O femeie capricioasă
Ea este-asemeni mării care, cu valuri surâzânde,
În seara asta e-o fecioară-n lumina lunii blânde;
Neprevăzător, navigatorul înalță velele în vânt,
Uitând de furia furtunilor ei, de neînfrânt;
Mâine marea-nnebunită, sub un cer neguros și gri,
Peste nefericita epavă puhoaiele-și va prăvăli.
poezie de Eugene Field, 1850-1895, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre lumina lunii
- poezii despre furie
- poezii despre femei
- poezii despre capricii
Citate similare
Blestem
Prefacă-se în pietre munții-nalți și grei
Când se vor prăvăli pe umerii mei
Prefacă-se-n nisip bolovănișul tot
Acoperă-l marea cu mine cu tot
Roiască vulturii mândrii peste valuri
Cătând vreun vârf de catarg între maluri
Acoperă potopul întregul Pământ
Rămână doar catarge legănate de vânt
Doar vulturii mândrii rotind peste valuri
Catarge trosnind și nici urmă de maluri.
poezie de Mihail Mataringa (23 ianuarie 2005)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vulturi, poezii despre nisip sau poezii despre mândrie
Mâine, sigur mă vei iubi la fel?
În seara asta ești al meu în întregime
răsfățându-mă cu dragostea ta
și dulci poeme de iubire,
În seara asta magică
dragostea strălucește în privirea ta
Dar mâine, sigur mă vei iubi la fel?
Luceferii din ai tăi ochi
vor lumina la fel îmbrățișarea noastră
sau ceea ce simți acum
e doar o un capriciu, o plăcere de moment,
iar mâine vei deschide ușa inimii
altei iubiri pătimașe?
În seara asta magnifică
tăcerile grăiesc vibrând în ecouri
și inimile noastre își vorbesc și se-nțeleg.
Îți simt vârful degetelor desenându-mi trupul
și mă întreb dacă-i aievea sau visez,
iar mâine, în zori,, voi îmbrățișa doar așternutul rece?
În seara asta îmi juri că sunt unică în viața ta,
precum iubirea ce-o trăiești intens întâia dată,
Dar când razele soarelui îți vor așterne-n cale
alte chipuri fragede, ce-ți vor zâmbi grațioase,
ce voi însemna eu, cea veche, cea uzată?
Mâine, sigur mă vei mai iubi la fel?
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre inimă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Căutare
valuri... valuri... derivă...
nici vântul nu mai bate în pupa
mă simt un Robinson
căutând o insulă
pe care să inventez un Vineri
să putem vorbi despre una
despre alta
despre însingurarea lui
despre singurătatea mea
și la lumina blândului foc
până seara târziu
să ascultăm tânguirea mării
să privim strălucirea stelelor
care nu vor lumina niciodată
drumuri înapoi
să citim din cărțile lui Borges
e-ter-ni-zând clipele
și apoi să-l întreb
"ce părere ai prietene, o fi existând acea insulă?"
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre prietenie, poezii despre lectură sau poezii despre inventatori
Liniștea cu vin pelin
Liniștea se sparge-n valuri, scoicile se-nchid oval,
Marea spumegă pe maluri, luna curge în aval,
Gândul îmi îngheață starea și cuvintele orbesc,
Mă inundă iarăși marea... tot nebună te iubesc...
Am nevoie de cuvinte, de iluzii și extaz,
Am promis să fiu cuminte, dar am lacrimi pe obraz,
Tu, în mintea mea bolnavă ești un demon dar și sfânt,
Ești comoara din epavă și blestemul din cuvânt...
Liniștea coboară-n valuri peste ochii mei vrăjiți
De iluzia iubirii, de alai de-ndrăgostiți,
Și te văd cu ochii minții, aplecat peste pervaz,
Lăcrimând în fața lunii, trist, cerându-mi un răgaz
Să mai las cortina seara, să iubești necontrolat
Sânul pârguit ca para, trupul meu neconsolat.
Gura ta mușcând haotic buzele de-un roșu plin
Mă inspiră iar erotic... și beau vinul cu pelin.
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre vin, poezii despre tristețe, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre roșu

În seara asta
pe podeaua camerei,
lumina lunii
haiku de Constantin Păun din Liniștea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre timp, citate despre seară, citate despre lumina lunii sau citate despre Lună

În seara asta
pe podeaua camerei,
lumina lunii.
haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epava
Arsă până la os de soare zace-aruncată de furtună
Pe plaja goală, dusă pe gânduri, aplecată pe-o parte;
Ea care-odată înnoda-ndepărtate țărmuri împreună
Și vântura Estul și Vestul cu velele-n vânt umflate...
Stoluri de pescăruși aromesc pe copastie și pe etravă
Extenuate de mareea care tot urcă și tot coboară...
Dar, se spune, c-atunci când e lună plină, bătrâna epavă
(Și toate clopotele-anunță miezul nopților de vară)
Înalță velele și se-avântă departe de vederea noastră:
Despică oceanul iarăși și la prova ard flăcările spumei,
Și ea valsează pe apa mării unde cerul e singura fereastră,
Retrăiește niște vise frumoase de demult, vii în somnul ei.
Fremătând, în vreme ce plutește-nclinată-n vântul nopții,
Voioasă că velele-i cântă-n briza tare și-o îndrumă,
Ea simte că marinarii o iubesc și-au grijă de ea cu toții
Iar porturile-i cad, unul câte unul, ca niște stele-n urmă.
poezie de Harry Kemp din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre vals, poezii despre somn, poezii despre plajă, poezii despre ocean sau poezii despre miezul nopții

Unde ne sunt pungile cu scuzii
Liniștea firidelor surpată
Ninsori albastre valuri peste crâng
Vulpile deșertului se frâng
Peste amiaza asta vinovată
Străine gânduri fac un lobby
Peste care nu se poate trece
Cifrate vin din lumile aztece
Mesajele imune ca microbii
Roibii tinereților galop
Defrișează plasticul pășunii
Razele înfiorate ale lunii
Se închid în fiecare strop
Se-apropie seara și cum
Noaptea gadini tulbură iluzii
Unde ne sunt pungile cu scuzii,
Caii și trăsurile de drum?
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre ninsoare, poezii despre miezul zilei, poezii despre imunitate, poezii despre gânduri sau poezii despre deșert
Excelsior
Veghează, spirite, veghează,
nu pierde niciodată al tău nord,
fii printre cei ce nu ancorează
în apa liniștită a nici unui port.
Dă roată, roată cu privirea-mprejur,
nu te uita la țărmuri în ruină,
ridică-ți fruntea spre văzduhul pur,
mereu, mereu, în larg, în a mării cortină.
Mereu cu velele întinse
din cer la transparenta mare,
la aste ape necuprinse
cu a lor veșnică mișcare.
Fugi de pământul încremenit,
cu zare îngustă, meschină,
în nobil freamăt, neobosit,
mereu, mereu în larg, în a mării cortină.
Lasă țărmuri, pământ
de orice-ntoarceri uitând:
nu se curmă-al tău drum sub vânt
și nu se va curma, nicicând.
poezie de Joan Maragall (1895), traducere de Nicolae Coman
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mișcare
În iernile blânde, munții, strălucind în ale soarelui raze plăpânde și surâzânde, parcă sunt înveliți în glazură fină de albă ciocolată vanilată.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre munți, aforisme despre iarnă, aforisme despre ciocolată, aforisme despre alb sau aforisme despre Soare

Ca o umbră de lumină
Încercam să te caut deseori seara
în nedecisele hotare dintre zi și noapte
când concentrat peste măsură amurgul
pătrunde în spărtura mării pe corăbii fugare.
Tu ești femeia vinovată de dragoste
care omori ceața cu ochii pătrunzători
și te ascunzi în lumina din lanurile nopții.
Sunete de crin te învăluie-n taină,
scoicile subtiorilor ți se deschid
și pleaca odată cu ele întunericul.
Noaptea, din frica de refuz a lunii
de a lumina fântânile răzlețe
pe unde mersul tău e cu miros de salcâm
mă face să te aștept
în praful drumului,
iar tu vii întotdeauna nepăsătoare
ca o umbră de lumină.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (12 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sunet, poezii despre ochi sau poezii despre marină
Șobolan pe navă
Cum ț'ar plăcea să fii șobolan în acea mohorâtă ocnă,
Făr'-un locșor numai al tău de care să îți spânzuri fesul?
Cu picioarele desculțe, umede și înghețate bocnă,
Pe-un cliper cu velele fâlfâind în vânt, în valuri cu bompresul?
Cum ț'ar plăcea să navighezi pe-o mare vânătă, unde-otrava
Apei saline te-năbușă, iar uraganul te izbește cu tâmplele de cer?
Unde-n omăt vrăjmaș corabia brăzdează troiene albe cu etrava,
Unde-ți înlemnește mâna pe cavila timonei înnegrite de-atât ger?
Cum ț'ar plăcea ca, după luni de zile,-ajuns la țărm, să vezi cum
În taverne oamenii se feresc de tine, ținându-se cât mai departe:
"Pericol, marinari, feriți-vă, nu le stați prin preajmă nicidecum!"
Cum ț'ar plăcea s-auzi cântecele lor marinărești, triste de moarte,
Undeva pe marea translucid-febrilă, tropicală,
Cu coasa de argint a lunii secerând lanuri pe cerul înstelat,
C-un camarad alături ciupind lăuta-n noaptea de cerneală,
Alinând în sufletele-nsingurate un dor de ne-alinat?
Cum ț'ar plăcea să-ți vezi cochipierul, căzut în valuri, înecat,
În tip ce nava zburdă cu vânt din pupa către Extremul Orient?
S-auzi, "Salvați-mă! Ajutor, Doamne!", știind că nu poate fi salvat?
Cum ț'ar plăcea s-auzi "Om la apă!",-n acel cumplit eveniment?!
Mi-accept soarta! Voi fi șobolan la bordul unui velier, pe mare!
Iată, înalț velele și-mi iau adio de la cei dragi, fluturând bereta!
La bord! Niciun marinar nu știe când îi va veni și lui ora-aceea mare,
Acolo unde-n vântul nopții poate moartea-și ascute-acum rașcheta.
A mea să fie marea! Din inimă-i mulțumesc lui Dumnezeu
Pentru fiecare val care se-nalță și se sparge înspumând teuga,
Fericit că respir și că am două mâini care trudesc din greu;
Voi fi, în numele Domnului, omul mării! Ăsta mi-i crezul și asta ruga!
poezie de Bill Adams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre zăpadă, poezii despre zile sau poezii despre uragane
Un gând
Cum îți spuneam chiar ieri, uitând de mâine,
E prea plăcut o floare să miroși,
Să urmărești albina când zboară după pâine
Și să te joci cu norii albaștri, nisipoși.
Să construiești din ei focare de motive,
Să arzi și să cutreieri prin clipe îndelungi,
Să-ntinzi peste culori însemnele votive
Și să respiri dorința când, seara, o ajungi.
Și azi îți spun, uitând cu tot de ieri,
Că e frumos și tandru să cânți despre iubire,
Să îți dezlegi din suflet orfanul colier
Ce-n admirare ține scânteia din privire.
Cum îți voi spune mâine, uitând eternul azi,
E chiar plăcut să-ți amintești că uiți,
Să te ridici din umbră și-n ea să nu mai cazi,
Să treci, râzând prin timp, grelele punți.
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre pâine sau poezii despre nori

Valuri pe diguri
E vară în mine, e vară în noi
Mâine focul se va stinge
Cu o magie de nedescris.
Dacă inimile noastre nu vor mai bătea
Se vor îndrepta spre miracolul mării
Valuri desprinse de întinsele diguri
Cer minunat, steag arborat.
Se va unge cu uleiul de cocos
Și buzele se vor lipi cu blândețe de obraji
Mingea va atinge lumina cuvântului,
Alungând norii de zăpada.
Vino, să ne trezim la viața!
Magia iubirii ne va face mai buni
Ni se vor lumina ochii,
Dincolo de frumusețea universului.
poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe
Cântecul mării
(Capri, Piccola Marina)
Imemoriale brize ale mării,
vânturi marine ale nopții,
nu veniți aici pentru o persoană anume;
dacă cineva vrea să vă întâmpine
trebuie să poată să vă supraviețuiască.
Imemoriale brize ale mării,
de milenii și milenii
adiați peste pietrele istoriei,
sunteți cel mai pur spațiu
venind de departe...
O, cum simte smochinul
încărcat de fructe apropierea voastră
acolo sus, în lumina lunii.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (1907), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smochine, poezii despre muzică, poezii despre istorie sau poezii despre fructe

Hai nani, nani
Hai nani, nani,
Lumina mamii...
Să-ți cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ți cânt...
Dar uite-ncep un cântec și altu-mi vine-n minte, -
Și-acela, dragul mamii, e fără de cuvinte
Și plânge-așa cum plânge cumplitul ăst de vânt...
Hai nani, nani...
Să-ți cânt, lumina mamii, și iar încep și iar
Cuvintele-și pierd șirul, - că vezi, în astă seară
I-atât de-amarnic cântul ce-l spune vântu-afară,
De parcă-ar plânge-ntregul săracilor amar...
Dar tu aștepți un cântec - că tu ce știi de vânt!
Și ce să știi ce spune-n amarnica-i poveste?...
O, tu nu poți pricepe nimic din toate-aceste...
... Să-ți cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ți cânt...
Hai nani, nani,
Lumina mamii...
... Și iar rămân de parcă nu mai găsesc cuvânt
Din tot ce-ți spun alt-dată în cântecele mele,
Și feți-frumoși, și zâne, și cer, și flori, și stele
Și-au amuțit povestea de parcă nu mai sunt...
Hai nani, nani...
Adormi în caldu-ți leagăn, lumina mea, și taci -
Nu pot cânta și încă nu ești destul de mare,
Ca să-ți pot spune basmul cel nesfârșit, în care
Se sting de frig și foame copiii cei săraci...
poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie
Călător la drumul mare
Cheamă-mă sub lumina lunii,
Așteaptă-mă sub lumina lunii;
Voi veni la tine sub lumina lunii
Chiar dacă iadul îmi va ține calea.
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Alfred Noyes despre timp, poezii despre religie, poezii despre iad sau poezii despre Lună
Cum treci de azi spre mâine
Să nu uiți ceva de toți știut:
Un sărut rămâne un sărut,
Un oftat e numai un oftat;
Ce-i important rămâne...
Cum treci de azi spre mâine.
Când iubiții se privesc,
Ei, de fapt, își spun "eu de iubesc",
Pe asta poți conta, asta rămâne,
Indiferent ce-ți va aduce viitorul...
Cum treci de azi spre mâine.
Șoaptele de iubire și lumina lunii
Nu se vor demoda-n vecie,
Inimi pline de tumult,
Ură, gelozie...
Femeii îi trebuie-un bărbat,
Iar bărbatului perechea lui nurlie;
Trăind, iubirea-ți este pâine,
Întâmplarea-i veche, de bună seamă:
O luptă pentru dragoste și faimă,
Accepți asta sau pieri, vezi bine;
Lumea-i iubește pe cei care iubesc...
Cum treci de azi spre mâine.
cântec, versuri de Herman Hupfeld, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați sau poezii despre sărut
Cântecul corăbierului
Tot echipajul pe covertă!
................................
Se-apropie dinspre vest furtuna,
Norii aleargă înnebuniți pe cer,
Șfichiuind cu biciurile luna.
Vântul fluieră-n fungi și-n straiuri,
Ne înclinăm, reducem velele la jumătate;
Acum, c-un salt și o cădere, plonjăm
În primul ochi al vijeliei înspumate;
Mușii, ghemuiți unul în altul jos
În cabine, înalță rugi fierbinți cerului:
Omul tânăr singur și liber,
Bătrânul alături de nevasta lui;
Unul ar renunța la tot avutul,
Iar altul la frageda, blonda lui iubire,
Pentru-o bucățică de pământ ferm
Pe care să-și afle râvnita izbăvire.
Asigurați bine sarturile, vitejii mei,
Și rulați strâns velele, nu-i timp de glume,
Rafalele care ne vor lovi curând
Ar putea șterge de pe pământ întreaga lume....
Mâine, băieți, pasagerii se vor simți niște eroi,
Afișând pe punte un aer mândru și solemn,
Iar noi noi vom mesteca, scuipând, tutun
Și, cu coada ochiului, ne vom face câte-un semn,
Spunând, în vreme ce nava se-avântă înainte
Cu velele în vânt: "În viață mea pe mare
Am întâlnit, ehei, domnilor, stihii grozave,
Acum fost doar o furtună oarecare!"
poezie de Harry Kemp din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre tinerețe, poezii despre soție sau poezii despre mântuire
Călător clandestin
M-am furișat în iarna aceea ploioasă pe scara de bord,
Noaptea târziu, pe-o beznă neagră ca păcatul;
Se auzeau doar sâsâiturile stropilor de ploaie și parâmelor,
Care țineau nava legată de colții babalelor, oftatul.
A părăsit portul înainte de ivirea zorilor, iar seara
M-a găsit înghețat sub velele de rezervă pe coverta pustie.
Mă temeam că, odată descoperit, mă vor arunca-n mare
Corabia tremura toată și plonja-n valuri până la copastie.
Apoi, m-am strecurat afară. Îmbarcam apă-n bordul de sub vânt.
În prova, o goeletă se-ndrepta iute spre țărm, nerăbdătoare;
Delfinii săreau în jurul ei făcând fel de fel de gimbușlucuri,
Iar stelele coborau de pe cer s-atingă verga arborelui cel mare.
"De trei ori ura!" au strigat, li se-auzeau vocile sonore
Și, deodată,-au răsunat bătăi de clopot iuți și persistente;
Apoi muzica s-a stins, amestecându-se cu zgomotele mării,
Iar ea a dispărut în aplauzele hulei de fund luminescente.
Atunci s-a trezit în mine-un sentiment necunoscut...
De uimire-am înlemnit. De parcă marea și valul călător
Sau velele rândunică, zburând în vântul nopții,
Mă-nvăluiau în magia unui vis straniu și fermecător.
Vârfurile catargelor dansau. Carul Mare,-n lumina nordului,
Atârna diamante scumpe pe niște vele alb-spectrale.
Apele-ntunecate fremătau, iar cliperul respira adânc,
Mângâind oceanul cu carena, tremurând de încântare;
Asta s-a întâmplat demult prima mea noapte pe mare
Acum, bătrân, zilele mele de navigație-s sub bolta altui cer.
Iar eu aștept aici zi de zi, aștept cu răbdare
Până vor străluci iarăși deasupra capului meu velele gabier.
Va fi, știu bine,-un debarcader acolo unde mă voi duce,
Va fi și-o scară de bord acolo anume pentru cei ca mine;
Vor fi acolo, așteptându-mă, niște pacheboturi înalte;
Vor fi multe nave pe marea eternă zvelte ca niște balerine!
poezie de Bill Adams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre voce