Întoarcere

Întoarcere
la vremea copilăriei,
umbra mea,
când totul era
să se întâmple.

Întoarcere la naşterea
cuvintelor.

Eu sunt această tăcere
înainte de izbucnire.

Eu sunt acest vulcan
care aşteaptă.

poezie de Enrique Solinas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru toţi cei care aşteaptă cu răsuflarea tăiată ca o întoarcere de 180 de grade să se întâmple, am doar un lucru de spus. Fiecare se poate întoarce când vrea. Doamna aceasta nu dă înapoi.

citat din Margaret Thatcher
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără întoarcere

Călătoria noastră se opreşte
sub acest cireş în care fructele
nu ajung niciodată la coacere,
drumul e cu atât mai neted,
mai fără oprelişte,
cu cât este fără întoarcere...
câteodată cireşul lasă locul dudului,
nucului, salciei sau măslinului,
ceea ce se mai poate numi
jocul destinului...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt de întoarcere

Ai trecut ca vântul,
Ai traversat marea,
Fugind de dragostea mea,
Ai căutat calea
Să scapi întodeauna.
Ai traversat mările,
Pentru a privi către alte tărâmuri.
Ai traversat apele,
Ca să ajungi în alte ţări.
Ai căutat alte vânturi,
Care te-au purtat atât de departe,
Dar niciodată n-ai cautat
Vântul de întoarcere.
Ai plecat fără să ştii că te iubeam,
Ai plecat fără să ştii că voi muri,
Că voi suferi rămânând fără tine.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo din Inedită (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Xcv xccv

mi-am desenat

palmele tale

pe tot corpul

nu mai e cale

de întoarcere

lipsa ta

e pumnul în stomac

care va reuşi

să treacă

dincolo

pot să închid ochii

să las soarele să încălzească

spaţiul rece şi tot mai mic

ce dă

în fatalitate

această înfrângere

e numai a mea

e numai a mea

când m-am dăruit

am făcut-o

cu totul

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere la copilărie (sonet)

ÎNTOARCERE LA COPILĂRIE
(sonet copilăriei)

Mă-ntorc la copilul din sufletul meu,
Să-i spun că din ochi se scurge râu de dor
Şi inundă icoana bunicilor
Din altarul inimii ca un muzeu.

Mă furişez în al căsuţei pridvor,
Cum în vremuri frumoase mergeam mereu
Ca toţi nepoţii, la masa din antreu
Încărcată-n cinstea sărbătorilor.

Las dorul la streaşina speranţelor,
Când văd pustiu în copilăria mea,
Să nu-l topească ploaia lacrimilor.

De străbuni tot mai săracă e lumea
Şi plânge cerul cu lacrimile lor,
În Ziua Copilului lăsând jalea.

* 1 iunie - Ziua Copilului
*La mulţi ani copiilor de toate vârstele!

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (30 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna există o întoarcere

tăcerea se cuibărea între noi precum un strat neaşteptat de zăpadă

i se spunea primăvară acestui anotimp mut care nici nu înflorea
nici nu prindea pojghiţă sticloasă de întristare

mă uitam în palmă pe linia şerpuindă asemănătoare unei cobre
încercând să găsesc sensul vieţii la intersecţia a două drumuri
precum crucea Sf. Andrei mi-a apărut chipul lui
oprindu-mă cu un fluierat de coaste

cu cât vedeam mai bine departele înţelegeam mai puţin
jocul ielelor în care intrasem
cu cât îl cunoşteam îndeaproape uitam aproapele care-mi devenise
înainte să-l cunosc şi mă-ndepărtam
cu moartea în oase

la întoarcere
pentru că întotdeauna exista o întoarcere
găseam o ghirlandă de flori thailandeze pe rostul inimii
şi doi elefanţi care-şi sărbătoreau ziua de naştere

şi atunci iar mă gândeam la noi ca şi cum nu aş mai fi făcut-o vreodată

poezie de Mihaela Meravei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: 13... Număr cu ghinion! Vă spun eu, ceva rău tot o să se întâmple, doar e vorba despre 13 ani.
Nistor: Aş... Alex, fii serios! Şi mai lasă superstiţiile! N-o să se întâmple absolut nimic rău. Poţi fi sigur de asta! Îţi garantez.
Alex: Pariezi cu mine? Ai curaj?
Nistor: Sigur că am! Pariez, pe una dintre cele mai bune prăjituri, la întoarcere.
Alex: Fie... Ai să pierzi. Îmi vei da prăjitura.
Nistor: Vom trăi şi vom vedea...
Alex: Fii atent, n-o să mă poţi trage pe sfoară; va trebui să-mi dai prăjitura, doar am martori care au auzit totul, deci ştiu în ce constă pariul nostru.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructele raţiunii

fructele raţiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă
condeiul e o dragoste - inedită afacere
poezia luminii în mine se dezvoltă.

amară-i bătrâneţea nutresc o întoarcere
la vremea tinereţii mereu dezinvoltă
fructele raţiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă.

pasiuni romantice sunt în prefacere
cu perfuzii de lumină din celestă boltă
gânduri metamorfozate au o desfacere
în lumea întreagă când nu se revoltă.

fructele raţiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce se ucid oamenii? De ce se urăsc? De ce uită să se bucure de această nespusă fericire care e viaţa şi care nu mai are întoarcere?

Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un cerc a merge înainte înseamnă, totodată, întoarcere!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă doi oameni sunt făcuţi să fie împreună, vor găsi calea de întoarcere.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finch: Problema este că ne cunoaşte mai bine decât ne cunoaştem noi înşine. De aceea am mers aseară la Larkhill.
Dominic: Dar nu era prevăzut.
Finch: A trebuit să îl văd. Nu mai era mult. Dar când am ajuns acolo mi s-a părut ciudat. Am fost cuprins deodată de sentimentul că totul se leagă. Era ca şi cum aş fi putut să văd totul, un şir lung de evenimente care se întindeau pe tot drumul de întoarcere spre Larkhill. Simţeam că pot vedea tot ce s-a întamplat si tot ce urmează să se întâmple. Era ca un tipar perfect, ce mi se înfăţişa. Şi am realizat că suntem cu toţii o parte din el.
Dominic: Prin urmare, ştii ce va urma?
Finch: Nu, a fost o presimţire. Dar pot ghici. Cu atâta haos în jur, cineva o să facă un pas greşit. Şi când o vor face, lucrurile vor lua o întorsătură urâtă. Şi atunci Sutler va fi forţat să facă doar ce ştie el să facă.

replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

E seara aceea

când coboară
stelele în fântâni să se spele cu lacrimi
uitate în ochiul copilăriei,
când jocul s-a oprit
în curtea vecinului ieşit la poartă
să-şi privească nepoţii crescând,
când bunica ascunde cu grijă
fotografii cu dor
de bunicul,
când mama rătăceşte prin curtea cu dorinţe
ascunse în marama decolorată de vremea
viscolind a încărunţire,
când tata zâmbeşte din tabloul
prăfuit de absenţă în camera unde încă
aşteaptă să deschid uşa,
când eu, fără vârstă,
fug de mine înapoi
spre naşterea primului oftat.

poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se împart în două categorii: oameni care anticipează şi oameni care aşteaptă ca lucrurile să se întâmple şi apoi reacţionează. Primii sunt cei care fac ca lucrurile să se întâmple, iar cei din a doua categorie, sunt oamenii cărora li se întâmplă lucrurile făcute de ceilalţi. Tu din ce categorie faci parte?

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

păşind pe calea fără întoarcere
cinstiţi sau nu
frumoşi sau urâţi
buni sau răi
aşa sunt oamenii

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împrăştiaţi, fără de întoarcere...

Ne-mprăştiem prin lume, uitându-ne strămoşii...
Ne-mprăştiem prin lume, ne-mprăştiem ca proştii.
Lăsăm în urmă mame, lăsăm în urmă taţi,
Lăsăm în urmă prunci, bătrâni rămân uitaţi...

Lăsăm în urmă totul – tradiţii, moşteniri...
Lăsăm hoţi să ne fure trăirea din simţiri...
Ne-mprăştiem prin lume, visând la "altceva",
La tot ce, de sub nas, ni s-a furat cândva...

La tot ce am avut şi nu vom mai avea...
Noi i-am lăsat să facă mai rău ce se putea.
Ne-mprăştiem prin lume, pentru c-aşa se vrea,
Că nu pot vinde ţara cu tot cu noi în ea...

Că nu ne pot seca când straja e acasă,
Că doar astfel se poate ca planul să le iasă.
Ne vor împrăştiaţi, prin lume rătăciţi,
Iar la întoarcere să nu mai fim primiţi...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (11 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Varianta mea fără formă este moartea, după cum varianta mea cu formă este naşterea. Fireşte că atâta timp cât în ambele ipostaze sunt eu manifestat sau nemanifestat, de ce ar trebui să mă îngrijoreze una sau cealaltă? Ambele ipostaze sunt false pentru ochiul celui Nenăscut şi ambele ipostaze sunt adevărate când le privesc din prisma lui "Eu-Sunt" sau a manifestării însăşi. Pentru Nenăscutul care sunt, moartea este doar un fals concept care îl cară în spinare naşterea.. şi totuşi totul este Graţie, totul este binecuvântare. Regăseşte Nenăscutul din tine pentru că celui născut, frica morţii îi este călăuză.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi cum

te vreau
ţinut de mână
cu un cuvânt
când visele dau pe afară într-o cumpănă
chiar de nu eşti într-un balsam
şi vorbeşti şi atunci când nu tac
devenim atât de înalţi agăţaţi de raiul nostru imaginar
şi chiar de plouă prea des între noi
mâinile noastre sunt interesate să se atingă
şi chiar de spaţiul e frânt
şi macină existenţa în lucruri mărunte
există o formă neperisabilă
de întreg între noi
aceeaşi goană la sfârşitul plecării
de întoarcere înapoi
ca şi cum un loc rămas neadormit ne aşteaptă

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În altă zi, m-a lăsat acasă

Habar nu am ce speră să găsească
la întoarcere, mi-am schiţat în minte idei,
o balerină, iată marea mea revelaţie,
cu siguranţă şi-ar dori
să fie întâmpinat cu multă graţie.

Tot desenând piruete pe covor
am ajuns la piciorul patului, găsesc pe podea
o opincuţă uitată – probabil a ei –
n-am nimerit-o cu balerina, are una deja.

Caut altceva, nu dispera, nu disper,
mă uit în frigider, are bere, friptură de miel.

Cade şi planul cu gospodina,
cămăşile îi sunt călcate, vasele spălate.

Încerc să aduc un om de zăpadă lângă cuptor să îi demonstrez că se poate! Nu,
nu cred că s-ar bucura foarte tare,
caut alte indicii, nu are
nici măcar şosete murdare.

Cred că e prima dată când mă uită acasă,
unde o fi plecat fără mine,
are bani de întoarcere, mai vine?

Văd o carte deschisă pe masă
văd oglinda, sunt încă frumoasă.

poezie de Gabriela Ana Balan din Moartea trece pe tuşă (septembrie 2016)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pesimism morbid

priveşte-mă tăcut
când iarna e pe moarte,
nu ai voie să vorbeşti decât cu tine însuţi,
şi cu scoarţa oarbă a copacilor,
poţi face în sfârşit filosofia dezolantă
a unei agonii în tăcere,
ai timp să faci
apologia unei relaţii prea îndelungate
cu vremea,
apatică şi insuportabilă
ca şi iubirea prea plină,

priveşte-mă tăcut când moare iarna,
nu spune nimic,
sunt irascibil,
instabil psihic şi insensibil,
vorbeşte despre tristeţile tale
cu pereţii pictaţi de ploaie
în acuarelă de cretă,

eu nu mai sunt în stare să ascult
emoţii,
doar buletinele meteo
şi despre războaiele nucleare,

nu-ţi faci bine ieşind afară
pe vremea asta,
e o mocirlă de oameni, maşini,
câini vagabonzi, ştiri false
şi probleme sociale fără
soluţii,

spitalele de nebuni sunt pline de idealişti
şi alcoolici anonimi în depresie galopantă
care cerşesc calmante, îndurare,
drepturi şi libertăţi fundamentale
fără corespondent în realitate,
de la autorităţi mai bolnave decât ei,

oricum viaţa boemă s-a sfârşit în secolul trecut,
stai lângă mine
să aşteptăm un fel de sfârşit
oricare ar fi el,
ne mai rămâne doar să sperăm
că pesimismul acesta morbid
şi cronic
nu ne va trimite pe toţi
într-o vacanţă de iarnă
fără întoarcere.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!