncă să ne strângem
Toţi uniţi, că nu rămâne
Niciodată fără pâine
Cel ce vrea să şi-o câştige,
Frăţiorii mei!..."

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Sus în vârful muntelui,
Oi, linu-i lin, (refren)
Sub cruciţa bradului,
Erau trei păcurărei
Cu oile p-îngă ei.
Păcurarii ţin un sfat,
Pre cel mai mic l-au mânat
Să întoarne oile,
C-o rătăcit bietele.
Oile le-o înturnat,
Dar grea lege i s-o dat:

Ori să-l taie, ori să-l puşte,
Ori să-l puie-ntre ţepuşte.
El o strâgat cătră ei:
- O, dragi, frăţiorii mei,
De s-a-ntâmpla să mor eu,
Nu mă-ngropaţi în temeteu,
Nici în verde ţintirim,
C-acolo voi fi străin;
Ci-n staulul oilor,
În jocuţu mieilor.
Şi drag, fluieraşu meu,
Puneţi-l la capu meu.
Când or sufla vînturi grele
Să-m fluere hori de jele.
Săracele oi cornute,
Cum m-or căuta pre munte;
Şi dragi, mieluşeii mei,
Cum m-or căuta şi ei.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Stau toţi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să întoarne oile.
Oile le-o înturnat,
Lui grea lege i-o picat:
Să-l împuşte, ori să-l taie,
Or să-l puie-n trei fârtaie;
Să-l taie, or să-l împuşte,
Or să-l pue-n trei ţăpuşte.
Da el numa ce-o strigat:

- Hei, măi, frăţiorii mei,
De s-o-ntâmpla şi-oi muri
Pe mine mă dă-ngropaţi
În strunguţa oilor,
În locul găleţilor,
În ţărcuţul mieilor.
- Da` cine mi-o fi popa?
- Graurul când a cânta.
- Şi-apoi cine m-a jeli?
- Codrul când s-a veşteji.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa dintre voi şi vecinii voştri, pe care nu-i iubiţi, este mai mare decât cea dintre voi şi cei dragi, care trăiesc peste şapte mări şi şapte ţări.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Sus în vârfu muntelui,
Sub cruciţa bradului,
Suntu-şi tri păcurărei
Cu oile după ei.
Păcurarii o ţinut sfat,
Pă cel mai mic l-o mânat
Să întoarne oile,
C-o rătăcit bietele.
Oile le-o înturnat
Lui grè leje i-o picat:
Ori să-l taie, ori să-l puşte,
Ori să-l puie-ntre ţăpuşte;
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fărtaie.
El numa şi-o zâs aşe:

- Iar dragi, frăţiorii mei,
De s-o-ntâmpla să mor eu
Săpaţi-mi mormântul meu
Da` nu-n verde ţintirim,
Că-ntre morţi oi si străin;
Ci-n locu găleţilor,
În ţărcuţu mieilor.
În locuţ de copârşeu
Beliţi coajă de durzău;
În loc de pânză pe obraz
Beliţi scoarţă de buhaz;
În locuţ de lumninele
Sunt muguri şi mlădiţele.
Iar drag, fluieraşu meu,
Puneţi-l la capu meu;
De s-o-ntâmpla vânturi grele
Eu să-mi trag una de jele.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristete

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Oameni reci, inchisi in case,
Stau plangand acest greu an,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sub gigantii de otel,
Cate-un trecator stingher,
Insotit de-un biet catel,
Dardaie cuprins de ger,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Feţe-ntunecoase, oameni
parca scosi dintr-un roman,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sunt lipsiti de-mbratisari,
Si de-o strangere de mana,
Nu se mai aud cantari,
Iar tristetea e stapana,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Norii gri domnesc pe boltă,
Parca totul e in van,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Inimile-s inghetate,
Sufletele gem de dor,
Lacrimi mari cad cadentate,
Cand pe rand oamenii mor,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

poezie de Marius Alexandru (6 februarie 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mia şi Noel

Dedicaţie nepoţilor mei...

Noel, toboşarul mamei,
Roşu, ca un rac la faţă,
Cu ochi aprinşi, ca de cicoare,
Ridică casa în picioare,
Nu îi pasă chiar deloc
Dacă mâinile îl dor
De atâta sfântă bătaie...

Tobele-i rabdă furia,
Talentatului băiat,
Dar auditorii casei
Rămân fără de timpane,
De n-au căştile pe cap.

Sora lui, frumoasa Mia,
O zână cu păr de aur,
Ca răspuns la decibeli,
Cântă la pian sonate,
De ia foc sufrageria.

Peste clape de pian,
Trec ca o dulce adiere
Note ce se scurg agale
Şi apoi, mare tăcere,
Timpul i-a oprit la timp.

Frăţiorii au obosit,
Lecţiile şi-au terminat,
Lăsând totul la o parte,
O rup amândoi la fugă,
Fiindcă-i vremea de jucat.

O! Şi bunicii fericiţi,
Cu aşa nepoţi aleşi
Şi-au uitat toţi decibelii,
Care i-au îngurgitat,
Visând la marii artişti.

poezie pentru copii de Valeria Mahok (12 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă şapte

Şapte zile, numai şapte,
Au făcut lumină-n noapte
Şi peste pământ o apă
Unde suflet se adapă

Şapte zile, muncă multă,
Peste tot ce ne ascultă,
Dinlăuntru, din văzduh,
Unde este Sfântul Duh

Noi? Ne-a luat câteva clipe,
Am pierdut năuci aripe,
Le călcăm pe sub picioare
Şi ne doare... şi ne doare

Însă vezi?... avem pastile,
Ce păcat că-s inutile,
Cum să vindece miracol,
Ce nu ştie de obstacol?

Dar le luăm, pe zile, şapte,
Patru ziua, trei în noapte,
Să "ajute"... să nu ştim,
Pentru ce... de ce trăim

Aşa că mai dă-ne şapte,
Să ieşim încet din noapte,
Vrem lumină din divin,
Pentru oameni... să mai fim

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru omenire, întrebarea tuturor întrebărilor, problema care se află la baza tuturor celorlalte probleme şi este mai interesantă decât toate este cea a determinării locului pe care îl ocupă omul în natură şi relaţia dintre el şi cosmos. De unde a apărut specia noastră, care sunt limitele puterii noastre asupra naturii şi cele ale naturii asupra noastră, care este scopul strădaniilor noastre, al problemelor care apar mereu pentru fiecare om de pe Pământ.

citat din T.H. Huxley
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drag prieten

Drag prieten, astăzi te voi provoca
Să-ţi aduci aminte, mai ieri, cum era,
Prin oraş, prin parcuri şi –n cartier
Şi să vezi schimbarea din viaţa ta, a mea
Şi durerea din suflet ce-o aduce ea.

Drag prieten, după cum şi tu ştii,
În aceste timpuri de răstrişte
Am pierdut pe drum dorul de visare,
Urmăriţi de –ai noştri compatrioţi cu-nverşunare,
Unde să mergem, cât să zăbovim,
Cu masca pe faţă pe fiece drum
Şi cu declaraţia-n mână să demonstrăm,
De ce pe străzi noi seara umblăm
Şi nu care cumva fără voie să greşim
Şi pasibili de vreo amendă să fim.

Drag prieten, te invit solidar cu mine să fii
Şi să-mi spui dacă greşesc ori ba
Că vorbele lor deseori ne sunt străine,
Pentru că ele au mesaje meschine,
Adevărul de noi, îl tot ascund,
Că urmăresc să-şi atingă scopuri,
Care în a lor buzunar aduc bani
Şi conturi grase în euro şi dolari.
Spălaţi-vă des pe mâini, un îndemn insistent,
N-ar fi oare înţeles de mulţi greşit
Şi pentru parte dintre ei însemna în fapt
De-a lua, fura şi apoi a pleca
Şi răspunderea de-a nu-şi asuma?
Că se ascund după strâmbe legi
Şi de ne-au luat ţara nu-i deajuns,
Acum până la sufletul nostru au ajuns.

Drag prieten, mai ieri, aveam libertate,
Să ne-ntâlnim la orice oră din zi sau noapte
Şi să ne-mpărtăşim ale noastre vise şi fapte,
Străini acum ne simţim în ţara noastră
Şi progoniţi de suntem de ea departe.

Drag prieten, astăzi suntem asaltaţi,
De-un inamic perfid, de rang înalt,
Trăim a vieţii noastre provocare
Şi de-om scăpa sănătoşi şi vii
Vom povesti la ai noştri nepoţi şi copii,
Despre cei care-n amintire doar vor fi
Că au plecat la stele înainte de-a trăi.

poezie de Georgeta Ganea (12 noiembrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!