Pudoare
Frumoasă ești, de-ai rămânea copil
Să mă înveți cum timpul se amână,
Să ne jucăm tăcuți într-un azil -
Bătrân mă simt, abia de-o săptămână.
Și te sărut pe tâmplă și pe mână,
Și mă privești, de parcă-ncetișor
Se roagă apa rece din fântână,
Să-mi dai pudoarea ultimului zbor.
Eu te-am găsit naivă pe câmpii,
Te-am adunat la ghemul vieții mele,
Când Moș Crăciun împarte jucării,
La doi nebuni cu ochii în podele.
poezie de Gheorghe Pruncuț
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gheorghe Pruncuț. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.