Te-or dărâma, bisericuţă veche

Te-or darâma, bisericuţă veche
Şi ziduri noi şi drepte-or să ridice,
Căci cele vechi s-au cam plecat de vreme
Şi cărămizile-au pornit să pice.

Clopotul de-un sfert de veac aproape
Strâmbatu-s-a şi gata e să cadă, –
Clopotniţa cu trepte putrezite,
În care ne urcam cu toţi, grămadă.

Altarul mic, întunecat şi rece,
Acuma plin de fum şi de miresme-i.
Dar mâine îl vor dărâma zidarii,
Să facă loc mai larg catapetesmei.

Într-un ungher uitat de toţi, vor pune,
Grămadă, învechitele-ţi icoane
Şi altora, din alte ţări aduse,
Le-or atârna inelele-n piroane.

Un şir de sfinţi cu barba pieptănată,
Cu păr frumos şi despărţit în două,
Cu hainele ţesute-n fir de aur,
Privi-vor din catapeteasma-ţi nouă.

Din chipul sfinţilor bătrâni, cucernici,
Un maldăr de moloz o să rămâie,
Căci meşterii vor dărâma şi bolta,
Că prea e afumată de tămâie.

Te-or dărâma, bisericuţă veche,
Dar tot tu pentru mine vei rămâne,
Oricât de nouă şi de zugrăvită
Şi oricât vei fi de-mpodobită mâne.

Iar preotul bătrân, cu ochii limpezi,
Când va ceti psaltire şi canoane,
Adeseori ne va aduce-aminte
De sfinţii blânzi, din vechile icoane.

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, când te-or aşeza

Iubito, când te-or aşeza
Într-un mormânt întunecat
Eu mă cobor în groapa ta
Cu capul trist în jos plecat.

Te strâng la piept şi te sărut
În noaptea tristă şi pustie,
Chip rece, palid şi tăcut,
Voi fi şi eu asemeni ţie.

Se scoală morţii şi dansând
Pornesc în veselul sabat;
Dar noi rămânem în mormânt
Şi tu mă ţii îmbrăţişat.

Când morţii toţi vor fi chemaţi
La judecata de apoi,
În groapă, strâns îmbrăţişaţi,
Rămânem numai singuri noi.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bibliotecarul

Cititor de carte veche,
Cititor de carte nouă
El trăit-a printre cărţi.

Orice-ar zice unul, altul,
De aici, din alte părţi,
El este bibliotecarul

Ziditor unei cetăţi,
Peste care ninge, plouă,
Trec lumeşti ostilităţi.

Ne citeşte fila nouă,
Reciteşte fila veche,
Bucurându-se de harul

Reclădind mereu altarul
Cel de flacără şi rouă,
Ctitorie-n palme două,

Chiar de ninge, chiar de plouă.

poezie de Florin Grigoriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui
Joace unul şi pe patru
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş
Ce e val, ca valul trece.

Ca un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1883)
Adăugat de maryana
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai plecat un om...

A mai plecat un om şi-afară plouă,
Un om frumos, cum ne mai place, nouă,
Să tot numim un om care se duce,
Uitând că asta-i viaţa, o răscruce!

Şi toţi suntem frumoşi pe astă lume,
Venim, dar şi plecăm când viaţa spune,
Acum sau mai târziu, este totuna,
Dacă iubim şi soarele şi luna!

A mai plecat un om şi-afară plouă,
Pe fruntea noastra se aşterne rouă,
Doar picături de apă, limpezi, moi,
Cu care-ntoarcem timpul înapoi!

Sunt picături de lacrimi trecătoare,
Astazi vor curge, mâine va fi soare,
Sunt amintiri ce răbufnesc pe-afară,
Chiar dacă-n lume este primăvară!

Oh, cât aş vrea să rup eu acest lanţ,
Să mă ridic de jos, să mă înalţ,
Să nu mă mai gândesc la ieri şi mâine
Şi să trăiesc un azi cum se cuvine!

E bine că ne-ntoarcem când şi când,
Într-un trecut de vise, fremătând,
Dar, bine e să-l părăsim, cuminte,
Căci viaţa noastră merge înainte!

Să ne-amintim de tot ce-a fost frumos,
Să ne trăim momentul dureros
Şi amintiri ce-apar în vis de noapte,
Să le lăsăm să meargă mai departe!

A mai plecat un om şi-afară plouă,
De ieri după amiază, de la două,
Astăzi tristeţea ne omoară clipa,
Mâine, cu dor, ne-om vindeca aripa!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi a plouat şi azi...

Şi a plouat şi azi din ochi albaştri
Şi ceru-a plâns cu mine până când
Un înger a gonit înspre sihaştri
Tot noru-acela, negru şi flămând.

În mine potopesc tristeţi grămadă
La balu-nsingurării ca-n mormânt,
Când bulgării de humă stau să cadă
Pe viaţa ce se duce în pământ.

E-un cimitir întreg în mine, Doamne
Şi nu am lacrimi să-i mai plâng pe-ai mei,
Că mi i-ai luat pe toţi, cu veri şi toamne
Şi au secat de lacrimi, ochii mei.

Şi ţipă-n mine zilele bolnave,
Iar nopţile mi-s albe de tăceri,
Poeme zac în hainele jilave
Scâncind în mine, pline de dureri.

Sunt o epavă eşuată-n viaţă,
Deasupra corbii se rotesc flămânzi.
De nu s-ar mai trezi-ntr-o dimineaţă
Ochii aceştia, tot aşa de blânzi!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie originală

Cum n-a mers de-o vreme treaba
Pe la noi prin bătătură,
Cică, statului degeaba,
La o şchioapă sub centură,
I s-a tras o lovitură,

Cum a fost şi-n obzeşnouă,
Regizată minunat!
Dar, cu moda asta nouă
De au toţi un doctorat,
Pare, cert, un plagiat:

Lichidări, anihilări,
Încât scaunele, nici
Dup-o zi de epurări,
Nu s-au prins c-au fost schimbări,
Cu alţi veri, nepoţi, amici...

Ce, e drept, cu-n aer nou,
Regulând scurt, prin ogradă,
Regulile să le cadă
Statul bine în popou,
Fără vreo mineriadă!

Şi cât erau ei, de stat,
Între fese de sătui,
Toate le-au îmbârligat,
Numai pentru grija lui,
Binelui popo(r)ului,

Iar, cu lovituri în piept,
Şi... la alţii de pe lângă,
Dup-un doctorat dăştept,
Au promis un stat mai drept
Şi perfect, pe buca stângă,

Căci economia, care
Atârna de-un cârlionţ,
A ieşit din criza mare,
Într-o lună, din vânzare
De fulare antiglonţ!...

Dar nu-i tot, marele ţel,
Cum... şi-n "monitor" nu scrie,
E, dând buzna-n colivie,
Să suspende-un cotrocel,
Democratic, de-o frânghie,

Ca tâlharii-n ananghie,
Năvălind cu toţi, grămadă...
Doar că, marea bătălie,
După jaf şi anarhie,
Se va da-ntre ei... pe pradă!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altminteri, norodul şi la noi în Moldova ca şi în alte ţări pe care ştiinţa nu le-a luminat încă, e foarte plecat spre eres şi încă nu s-a curăţat desăvârşit de necurăţia cea veche, încât se mai închină şi acuma în poezii şi cântece la nunţi, îngropăciuni şi alte întâmplări ştiute, la câţiva zei necunoscuţi şi care se vede că se trag din idolii cei vechi ai dacilor.

Dimitrie Cantemir în Despre religia moldovenilor
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedere spre viaţă

Vis ce tăcut păşeşte-n delir în noaptea pustie
Cântec de leagăn se-aude când vântul adie.
Şoapte tăcute, ecou infinit.
Fragmente de sunet pierdute în vid.
Secunde din timpuri lăsate drept bir.
O gaură neagră ce-atârnă de-un fir.
Vibrează tăcerea, loveşte un zid.
Dărâma cuvinte, ruine clădind
Vreme marcată de clipe ,
Pustii, de gânduri oprite,
Castel de fantasme-amăgite
Ce bântuie holuri umbrite.
Tărâm amuţit de-atâta durere
Rămâne uitat in veacuri stinghere.

poezie de Raluca Oprea
Adăugat de raluca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stă ascuns

aşteaptă că era nouă
să redevină era veche
nu face decât să supra
veţuiască cum poate
a rămas suspendat între
două lumi cu nostalgie că era
nouă să redevină
era veche

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un rămas bun

Curgi, pârâiaş, spre marea ta
Şi varsă-te grăbit;
Ai mei paşi nu te-or mai urma
Mereu, la nesfârşit.

Curgi pe păşuni, nu te-agita,
Căci râu devii zorit;
Dar paşii mei nu te-or urma
Mereu, la nesfârşit.

Însă arinul va icni
Şi-un plop va fi foşnit;
Şi-albina îţi va bâzâi
Mereu, la nesfârşit.

Şi mii de sori te-or lumina
Şi mii de luni, vădit;
Dar ai mei paşi nu te-or urma
Mereu, la nesfârşit.

poezie de Alfred, Lord Tennyson (1 iunie 2021), traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixirul tinereţii [Wonkavite...]

"Când eşti bătrân şi şubrezit,
Când oasele te dor cumplit,
Când poţi să mergi numai puţin,
Când să trăieşti este un chin,
Când eşti un parazit firav,
UN ELIXIR AR FI GROZAV!
Vei avea păr şi ochi de jar,
Piele lucioasă, chipul clar,
Toţii dinţii vechi îţi vor cădea
Şi alţii noi vor apărea.
Pe şold, colacii se topesc,
Buzele moarte se trezesc,
Vor fi mai moi, trandafirii,
Şi toţi băieţii vor zâmbi
Şi în secret vor comenta
C-o fată vor a săruta!
Dar stai! Că nu-i doar ce ţi-am spus
Mai sunt şi altele în plus,
Căci vei fi tare arătos,
Dar nu numai că eşti frumos,
Când o pilulă foloseşti
DOUĂ DECENII MAI TRĂIEŞTI!
Bătrâni prieteni, hai, veniţi
O viaţă nouă să trăiţi!
Hai, luaţi o doză imediat
Din leacul magic, minunat!
Nu veţi da greş, că-i oferit
De Willy Wonka cel vestit!"

poezie de Roald Dahl, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotul (Gazel)

Departe tunete răsună,
Dispare-ncet clarul de lună

Şi-n următoarele minute,
Avem de a face c-o furtună.

În clopotniţa cea veche
Clopotul în dungă sună,

De ce clopotul îl trage,
Clopotarul are să ne spună:

Că după-ncetarea ploii,
Iarăşi vine vreme bună,

Dar în grădina neprăşită
Iar va creşte mătrăgună...

poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe lupe şi oglinzi atente

pe cerul acesta
mai mare decât o lacrimă de zeu
unde nu mai e loc de suspine din dragoste
nici de alte cereri de fericire
cum ar fi cele de câştig la bingo
sau loterie

prea multe obsevatoare pe munţi
în deşert sau pe orbite circumterestre
prin care se disecă cerul acesta
care este uneori atât de aproape
alteori atât de departe
de parcă pulsează
ca o inimă de poet
un cer pe care cresc în devălmăşie
miliarde de alte ceruri
şi oricât m-aş plânge de singurătate
în jurul meu e o aglomeraţie sufocantă
ca într-un grămadă dezordonată
dintr-o partidă de rugby

doar într-o parte umbrită a orizontului
printr-un ciob afumat din copilărie
mai caut o cale de a evada
din acest cerc al risipirii
de mine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţă de marea literatură, literatura aforistică este ca o bisericuţă faţă de o catedrală: în catedrală simţi măreţia lui Dumnezeu, dar în bisericuţă Îl simţi mai aproape.

aforism de George Budoi din Aforisme despre aforisme (2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În alte sfere

De ce sunt eu pe lume, când toţi suntem la fel?
Aceleaşi fapte bune, acelaşi caracter
Aceleaşi fapte rele, ce nu se mai opresc
De fiecare dată, mă ierţi şi iar greşesc!

Eu sunt la fel ca tine, căci suntem fiinţe vii!
Dar ce se ascunde în mine, tu nu ai cum să ştii!
De mult ne-am îmbrăcat, cu griji şi cu probleme
Cu aceste haine, ce nu ţin cont de vreme.

Vom fi la fel cu toţi, chiar şi după moarte!
Măcar acolo grija, nimeni n-are s-o poarte!
Şi în alte sfere şi într-o lume nouă!
Unde nici nu ninge, unde nici nu plouă!

De găseşti ca mine, îngheţaţi de ger!
Spune-le, te rog! Căci nu suntem de fier!
Şi dacă vor măcar puţin să înţeleagă!
Căci misterul vieţi, nimeni nu-l dezleagă!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul clopotarului

Bate clopotu-ntro dungă
În clopotniţa cea veche,
Cu un zel fără pereche
Clopotarul rugi îndrugă.

Figura lui pare prelungă
Cu pălăria pe-o ureche.
Bate clopotu-ntro dungă
În clopotniţa cea veche.

Zi şi noapte stă de veghe,
Furtuna să nu ajungă.
Norii clopotul i-alungă,
După datina străveche,

Bate clopotu-ntro dungă.

rondel de Ioan Friciu (21 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu dărâma niciodată un gard până nu ştii motivul pentru care a fost ridicat.

citat celebru din G.K. Chesterton
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne aflăm în pragul unei noi ere – cea veche s-a consumat de-acum. Ceea ce rămâne bun aparţine lumii ideilor superioare, intuiţilor pure care vor fi speranţele pentru o lume nouă. Actuala umanitate este ca un teren străvechi care a trăit prea multe anotimpuri şi se pregăteşte pentru o nouă arătură. Recolta şi înflorirea vor depinde de mintea omului.

Romano Battaglia în O inima curată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glosă

Oricât sălbatecele uri te-ar urmări cu lovituri,
Oricât de mult ele-ar căta să sfarme platoşa ta,
De atâta să nu-ţi pară rău,
Nu te-or răzbi cei din afară.
Un singur lucru te omoară:
Păcatul din sufletul tău.

poezie celebră de Nicolae Iorga
Adăugat de adriana popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există copac pe care să nu îl pot dărâma.

citat din Lavrenti Beria
Adăugat de Tyranus
Comentează! | Votează! | Copiază!