De ce?

De ce ne pierdem în nimicuri şi căutăm nefericirea
De ce în sufletele noastre reci păleşte strălucirea
De ce ne pervertim în lume şi ne golim de vise
Speranţe şi dorinţe vii atât de agresiv ucise?

Suntem doar fire de nisip pe plajele uitate
Perfecţi în lăcomii şi pofte, crudă infirmitate,
A neputinţelor lumeşti şi-a zilelor sordide
A slăbiciunilor cumplite şi-a vitejiilor stupide.

De ce ne ţinem dinţii strânşi când ura ne-mpresoară
Şi ne crucificăm voit pacea interioară
De ce ne credem mai frumoşi, mereu strălucitori
Când ştim, de fapt, atât de bine că suntem muritori?

Suntem fărâme-n Univers, suntem mici siluete
Umbre-neant ce trec grăbit prin căi şi prin comete
Nici n-apucăm să ne aprindem ca o scânteie vie
Că ne şi stingem imediat încă din temelie.

De ce ne amăgim amarnic în ţarcul nostru mic, meschin
Crezând că totul e sclipire şi viaţa toată un festin
De ce-am uitat să fim gingaşi, să dăruim iubire
Şi am fugit de slăbiciuni, sporind în risipire?

Atât de multe întrebări şi tot atâtea remuşcări
În ale noastre clipe rare de palide-ncercări
Să ne răspundem cu blândeţe şi cu înţelepciune
Că viaţa noastră toată e simplă deşertăciune.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem atât de mici

Când priveşti pământul de la mii de ani lumină
Suntem atât de mici, atât de nimeni
Aici totul pare esenţial în tragedia vitală
Încăieraţi într-un ghem de şerpi supravieţuitori
Ai propriilor noastre muşcături prietenesc veninoase
Gata să ne dăm viaţa unică pentru un rest de ideal
Scăpat din buzunar de vre'un lunatic bărbos
Suntem un destin dintr-un munte de ţeste meschine
Urcând sau coborând pe scări şi trepte de fum
Încrâncenaţi luptăm ca pentru ultima clipă de lumină
La ce bun toată acestă echilibristică deasupra abisului
Pe cine interesează sau impresionează scremetele noastre
De sus cineva se prăpădeşte de râs la baletul nostru
Din lojă se vede atât de penibil jocul actorilor
Şi nici măcar nu ne plăteşte nimeni pentru spectacol
Ce vedem nu există în realitate iar realitatea care există
Noi nu o vedem

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem...

Suntem atât de mari
În clipe de ardoare,
Suntem atât de mici
În clipa ce ne doare,
Suntem străini de tot
În clipa solitară,
Suntem cu toţi copii
Ai lumii omnimare!

Vin pescăruşii în zbor
Şi iar mă strecoară fiori,
Pe umeri se aşează grei nori...
Mi-e dor! De acasă mi-e dor!..
Şi las să mă cheme în zori
Din ceruri un strigăt uşor,
Totul e vis trecător,
Doar dorul rămâne a fi dor!
Măi dorule!..

Vântule, vântule tu,
Ia-mă de aici şi mă du,
Du-mă pe aripi de stea,
Ascultă ce-mi vrea inima!
Nu vreau nimic ce-i al tău,
Lasă-mi, te rog,
Ce-i al meu!..

Ploaia îmi bate în ani,
Schimbă clepsidre-n noian:
Totul e vis trecător!...
Mi-e dor!
De casă mi-e dor!..
Măi dorule,
Vântule, Timpule!..

Suntem atât de mari
În clipe triumfale!..
Suntem atât de mici
În clipa ce ne doare!..
Suntem
Şi nu suntem
În clipe
Infernale!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (Inep-Ins)

Ne deranjează inepţii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e inept...
Ne deranjează inepţiile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează infamia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează infantilismul altora; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează infatuarea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează inferioritatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează infidelitatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează infractorii, când le suntem victime, dar pe niciunul când el e infractor...
Ne deranjează ingratitudinea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează injuriile altora, când le suntem victime; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează injusteţea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează insatisfacţia noastră, dar pe niciunul a altuia...
Ne deranjează insensibilitatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează insolenţa altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează insuccesul nostru, dar pe niciunul al altuia...
Ne deranjează insultele altora, când le suntem victime; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii insuportabili, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e insuportabil...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (V-X)

Ne deranjează vagabonzii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e vagabond...
Ne deranjează lipsa de valoare a altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează vandalii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e vandal...
Ne deranjează vanitatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează văicărelile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează veleitarismul altora; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii venali, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e venal...
Ne deranjează versatilitatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează viciile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează vicioşii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e vicios...
Ne deranjează viclenia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează vinovăţia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează violatorii, când e vorba de alţii, dar pe niciunul dacă el e violator...
Ne deranjează violenţa altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează vorbăria altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează vrăjmăşia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează vulgaritatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează xenofobia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început...

Infern sau paradis, nu ştiu cum să-l numesc...
Mi-o spun în gând de fiecare dată,
Când las în urmă tot ce-i "nebunesc"
Şi părăsesc această lume fermecată!

Această lume, creată împreună
Şi despre care, ştim doar noi.
Această lume, atât de "nebună",
Unde ne refugiem când nu mai vrem să ştim de voi.

Este o lume magică, dar totodată,
Atât de egoistă; poate chiar pătată.
Căci doar pentru un singur scop a fost creată:
Să transformăm "inevitabilul" în artă.

Şi deşi suntem doi, în lumea noastră,
Cuvântul "noi", devine singular!
Ca să-nţelegi cât e de extraordinară
Pasiunea, când e sentimentul clar.

Păcat că suntem nevoiţi,
Să ţinem totul numai pentru noi.
Doar nu credeaţi că suntem diferiţi
Când vine vorba de-al vostru "noroi".

Nu, nicidecum! Doar nu degeaba
Am ales drumul cel mai rău privit!
Drumul, în care nu e simplă "treaba",
Dar cu finalul cel mai fericit!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât suntem mai personali, mai identificaţi cu intenţiile noastre, cu atât fapta noastră coincide mai perfect cu gândul nostru – cu atât suntem mai ridicoli.

Mircea Eliade în Drumul spre centru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (Ş)

Ne deranjează şacalii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e şacal...
Ne deranjează şantajul altora, când îi suntem victime; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează şarlatania altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează şiretenia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează şmecheriile altora, când le suntem victime; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează şmenarii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e şmenar...
Ne deranjează şnapanii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e şnapan...
Ne deranjează şovăiala altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează şovinismul altora, când îi suntem victime; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează şpăgarii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e şpăgar...
Ne deranjează şperţarii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e şperţar...
Ne deranjează şuţii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e şuţ...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu suntem niciodată atât de vulnerabili cum suntem atunci când iubim şi niciodată atât de nefericiţi ca atunci când pierdem obiectul iubirii noastre.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troieni

Eforturile nostre-s ale unor oameni predispuşi la dezastre;
eforturile noastre sunt ca cele ale troienilor.
Când suntem gata-gata să ajungem undeva,
să prindem puţină vigoare,
să devenim aproape curajoşi şi încrezători,

intervine întotdeauna ceva care ne opreşte:
Ahile sare dintr-un şanţ drept în faţa noastră
şi ne îngrozeşte cu strigătele lui violente.

Eforturile noastre sunt ca cele ale troienilor.
Credem că ne vom schimba norocul
dacă suntem fermi şi îndrăzneţi,
aşa că acceptăm provocarea, gata de luptă.

Dar atunci când sosesc marile probleme,
cutezanţa şi fermitatea noastră pălesc;
spiritul nostru se clatină, paralizat,
iar noi ne strecurăm pe lângă ziduri
încercând să ne salvăm vieţile prin fugă.

Suntem mereu siguri că vom pierde. Acolo sus,
deasupra zidurilor, se-aude deja elegia funebră.
Se jeleşte amintirea, aura zilelor noastre bune.
Priam şi Hecuba ne jelesc amarnic.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să visăm că suntem singuri

Valsul să ne-nalţe-n nouri,
să ne facă să plutim,
eu să mi te strâng în braţe,
unde suntem, că nu ştim.
Să visăm că suntem singuri,
pe-o planetă-ndepărtată,
tu să-mi dai inima mie,
eu să-ţi dau,
viaţa mea toată,
şi tot restul vieţii mele,
cu tine să mi-l petrec,
cât pe lume, vom mai fi
şi prin viaţă am să trec.

poezie de Eugenia Calancea (24 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocluzie

Când sunt atât de multe ţărmuri şi urmele de paşi le şterge marea
Mă rog în taină sorilor de gânduri să ne strivească cu lumină zarea
Şi peste goliciuni de şoapte, unde prea multe inimi odihnesc
Tăcerile de ieri se fac uitate şi clipe sub apus ne întregesc.
Ne ţinem şi de sete şi de umbră când dogoresc ispite peste noi
Şi ne hrănim pe rând cu răsărituri, la adăpost de zgomot şi nevoi.
Când se-nteţesc atâtea graiuri mute şi flori de câmp pe suflet înverzesc
Mă pierd unde nu-i glas de mângâiere şi tot la tine-n piept mă regăsesc.
Ne ţinem şi de scut sub vrajba lumii când rugăciunea parcă ne înalţă
Şi strâns în pumnii mici de primăvară, un singur Cer muşcă din viaţă.
Suntem un tot, o dulce frenezie, puţin din Har, puţin din moarte
Ne suntem efemer şi veşnicie, unde-i un amalgam firesc de zi şi noapte.
Când ascultăm orgoliile surde ne-am rătăci şi-am îngropa ce-am fost.
Dar ne iubim. Şi fără doar şi poate, fără iubire n-avem nici un rost...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (Po-Prof)

Ne deranjează poltronii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e poltron...
Ne deranjează ponegritorii, când le suntem victime, dar pe niciunul când el e ponegritor...
Ne deranjează porcăriile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează porcii, când le suntem victime, dar pe niciunul când el e porc...
Ne deranjează oamenii porcoşi, când e vorba de alţii, dar pe niciunul că el e porcos...
Ne deranjează oamenii posaci, când e vorba de alţii, dar pe niciunul că el e posac...
Ne deranjează potlogarii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e potlogar...
Ne deranjează pramatiile, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e pramatie...
Ne deranjează prădătorii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e prădător...
Ne deranjează prefăcătoria altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează prejudecăţile altora, când le suntem victime; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează primitivismul altora, când îi suntem victime; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează procesomanii, când le suntem victime; dar pe niciunul că el e procesoman...
Ne deranjează procleţii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e proclet...
Ne deranjează profitorii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e un profitor...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem

Fiindcă suntem adesea atât de nebuni
şi ne hrănim din măduvă de lună
hai să râdem atunci când vom bea
ca doi menestreli pe o planetă nebună.

Fiindcă suntem atât de bogaţi
şi ne–am născut din aceeaşi poveste,
râdem şi plângem când cerul va sta
pe masa tăcerii tras de un cleşte.

Fiindcă suntem atât de ciudaţi
şi ne topim adânc în palme
suntem laguna dintr – un bob de cafea
căzută într–o ceaşcă plină cu basme.

Fiindcă suntem atât de fierbinţi
până ce veacul din cărţi va cădea
hai să făurim din lut două roţi
şi un munte să tragem pătrat la rindea.

Fiindcă suntem, şi suntem o cupă
din care se bea iubire sadea
hai să împletim stâncă şi apă
şi–apoi să ne punem iubirea în ea.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străini

Străini suntem la noi în ţară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini şi pe afară
Ca într-un cântec de baladă

Străini suntem şi între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar şi nostimi

Străini suntem debusolaţi
Pe drumul vieţii pe trasee
Suntem străini şi printre fraţi
Aicea prin Calea Lactee

Străini suntem din tată-n fiu
Căci aşa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Şi foarte schimbători cu firea

Străini suntem de când ne ştim
Aici şi-n alte universuri
Suntem străini şi când iubim
În rime albe sau în versuri.

poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (Se-So)

Ne deranjează secăturile, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e secătură...
Ne deranjează securiştii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e securist...
Ne deranjează semeţia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează senilii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e senil...
Ne deranjează servilismul altora; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează sfidarea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează sforarii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e sforar...
Ne deranjează lipsa de sinceritate a altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează slăbiciunile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează slugărnicia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează sluţenia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează smintiţii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e smintit...
Ne deranjează sminteala altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează smuciţii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e smucit...
Ne deranjează snobismul altora; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează sodomiţii, când le suntem victime, dar pe niciunul când el e sodomit...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcuşul lui Sisif

Suntem parcă de veacuri obosiţi
Ne naştem trişti trăim cu disperare,
De clipe dragi fugim mereu cerniţi
Cu griji mărunte-n aspră izolare.

Ne stăpânesc orgolii, ambiţie şi ură
Uităm să dăruim, nu ştim nici a primi,
Iubirii ca ofrandă îi punem azi cenzură
Şi preţ dacă se poate în uşi să o reprimi!

Pierdut e sensul vieţii chiar şi valoarea ei
Plătim tribut mereu cu sănatatea noastră,
Grămezile de vise făcute-s pentru zei,
A noastre, triste stele văzute prin fereastră.

Iluzii de tot felul ne facem neîncetat,
Clădim castelul vieţii pe dune de nisip
Ne-atârnă slăbiciuni, iar sufletu-i uitat
În buruieni de gânduri, urcuşul lui Sisif.

Şi rătăciţi pe cale în calcule şi planuri
Uităm de Dumnezeu în simpla adunare
Cu nulul rezultat n-ajungem la limanuri
Pierdută-i mântuirea în viaţa viitoare.

poezie de Angelina Nădejde (18 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce vrem sa fim

Suntem doar două existenţe,
Mari şi mici în universe
Pline de vise şi dorinţe
În multe alte multiverse!

Suntem fiinţe sau poate corpuri cereşti,
Suntem unul sau suntem doi,
Suntem real sau doar poveşti,
Tot ceea ce suntem, suntem noi!

Poate trăiam precum două stele
Sau doar precum o simplă taină,
Poate eram doar praful ieşit din ele,
Sau trăiam doar precum două firicele de lumina.

Sau poate trăiam precum doi zei sau prinţi,
Într-o lume plină de sfinţi şi regi.
Atât de frumos era totul, aveam doar aur şi arginţi,
Sau poate nu ne lipsea nimic şi n-aveai cum să negi!

Însă acum un lucru e clar trăim precum două fiinţe,
În trupuri omeneşti atât de neînţelese;
Ne iubim cu inima şi a două conştiinţe
Şi a două suflete cărora unul de celălalt să le pese!

Acum veninul tău curge prin ale mele vene
Şi cât suflet tu ai pus
În mii dar şi vieţi eterne
În muşcătura de pe gâtul meu, nu e de spus!

O aşa mare iubire, farmec plin de mult amor,
Un dulce gust de amar şi fericire
Se ascunde-n al nostru dor,
Un amar al distanţei noastre în neştire
Şi fericirea resimţită la fiecare revedere,
Oferă o speranţa atât de mare, totodată, nebunie!

Resimt sărutul tău pe buzele mele,
Nedescris, pare doar lapte şi miere!
O nouă viaţă noi am scris cu întâmplări bune dar şi rele,
Însă priveşte-ne pe noi acum trăind împreună vieţi eterne!

Mă săruţi şi mă muşti iar,
Mă înnebuneşti tăcut,
Veninul tău curge, îl simt precum un aprins jar
Îmi arde în vine, mă simt pierdut...

Iar mă muşti de buze acum, te strâng în braţe,
Îţi simt pielea ta cea fină,
Mângâi trupul tău divin între ale mele braţe!
Te pot privii a mea regina!

Eşti acum muza mea adevărată,
Portretul incredibil al veitii mele
Şi totodată, iubita mea, îmi eşti totul dar şi artă
Aerul pur şi veninul din ale mele vene,
E nimic, dar totul în comparaţie cu vieţile noastre trăite împreună eterne

Vieţi, veacuri, veşnicii şi eternităţi împreună!
Numai noi doi pentru eterninate ne vom iubi oriunde în lume şi în galaxie sau univers chiar şi pe Lună! Te iubesc!

poezie de R Florin Teo din Creatie proprie cu drepturi de autor, varianta cu diacritice ! (13 iulie 2019)
Adăugat de Rusu Florin-Teodor
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (Son-Su)

Ne deranjează sonaţii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e sonat...
Ne deranjează sperjurii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e sperjur...
Ne deranjează stângăcia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează strâmbătatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează stupiditatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează subiectivitatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii subumani, când le suntem victime, dar pe niciunul când el e subuman...
Ne deranjează sudălmile altora, când le suntem victime; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează suferinţele pe care ni le produc alţii, dar pe niciunul cele pe care el le produce altora...
Ne deranjează suficienţa altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii lipsiţi de suflet, când le suntem victime, dar pe niciunul când el e lipsit de suflet...
Ne deranjează supărăcioşii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e supărăcios...
Ne deranjează cei care fac pe surzii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el face pe surdul...
Ne deranjează suspiciunile altora, când le suntem victime; cu ale noastre ne înţelegem bine...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (Pe-Pl)

Ne deranjează pehlivanii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e pehlivan...
Ne deranjează pelticii, când e vorba de alţii, dar pe niciunul că el e peltic...
Ne deranjează penalii, când le suntem victime, dar pe niciunul când el e penal...
Ne deranjează penibilitatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează perfidia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează perversitatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează pesimismul altora; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează pilele altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează piloşii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e pilos...
Ne deranjează pisălogii, când e vorba de alţii, dar pe niciunul că el e pisălog...
Ne deranjează piţigăiala altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează pizma altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează plagierile altora, când le suntem victime; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează plastografierile altora, când le suntem victime; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează plângăcioşii, dar pe niciunul că el e plângăcios...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!