Ia seama!

Fiu sau fi'că, tu ia seama,
La azil când îţi duci mama,
Sau când, suflet de păgân,
Duci pe tatăl tău bătrân,
Dacă-ai vrea c-al tău copil
Să te ducă la azil.

pamflet de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La azil

Când mă vei duce la azil,
Te rog, iubitul meu copil,
Să nu mă uiţi de tot, complet,
Şi să-mi asiguri Internet.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (5 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E bine să ai copii, ca să aibă cine să te ducă la azil la bătrâneţe...

S-a dus frumoasa tinereţe
Şi am ajuns la bătrâneţe.
Noi l-am rugat pe-al nost' copil
Ca să ne ducă la azil.
Ne-a spus că-i foarte ocupat;
Ne-a dus vecinu',-nlăcrimat.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (1 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E bine să ai un copil (pamflet)

Se duce draga tinereţe
Şi-ajungi treptat la bătrâneţe,
Bolnav, bătrân, neputincios,
Zbârcit, urât şi băşinos.

E bine să ai un copil,
Ca să te ducă la azil.
Căci cine azi, la neputinţi,
Mai are grijă de părinţi?

pamflet de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

azil

Azil: anticamera cimitirului.

definiţie aforistică de George Budoi din Aforisme (6 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce sunt buni copiii? Ca să aibă cine să te ducă la azil când vei îmbătrâni şi nu vor mai avea nevoie de tine.

aforism de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La azil...

O bătrână, fiind pe moarte
Şi-a chemat fiul aproape
Şi cu ochii stinşi spre cer
Grăi celui, ce stingher

Lângă ea, cu-n pic de teamă
Îi asculta vocea caldă:
- Dragul mamei, drag copil
Când m-ai adus la azil

Am tot plâns şi m-am căit:
- Oare unde am greşit
Şi-n necunoscuta lume
M-ai adus cumva, anume

Să dorm pe pernă straină
Fără a avea vreo vină.
Ştiu... boala-i nesuferită
Bătrâneţea chinuită,

Şi tu, dragul meu, copil
Te-ai gândit că la azil
Voi fi bine îngrijită
Şi de ochi străini ferită,

Să nu vadă amicii tăi
Cum curg pe obrajii mei
Lacrimi, fără voia mea
Când nu aveam ce mânca...

Cu ochiii in depărtări
Şi cuprins de remuşcări
Fiu-şi întrebă măicuţa
Dacă are vreo dorinţă:

De sub pleoapa obosită
Cu privirea chinuită
Şi cu glasul tot mai stins
Mama lui, încet, i-a zis:

- Vezi că, în sertar, am pâine,
Te rog, să ai milă de câine,
C-am plecat şi i-am lăsat
Sufletul nemângâiat
Şi-atunci... când o fi bătrân
Să nu îl azvârli în drum...

poezie de Vasile Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţul meu

Se descurcă, îmi dau seama
(Deşi nu e treaba mea);
La azil a dus pe mama
Şi la noi stă soacră-mea.

epigramă de Cristinia Mesea-Ulmeanu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între bătrâni

Ajuns în prag de bătrâneţe,
Ce bine-i să ai un copil,
Cu suflet bun, plin de blândeţe...
Să te trimită la azil!

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efect nedorit

Când viaţă cumpătată-ai dus
Şi-ajungi cu minte de copil,
RIŞTI SĂ TRĂIEŞTI mulţi ani în plus...
Dar... la azil!

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram mic mama mi-a spus: "Dacă te duci în armată, vei deveni general. Dacă te duci la seminarul teologic, vei deveni Papă." În schimb am dvenit artist şi sunt Picasso.

citat clasic din Pablo Picasso
Adăugat de Irina Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei să întinzi o mână

Când o-îmbrăţişezi pe mama,
sau când îi săruţi obrazul,
lacrimi şterge cu marama
şi uită de tot necazul.

Dacă-atunci când este tristă
îi zâmbeşti copilăreşte,
strânge lacrimi în batistă
şi tot mai mult te iubeşte.

Dacă-atunci când e bolnavă
faci şi tu treburi mărunte,
eşti un copil de ispravă.
Meriţi sărutat pe frunte.

Când mama va fi bătrână,
iar tu vei ajunge mare,
mamei să întinzi o mână,
s-o duci în parc, la plimbare.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azilul de nebuni (8)

Baudelaire a mers
la azilul de nebuni
deghizat în psihiatru.
A stat acolo
două luni
şi când a plecat
scrântiţii din azil
ajunseseră să-l iubească atât de mult
încât l-au urmat
de-a lungul întregii Californii,
iar pe Baudelaire
l-a umflat râsul văzând cum
întregul azil de nebuni
se scărpina
de piciorul lui
ca o
pisică bizară.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicul

Te duci la el când eşti bolnav
Şi vezi că este foarte grav;
Îţi spune-ntâi ce boală ai
Şi-apoi aşteaptă să îi dai.

pamflet de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (4 aprilie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te duci, copilărie...

Motto:
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aş da orice pe lume să redevin copil.

Zburdam prin curtea plină cu raţe şi găini
Trăiau pe-atunci părinţii şi rude şi vecini,
Mi le-ai luat pe toate şi-o lacrimă îmi storci,
Te duci, copilărie, şi nu te mai întorci.

Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e şmecher, iar Făt Frumos e trist,
S-au inventat claxoane, adio zurgălăi,
Te duci, copilărie, cu toţi eroii tăi.

Un prof ce ne-nvăţase cum să plantăm stejari,
A defrişat pădurea vânzând-o pe dolari,
Cu cât urcăm în vârstă ne suntem mai străini,
Te duci, copilărie, şi devenim haini.

Bunica şi bunicul ce mă-nveleau cântând,
Sunt două cruci de piatră şi tac pe sub pământ,
Şi mai era şi crângul, şi-un râu şi nişte tei,
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei.

Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea,
Fugeau din boltă norii şi soarele zâmbea,
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera,
Te duci, copilărie, cu fericirea mea.

Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc,
Iar după bătălie mergeam să bem un suc,
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi,
Te duci, copilărie, şi devenim mai răi.

Mă zgâriam pe braţe urcând în corcoduş,
Iar cel mai bun prieten era un căţeluş,
Eram atât de veseli fugind prin porumbişti,
Te duci, copilărie, şi devenim mai trişti.

Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus,
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus,
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili,
Te duci, copilărie, şi devenim fragili.

poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te duci la spectacol, nu te da-n spectacol!

aforism de George Budoi din Aforisme (3 decembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pudoare

Frumoasă eşti, de-ai rămânea copil
Să mă înveţi cum timpul se amână,
Să ne jucăm tăcuţi într-un azil -
Bătrân mă simt, abia de-o săptămână.

Şi te sărut pe tâmplă şi pe mână,
Şi mă priveşti, de parcă-ncetişor
Se roagă apa rece din fântână,
Să-mi dai pudoarea ultimului zbor.

Eu te-am găsit naivă pe câmpii,
Te-am adunat la ghemul vieţii mele,
Când Moş Crăciun împarte jucării,
La doi nebuni cu ochii în podele.

poezie de Gheorghe Pruncuţ
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realităţi geopolitice

Sunt două state româneşti;
Dacă-ai uitat din care eşti,
Să nu te duci la ghicitoare –
Întreabă-l pe Ştefan cel Mare.

epigramă de George Corbu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pragul divorţului

Îmi dau şi eu în fine, seama,
Că este cazul să te iert;
Te duci definitiv la "mama"
Şi eu cu cine să mă cert?

epigramă de Marian Grigore Dobreanu din revista "Lumea epigramei" (ianuarie 2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec trist

Copilā, cu ochi verzi, te rog, ia seama,
Când vei pleca pe drumuri neumblate,
Că vei lăsa în prag neconsolate,
Traista cu poveşti, păpuşile şi Mama...

Oriunde te vei duce, oriunde-ai adāsta,
Tu sā nu uiţi, copilo, de unde ai plecat,
Sā te întorci, din când în când, în sat,
Sā-l vezi pe al tāu Tatā, s-o vezi pe Mama ta.

Şi peste ani, copilo, când prea târziu va fi,
Tu alor tāi, din suflet, tu sā le pui o floare,
C-un gând pios, în lacrimi, le-aprinzi o lumânare,
La crucile lor albe... To be or no to be...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surdul n-aude, dar le potriveşte

‒ Bună ziua, bade Ioane!
‒ Mâine plec la Herculane.
‒ Câţi ani ai, ai multişori?
‒ Da, mă scol devreme,-n zori.

‒ Mai creşti multe animale?
‒ Am dureri cumplite-n şale.
‒ Spune, ţuica îţi mai place?
‒ Junghiurile nu-mi dau pace.

‒ Ce mai face baba Leana?
‒ Aş bea vin cu damigeana.
‒ Te mai duci la fete-n sat?
‒ De tutun eu m-am lăsat.

‒ Moşule, mata eşti surd?
‒ Sunt bătrân, deci nu mai zburd.
‒ Mai ţii pasul după plug?
‒ Iacă-acuma fac un jug.

‒ N-o duci bine, cum aud.
‒ Nu, nepoate, e de dud.
‒ Moşule,-ţi baţi joc de mine?
‒ De, nepoate, cât o ţine!...

poezie de George Budoi din Poezii umoristice (27 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!