* * *

În Lumina Ta, am învăţat să iubesc,
în Frumuseţea Ta, să scriu poezii.
Dansezi în pieptul meu,
acolo unde nimeni nu te poate vedea,
dar uneori, eu Te văd,
şi acea Lumină devine această artă.

poezie de Rumi
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciripit de păsări – extras –

Ȋn lumina ta am învăţat cum să iubesc.
Ȋn frumuseţea ta, cum să compun poezii.
Dansezi în pieptul meu,
acolo unde nu te vede nimeni,
dar uneori eu te zăresc – şi acea
imagine devine artă.

***

Pariază orice pentru iubire,
daca eşti într-adevăr o fiinţă omenescă.
Dacă nu, părăseşte
această adunare.
Participând cu jumătate de inimă nu ajungi
la splendoare... Ai pornit în călătorie
pentru a-l afla pe Dumnezeu, dar mai apoi ai început
să faci pauze de-a lungul drumului,
la hanuri rău famate.

* * *

Când te întorci în pieptul meu,
nu contează cât de departe am rătăcit,
privesc în jur şi văd calea.
La capătul vieţii mele, când doar o respiraţie
îmi va fi rămas, dacă revii, mă voi ridica şi voi cânta.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate vedea dragoste acolo unde nu există cu adevărat, la fel cum nimeni nu o poate ascunde acolo unde există.

citat celebru din La Rochefoucauld
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat ce să iubesc

De la soare-am învăţat
Să iubesc lumina.
De la floare-am învăţat
Să iubesc grădina.

De la vânt am învăţat
Să călătoresc.
De la om am învăţat
Multe să iubesc.

Să iubesc pământul
Care mă hrăneşte,
Să-mi potolesc gândul
Când prea îndrăzneşte.

Să iubesc izvorul
Care-mi stinge setea,
Să-mi astâmpăr dorul
Găsindu-i perechea.

Ciocârlia m-a-nvăţat
Cum să îmi iau zborul.
Să mă ridic spre înalt,
Scrutând viitorul.

poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăitor

Uneori te iubesc
alteori îţi beau din lumină
nepiericiunea aceea cu trupuri de rai

uneori te iubesc
alteori mă ninge
cu glas tare aurora sfinţilor tăi

uneori te iubesc
alteori mă dau preatefericescule
drăgostirei buzelor tale de zeu

uneori te iubesc
alteori învăţ
cum să reînviu la secundă

uneori te iubesc
alteori îţi cânt dorul la frunze
şi învelesc greieri cu rouă

uneori te iubesc
alteori absenţele
sapă în sânge tranşee

uneori te iubesc
alteori viteza luminii
într-un hohot de plâns

uneori te iubesc
alteori mă veşmânt
întru fiică de înger ori scai

uneori te iubesc
alteori vai

poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina luminii

Am publicat trei cărţi dar încă nu am scris mai nimic care să conteze!
Încă mai caut lumina aceia care să mă facă să renunţ la căutări
Care să îmi lase cuvintele fără dinţi
Care să mă formateze!

Lumina aceia din care toate se trag!
Care precede lumina noastră cea de toate zilele...

Acolo se retrag culorile iarna
Acolo infinitul este doar o particulă microscopică
Acolo moartea
Stă ghemuită.

Lumina aceia fără de care poeţii nu scriu,
ci bolborosesc!

Undeva, chiar în momentul acesta, o nouă naştere
refractă această lumină
Iar noi ceilalţi suntem prea netrebnici
ca să o percepem!

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta începe exact acolo unde încetează viaţa; acolo unde nimic nu mai este actual, acolo strigăm, în artă "am dorit". Nu înţeleg cum un om cu adevărat fericit ajunge la gândul de "a face artă"; numai în viaţă el poate fi fericit. Prin urmare, nu este "arta" noastră o mărturisire a impotenţei?

citat din Richard Wagner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat să îţi iubesc iubirea

Am învăţat să îţi iubesc iubirea,
Deşi eu doar fărâme-ntind spre tine.
La pieptu-ţi cald simt linişte, mi-e bine,
Prin ochii tăi îmi văd înmugurirea.

Mi-ai preschimbat o lacrimă-n rubine
Ce şi-au aflat în slove mântuirea...
Am învăţat să îţi iubesc iubirea,
Deşi eu doar fărâme-ntind spre tine.

M-ai apărat, loial, chiar şi de mine,
Când, uneori, a triumfat mâhnirea;
Ai luminat, din rău, bobul de bine
Ce poate să-ncolţească fericirea...

Am învăţat să îţi iubesc iubirea!

rondel de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

XVII ( Nu te iubesc...)

Nu te iubesc ca pe-un bulgăre de sare roz, ca pe-un topaz
sau ca pe un arc de garoafe incendiind grădina.
Te iubesc aşa cum trebuie să fie,-n secret, iubite
anumite lucruri întunecate, între umbră şi suflet.

Te iubesc ca pe o plantă care nu-înfloreşte niciodată,
dar poartă-n ea lumina tuturor florilor ascunse privirii noastre;
datorită iubirii tale, o mireasmă-anume, prea de tot solidă,
se-înalţă din pământ şi, noptatic, trăieşte-n trupul meu.

Te iubesc fără să ştiu cum o fac, de unde sau de când.
Te iubesc de-a dreptul, fără complexe şi fără mândrie;
te iubesc pentru că nu pot trăi altminteri, ci doar astfel:

undeva unde eu nu exist, nici tu, dar atât de-apropiaţi
încât mâna ta pe pieptul meu devine mâna mea,
atât de-apropiaţi încât ochii tăi se-închid când eu adorm.

poezie clasică de Pablo Neruda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea poate fi, uneori, contrafăcută, feminitatea, în schimb, nu se reproduce în serie, nu poate fi imitată, ea, acolo unde apare, se sustrage oricărei definiţii, fiind, în sublimul ei, demnă, suverană şi intraductibilă.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii acolo

Să fii acolo unde,
cerul sărută pământul,
acolo unde
poţi rosti cuvântul.
Să fii acolo unde,
seninul îmbrăţişează iarba,
acolo unde
departe de tine-i graba.
Să fii acolo unde,
miraculoase sunt faptele,
acolo unde
nu te ating păcatele.
Să fii acolo unde,
poţi să admiri imensitatea,
acolo unde
poţi învinge moartea.
Doar acolo
poţi îmbina
viaţa spirituală
cu cea materială.
Doar acolo poţi primi
lumina credinţei
sevă a fiinţei.
Doar acolo poţi avea
împliniri spectaculoase
şi schimbări miraculoase.
SĂ FII ACOLO!

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poiana satului nostru, unde se întâmplau bucuriile şi tristeţile, mormântările, nunţile, petrecerile, sărbătorile... la Bascov. Pentru mine, locul ăla, uliţa aia, pământul satului au avut un rol relevant, pentru că acolo a fost prima mea scenă. De acolo mi-am luat seva, acolo am învăţat să trăiesc, să iubesc, să plâng, am învăţat să-mi fie milă, acolo m-am format, m-am structurat, am supravieţuit, acolo am fost actriţă prima oară.

Adriana Trandafir în Ziarul "Metropolis"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâierea flăcării

În pieptul meu e-o flacără ce arde
Şi-mprăştie lumină şi căldură
Iar, uneori, din tainicele coarde,
chiar cânturi ce te-nalţă şi te fură,

Te duc în lumi ferice, de poveste,
Acolo unde îngerii, doar, cântă,
În lumi de vis în care totul este
Supus Luminii care te încântă.

Lumina mea, continuă,-nfierbântă,
În lumea inimilor îngheţate,
Iubirea ce părea demult înfrântă
Şi îi arată calea spre "Se poate".

Eu mă consum de-acum, încet, spre tine,
Şi îţi ofer, din flacăra-mi arzândă,
Căldura din iubirea ce-o conţine,
Iar tu... primeşte-i mângâierea blândă!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acceptarea este un dans de o viaţă. Cu cât dansezi mai mult, cu atât devii mai priceput. Dar niciodată nu dansezi perfect. Cu cât eşti mai nefericit, cu atât mai dificil devine dansul, pentru că trebuie să dansezi cu nefericirea ta. De aceea este atât de importantă acceptarea. Cu cât accepţi mai mult viaţa aşa cum este ea, cu atât dansul devine mai uşor.

citat din Paul Ferrini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este copilăria? Niciun învăţat de pe lumea asta n-ar putea explica unui copil până n-ar simţi fiorul din pieptul lui infantil, căci durerea i-ar acoperi cuvintele la gândul că într-o zi s-ar întoarce acolo unde nimeni nu-l mai aşteaptă.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi cum...

Trebuie să dansezi ca şi cum nu te-ar vedea nimeni,
Să iubeşti ca şi cum n-o să fii niciodată rănit,
Să cânţi ca şi cum n-ar fi nimeni care să te audă
Şi să trăieşti ca şi cum raiul se află pe pământ.

poezie de William W. Purkey, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul modern nu poate vedea frumuseţea. Aleargă dintr-un loc în altul, gândind că obţine mai mult profit. Dar acea valoare nu vă poate da bucurie.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi (21 mai 1988)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nici un fel de calendar

Această viaţă nu-mi aparţine –
Renunţă la dorinţa de-a avea ceea ce au alţii.
În acest fel vei în siguranţă.
"Unde, unde pot fi la adăpost?" întrebi tu.
Aceasta nu-i o zi pentru a pune întrebări,
În nici un fel de calendar.

Această zi este conştientă de ea însăşi.
Această zi este o iubită, pâine, duioşie,
Mai manifestă decât o pot spune vorbele.
Gândurile iau formă din cuvinte,
Dar lumina zilei este dincolo şi înainte
De gândire şi de imaginaţie.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vedea totul

A vedea umilinţa
Pe această fiinţă.
A vedea fericire
Pe această iubire.
A vedea iertare
Pe această disperare.
A vedea un talentat
Pe acest om minunat.
A vedea un cuvânt
Pe acest mormânt.
A vedea un păzitor
Pe acest popor.
A vedea un zbor
Pe acest nor.

poezie de Luciana Manole
Adăugat de Luciana Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câteva zile

te-ai refugiat în frumuseţea ta
ai crescut din nimic
şi-ai înflorit într-o seară de mai
în mirosuri de flori de tei
eşti atât de frumoasă în
cât un vers întreg
cât o poezie
mi-ar trebui un caiet de o sută de file
de somon
să scriu despre frumuseţea ta
mi-e frică să te iubesc
de câteva zile te-ai re
fugiat în frumuseţea ta
te aştept acolo să re
vii au rămas sentimentele (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poate noaptea
este sfetnicul tăcut
al inimii înfăşurate
în lacrima adunată
la pieptul tău.

Poate acea lacrimă
va spăla întunericul
şi îl va preschimba
în lumina
unei clipe
uitate
în tâmpla mea.

Sau poate
totuşi...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!